riiss L. \^ l'Ki;Si;.\TEI) 15Y ROMAN I AM^jgJCy^ tf i'l' 4^ ^ ■. « . • ~ ■«- ' i 3 i' •IlllUlnir l!l-JJiiiiiir iJJJtiiiii' SSlJliiiii' 11 1*11 i ill t:.L,-i:.f "fai jifi Ifl'ii". 1^ Sii if* sti • urn ■! «i 4»« « M flitf «i«i •« »• i 3=1 i till ifti milfUllJitt ^ r , ///rj//9ty9^e>riy, ^y- &• n R O M A N 1 1 [i^,^ IN DE SERB AN DRUTZU . 1. EI i's4- O SCRISOARE. Draga Domnule Drutzu, Era vreme cand se credea ca America a fost desco- perita odata pentru totdeauna de Christofor Colurnb. Nu-i asa. Minunata tara a Statelor Unite isi schimba infatisarea in ori-ce moment ca un film de cinemato- graf, ce-i place asa de mult poporului american. Cand mi ai spus ca tii sa atragi atentiunea Romanilor din Romania aStUpra fratilor lor asa de numerosi in Statele Unite, nu puteam de cat sa aprob proectul Dtale. Nu se stie inca de ajuns ca cea mai importanta colonie romaneasca in strainatate se gaseste in Statele Unite, pretutindeni dand dovada de in^telepciune si energie; aco- 10 Romanii sunt cautati si fac din localitatile unde s'au asezat, centre speciale de civilizatie si progres. Romanii iubesc patria lor de adoptiune, dar raman in acelas timp legati si de tara lor. Si aceste legaturi sunt foarte puternice, fapt care nu e destul de bine cu- noscut in Romania, insa lucrarea Dtale va plini aceasta Jipsa. Menirea Sefului aceatei colonii, a reprezentantului Romaniei in aceasta tara, e foarte grea. El trebue sa-^i impace dusmanii si, — ceea ce e poate si mai greu, — sa multumeasca in acelas timp si pe prietenii aai. Nu stiu care e parerea Dtale asupra acestui lucru, dar ceea ce §tiu e ca doresc ori-cui sa fie ajutat, in in- deplinirea misiunilor sale, de un colaborator tot asa de inteligent, tot asa de activ si tot asa de intreprinzator ca §i Dta. Stiu ca aceste calitati iti vor da putinta unei descrieri exacte a situatiei si sunt convins ca, impreuna cu Dta, cititorii Dtale vor simti o placere deosebita in aceasta calatorie de descoperiri. ANTON BiRESClI. Washington, 20 Mai, 1922. prefa;fa. Chestiunea Romianilor din afaia hotarelor legatului nostru pai'ea sa fi fost rezolvata in urma hotararilov Confeiintei de Pa- ce din Paris. Acum zece ani liberaiea provinciilor subjugate de tarile vecine, era pentiu Romania un vis, de care ne-am bucurat cu totii atunci cand 1-am vazut implinindu-se, Inainte insa ca iiimea sa se fi obisnuit cu noua stare de lucrun, guvernul roman a fost confruntat de o situatie neasteptata oi chenrat sa gaseasca o solutie grabnica. In noul continent, — Canada si Statele Unite, — erau cate- Ta sute de mii de Romani ce eniigrasera din provinciile eliberate, ca cetateni Austro-Ungari, iar acum cereau proiectia noului lor guvern. Au trebuit luate masuri pen tin infiintarea de consulate in cele mai importante centre locuite de Romani, si a unei I^eg^a- tiuni, care sa reprezinte interesele supusilor nostri in fata auto- ritatilor americane, fiindca pana atunci relaliunile noastre cu lumea noua erau asa de restranse, incat nu necesitasera nici existenta unui singur reprezentant. Acest interes oficial in America pe langa ca este consecinta importantei politice si militare a Marei Republici a Statelor Uni- te, dar mai e si o simpla datorie romaneasca, aceia de a-ti apara connationalii. La incheerea pacei, averile roiiuuiesti sechestrate de guvemul american, ca foste austro-ungare, se urcau la rotun- da cifra de 500.000 dollari; suma foarte mare cand se tine seama de greutatea cu care ca^tiga Romanul banii si ca aceste averi erau numai ale acelora ce murisera in Statcie Unite in timpul razboiului; liberarea lor da mult de lucru autoritatilor noastre de acolo. Ce i-a adus pe Romani de cealalta parte a Atlanticului? De ce s'au strans acolo in numar asa de mareV Ce fac? Mai au \ie-o legatura cu noi sau sunt pentru totdeauna expatriati? lata numai cate-va din intrebarile ce si le pune on-cine care sa In- tampla sa descopere ca in America traesc apioape un sfert de milion de Romani. Din nefericire cei interesati intampina gieutati in a obtine raspiinsul fiindca pana acum abia daca a apaiui o brosura sau cate-va articole de ziar tratand despre acest subiect, iar azi ele sunt aproape inaccesibile publicului. Nu incape indoiala ca Ro- manii in America constitue o problema importanta: pe cat de interesanta, pe atat de noua. Avand prilejul sa vin in contact cu diferitele noastre colonii din lumea noua si sa observ importantele schimbari in felul cum eram cunoscuti si priviti de American! mai inainte si interesul ce-1 manifesta acum in Romania din granitele actualc, m'am ho- tarat a publica acest volum, in speranta ca el va fi de folos ace- lora care au auzit despre Romanii din America si ar dori sa stie mai multe amanunte despre aceasta indepartata particica din inima noastra, ce bate pentru tara sa. Tin sa aduc pe aceasta cale sincerile meJe nuiltumiri dom- nilor loan C. Popovici, Vice Consul Roman din Chicago, si D. Dem. Dimancescu pentru bunavointa si concursul dat cu prile- jul tiparirei acestei lucrari. SERB AN DRUTZU. Washington, D. C. 8 lunie 1922. Romanii §1 emigrarea. ULTIMUL RAZBOIU, care a zdruncinat temeliile vechii Europe §i chiar a lumei intregi, va ramane o icoana vie in ochii multora; amintirea lui va fi pentru multe inimi o rana deschisa, pentru altii, — ce acum isi donn ultimul somn, — a ramas o drama al carui sfar^it nu 1-au putut vedea. Putini au fost aceia care in betia lor de marire, au pregatit deslantuirea acestei catastrofe; §i mai putini au fost aceia, care intru cat-va isi dadeau cu mult inainte seama ca "trebuia sa vina". Pentru marea majoritate a omenirei razboiul mondial a venit pe nea^teptate, prin surprindere; timp de cinci ani aceasta omenire a stat ingrozita. in fata spectacolului sinistru. Insa si dupa ce trecu vijelia, schimbarile ce le-a lasat nu au fost mai putin surprinzatoare : se prabusira imparatii, pe ale caror ruini s'au cladit tari noi, se intregira cele vechi: visuri care timp de secole pareau irealizabile, s'au prefacut dintr'odata in fealitate. S'ar parea ca insusi gandirea omeneasca sufere schimbari si transformari Insemnate, — de altfel e si natural, — vechile traditii nu mai corespund cu noua situatie de dupa razboi. Romania ofera un bun exemplu al acestor transformari. Nu este nevoie a ma opri asupra acestor schimbari, ele fxind bine cunoscute celor ce vor ceti aceste randuri. Exista iiMa o consecinta a razboiului mondial, care nu e inca bine cunoscuta publicului roman. Intregirea noastra teritoriala si nationala ?i-a manifestat urmarile ei pana la zeci de mii de kilometri, aducand la Tara- Mama nu numai copii asupriti din jurul granitelor ei ci si pe acei rasleti din cele mai departate parti ale globului. Foarte putini sunt aceia, care stiu ca peste mari si tari se gasesc azi colonii de Romani in numar mare; aceia, care au auzit 8 "ROMANII IN AMERICA" despre aceasta, au cuno^tinte mai mult sau mai putin vagi de- spre locurile pe uiide sunt stabilite aceste colonii, modul lor de trai, ocupatiile lor, tendintele lor, asezaminte, etc. Se stie in Tara ca am avea o colonie romaneasca in Ame- rica, insa cunostintele multora se opresc aci si de aceia in capi- tolele uiTnatoare voi cauta sa dau, in rezumat, cateva amanunte despre Romanii din America. Fara a fi fost in America este foarte greu, — daca nu imposibil, — ca cineva sa-si dea seama de proportiile acestui continent, sau mai bine zis acestor doua continente. Cata lume stie ca dela New York la San-Francisco, pentru a traversa Sta- tele Unite dela o coasta la cealalta, sa calatoreste neintrerupt 6 zile si 6 nopti cu trenul, care merge in medie cu 80km pe ora?! Cata lume in Romania stie ca dela New York la Rio de Janeiro, Metropola Americei de Sud, se fac 15 zile cu vaporul?! lata cat de vaga apare expresia "Romanii din America" pentru cine stie ca in Statele Sud Americane sunt Romani in numar con- siderabil, cu ziare, societati, etc. si ca acesti Romani au mu^t mai putine relatii cu fratii lor din Statele Unite ale Americei de Nord si Canada, decat acestia din urma cu cei din Tara. Pana inaintea razboiului, afara de Romanii din tarile ve- cine, — Austro-Ungaria si Rusia, — Romanii de sub jugul a doua imparatii mult mai puternice decat Tara noastra si deci pe care noi nu-i puteam mult ajuta, expresia "Romanii in strai- natate" sugera ori cei din Macedonia, — care parte din ei se desnationalizeaza pe cand altii se stabilesc la noi, fiind recu- noscuti cetateni, — ori Romanii din tarile occidentale: studenti, oameni de afaceri si vizitatori sau escursionisti. Acestia for- mau "Romanii In strainatate", iar sederea lor in tarile apusene dura eel mult cati-va ani, lasand pe urma lor eel mult amintiri. Azi cand Romania se gaseste din nou in vechile granite cantate de poeti si visate de fostii domnitori, expresia "Romanii in tari straine" nu mai are acelas Inteles ca acuma 8 ani. Daca Romanii din Apusul Europei nu au lasat pe uiTna lor asezaminte sau institutii care sa aminteasca generatiilor viitoare trecerea sau sederea lor prin acele tari, nu tot astfel se poate spune de Romanii de peste Ocean, cei din Statele Unite si Cana- "ROMANII SI EMIGRAREA" 9 da. Pe timpul pribegiei noastre In 1917 — 1918, din initiativa Guvernului au inceput sa apara, in sp>ecial in Franta, societati romanesti si publicatii al caror scop principal era de a infoiTna marile Puteri de sacrificiile facute de Romania si motivele, care au determinat-o sa arunce tot in cumpana; cu ani de zile ina- intea rasboiului, atunci cand nimeni in lume nu banuia o ase- menea catastrofa, la zeci de mii de kilometri departare de plaiu- rile Carpatilor, "peste mari si tari" apareau ziare si reviste ro- manesti, existau societati fondate de emigrantii romani in Sta- tele Unite. Emigrarea Romanilor! lata o chestiune paradoxala inainte de 1919, — de altfel cu drept cuvant, fiindca Romanul din Re- gat nu se departaza de locul sau natal, — dar care azi intra in domeniul certitudinilor si a carei importanta nu va intarzia sa fie considerate. Nu exista alt loc pe suprafata globului, in afara de hotarele regatului, — in care Romanii, cetateni ai Tarei, sa fie in mai mare numar, nu exista in nici o alta tara un grup mai mare de Romani, care sa-si pastreze mai bine caracterul lor national, ciedinta lor, obiceiurile, etc., sau in care o colonie romaneasca sa se fi manifestat mai mult din punct de vedere national ca in America de Nord, — Statele Unite si Canada. Tin dela ince- put. sa fac aceasta diferenta, fiindca in Romania aceste doua state sunt de multe ori privite ca unul si acelas. In realitate insa ce mare diferenta! Emigrantii romani, desi aproape toti din aceias tara, ca sa nu zic din acelas sat, — desi toti s'au exilat manati de aceleasi nevoi, cu aceias tendinta si speranta, desi aproape toti au acelas punct de destinatie, odata debarcati apuca pe drumuri diferite! ,Cei mai multi se indreapta spre centrele romanesti din Statele Unite ale Americei de Nord, iar altii, mai putini la nu- mar, tree in Canada, stat ce apartine Marii Britanii; — cu alte cuvinte se stabilesc in doua state diferite. Cand insa vom stu- dia mai deaproape pe unii si pe altii se va vedea ca decsebirea nu se opreste numai aci. Ce i-a facut pe acesti oameni simpli, majorj'catea tarani, — sa-si lase satele lor, rudele lor, unii chiar nevestele si copii, pen- 10 "ROMANII IN AMERICA" tru a se opri la zeci de mil de kilometri distanta de locul de unde au plecat? Un studiu amanuntit al acestor cauze, sau motive, este el insusi o problema, care ar putea face obiectul unui intreg- volum si cum nu aceasta este tenamta acestei carti, ma voi margini a aminti numai motivele; voi enumara in treacat capitolele, care ar putea figura intr'o lucrare asupra "Emigrarei Romanilor". Fara indoiala ca principala cauza a fost situatia economica din fosta imparatie Austro-Ungara, din provinciile romanesti de peste Carpati, si din care au plecat 90% din emig-ranti. Pe langa persecutiile, judecatile si inchisorile ce le aveau de suferit Romanii din Transilvania, Banat, Crisana, etc., mai era si impo- sibilitatea de a-si agonisi traiul: in special Romanii din muntii Bihorului, cum si populatia taraneasca de pe langa hotarele ac- tualei Ung-arii erau dusi la disperare. In aceste tinuturi, marea majoritatea a pamanturilor erau stapanite de nobilimea maghia- ra, cati-va aveau mici proprietati, iar restul nimic, nici o palma de loc. Bietii oameni erau deci nevoiti sa lucreze pentru "boerul" ungur, dar in acest caz nu puteau s'o faca de cat in timpul lu- nilor de vara: la secerat si treeratul bucatelor. Erau asa de pu- tin platiti ca odata cu terminarea lucrarii-or dela camp se vedeau siliti sa moara de foame pana la anul viitor! Si in aceasta si- tuatie nu erau numai Romanii din aceste tinuturi ardelene, ci insusi Ungurii si Sasii: ca proba a acestui adevar e ca in State- le Unite traesc un numar mare de Unguri si Sasi ce s'au expa- triat din aceleasi parti. Ce puteau face Romanii, care la eel mai mic protest erau aruncati in inchisoare, daca nu li se aplica o pedeapsa mai su- mara? Trebuiau sa-si caute painea in alte parti. In acelas timp incepuse marele avant al industriei si desvol- tarei State^or Unite, tara cu o intindere cat a Europei, a carei populatie azi abia este sase zecimi din aceia a vechiului conti- nent; se simtea deci lipsa de brate pentru lucrarile grele, care nu reclamau o pregatire speciala, si pentru a obtine aceasta munca pe un pret cat mai redus, apar in Rasaritul Europei agentii de emigrare: in Polonia, Austro-Ungaria, etc. Desi fa- gaduelile ag-entilor, — care incercau sa induplece pe cei nevoia§i "ROMANII SI EMIGRAREA" 11 sa semneze contractele lor, — nu corespundeau cu realitatea, propunerea in sine oferea o ultima scapare pentru Romanii, care pe pamantul lor din mosi stramosi nu erau lasati nici sa moara, nici sa traiasca. La inceput a fost mai greu caci Romanul se indupleca a nevoie sa "se piarda prin strainatati", dar a fost deajuns ca pri- mii plecati sa inceapa a trimite ajutoare celor lasati acasa si sa le scrie vesti ca ie merge bine; — exemplul a fost urmat de altii mult mai numerosi. Plata ce li se of era era relativ foarte redusa; aveau insa avantajul ca de unde mai inainte acesti emigranti, la ei acasa, lancezeau cea mai mare parte a anului fara a putea castiga un ban, odata ajunsi in America puteau gasi ori cand de lucru, pe un pret, care nu numai ca le da posibilitatea sa traiasca eel putin traiul de acasa, dar mai ales sa si agoniseasca, caci si in timpurile noiTnale dolarul american era aproape de cinci ori mai mare decat coroana austro-ungara. Din aceste economii puteau trimite acasa fie pentru a in- dulci traiul ce^or lasati, ori ca mai tarziu sa poata cumpara o palma de loc, din produsele careia sa-si asigure restul zilelor. Multi dintre cei emigrati in America, fosti cetateni ai fostei Austro-Ungarii, in special elementele tinere au plecat pentru a scapa din "catanie"; pentru Roman a jura credinta unui re- ge, care le-a cotropit tara, si supunere legilor lui, care in inte- lepciunea lor il lasau pe drumuri, a fost totdeauna o tortura si in consecinta a cautat prin orice mijloace sa scape de serviciul militar. alta cauza importanta este ca, acum S5 de ani, — la inceputui emigrarei romanesti, — statu^ Canida acorda pamant gratuit pentru a favoriza colonizarea. Putea fi vre-o masura mai ispititoare decat aceasta? Li se of era Romanilor tocmai ceia ce nu putea avea acasa la ei! Si sa nu mai amintesc ca pentru asemenea calatori, bucurosi sa "treaca apa" pe punte (in clasa Ill-a), drumul nu era cu mult mai mare ca 300 de coroane, necerandu-li se pasaport, ori alte formalitati. Primii emigranti au fost oamenii mai in varsta, cari au plecat singuri sau eel mult cu aHi doi, trei tovarasi; numai dela 12 "ROMANII IN AMERICA" 1900 emig-rantii nostri au inceput a porni in grupuri mai nu- meroase, iar unii din ei aducandu-si sotiile si copii. Pana la inceputul rasboiului aproape toti emigrantii romani din Austro-Ungaria treceau in Germania, imbarcandu-se pentru America in cele doua mari porturi geiTnane; Hamburg si Bre- ma; numai dupa rasboiul mondial acei dintre emigranti ce se inapoiau pe la vetrele lor, s'au folosit de drumul pe la Sudul Europei, prin Mediterana. Odata imbarcati 95% din acesti emigranti se Indreptau spre marele port, — inima Statelor Unite — New York. Foarte pu- tini erau aceia, care sa debarce in ce^elalte porturi importante de pe coasta Oceanului Atlantic, cum sunt Philadelphia, Balti- more ori Quebec in Canada. Cati-va dintre acei, care isi aveau destinatia pentru Canada, debarcau la Halifax in Nova-Scotia. Odata ajunsi toti trebuiau sa treaca prin carantina; cum marea majoritate treceau prin New York, aproape orice emi- grant pastreaza Inca o cat de mica amintire despre sederea in "Ellis Island", — insula dela intrarea portului New York, unde este debarcat orice emigrant, de orice nationalitate ar fi el, supus examenului medical, daca stie eel putin sa scrie si sa citeasca limba materna si alte formalitati, impuse de legile emigrarei, care pana in anul 1921 erau mult mai usor de inde- plinit. Dupa aceste examinari, care durau eel mult 2 sau 3 zile, emigrantii erau imbarcati pe vase-plute (ferry-boat) si in cate- va minute depusi in New York, pe adevaratul pamant al liber- tatei, pamantul tarii in care emigrantii romani isi pusesera toate sperantele pentru o viata mai buna, cati-va din ei cu visuri de aventuri, dar cei mai multi multumiti ca pot rasufla liberi si ca aci vor putea agonisi mijloacele spre a-si rascumpara da- toriile lasate acasa. In mod general insa orasul New York, din punctul nostru de vedere poate fi privit ca o raspantie pentruca, in afara de foarte micul numar de Romani, care au ramas in acest oras imens, toti ceilalti chiar de aci au pornit pe doua drumuri di- ferite. Unii s'au indreptat catre Nord, trecand in Canada, pe Cand majoritatea au ramas in Statele Unite. "ROMANII SI EMIGRAEEA' 13 Nu trebuie pierdut din vedere ca emigrarea s'a efectuat treptat, timp de ani de zile, ca aceasta despartire a Romanilor emigranti isi are si ea ratiunea ei; motivele le vom vedea in capitolele urmatoare, dar deocamdata ma marginesc a mentiona ca primii emigranti s'au oprit in Canada si numai in anii din urma acestia au inceput a veni in numar mai mare in Statele Unite. Cititorul de sigur ca se va mira de ce pana acum nu am cautat sa raspund la o intrebare, care se pune dela sine: Care este numarul emigrantilor romani din America de Nord? Cat s'ar parea de simpla, sau de naturala, pe atat aceasta intrebare e greii de raspuns cu oarecare exactitudine; si moti- vele sunt mai multe. Inainte de 1900 numarul Romanilor era asa de mic in cat autoritatile de emigrare — atat cele din Ca- nada cat si cele din Statele Unite, — nu aveau pentru ei o co- loana speciala ci li treceau la "Din alte tari". Numai in ultimii doi ani ai veacului trecut Romanii au inceput a fi inregistrati ca natiune, tinandu-se seama de numarul br. S'ar parea deci ca pentru un sfert de seed eel putin am putea sti precis numarul emigrantilor nostri consultand statisticile birourilor de emigrare. In adevar asta ar fi foarte usor si cat se poate de exact daca toti emigrantii romani ar fi venit ca cetateni ai Romaniei. Cand am enumarat cauzele, care au deteiTninat emigrarea Rom.anilor am aratat ca numarul eel mare de emigranti provine din diferitele tinuturi ale fostei Austro-Ungarii. Ori se Inte- lege ca toti acesti emigranti ori aveau pasapoarte unguresti sau austriace, ori au declarat ca vin din acea tara si deci autorita- tile americane i-au trecut drept supusi austro-ungari ; in consecinta in rapoartele statistice gasim emigranti veniti din Austria si Ungaria, dar cine poate sti cu exactitate cati din acestia erau Romani? Recensamantul federal al Statelor Unite arata ca in 1921 numaru^ cetatenilor Romani se urea la 102,823; in aceasta cifra nu sunt cuprinsi Romanii, care au devenit cetateni Americani si mai ales Evreii-Romani, cam 75.000 la numar. Acestia din urma mai toti sunt americanizati, obtinand avantagiile necesare exercitarii diferitelor lor intreprinderi comerciale, insa 14 "ROMANII IN AMERICA" majoritatea pastreaza ce^e mai bune sentimente fata de tara noastra. Am putea deci afinna ca la sfarsitul anului 1921 s'ar afla in Statele Unite aproxiniativ 180,000 de supusi Romani si fosti Romani, care insa sunt legati de tara prin rudeniile lor ramase acob. Toti au emigrat cam in decurs de 25 de ani, numarul eel mai considerabil fiind intre 1906 — 1907. A^aturatele cifre, extrase din statisticele oficiale ale Ministerului Muncei Ameri- can, contin informatiuni interesante pentru cei ce se intere- seaza mai de aproape de chestiunea emigrarei Romanilor in America. Odata cu izbucnirea razboiului mondial in 1914, emigrarea a incetat cu totul pana la 1919, cand lichidarea imperiului Austro- Ungar, le-a dat putinta emigrantilor nostri sa se repatrieze cu pasapoarte romanesti. Considerand faptul ca intre anii 1919 si 1920 s'a eliberat cam 50,000 de pasapoarte romanesti, am putea spune ca la inceputul anului 1919 numarul Romanilor din Statele Unite se apropia de 230,000. Datorita conditiilor si avantagiilor actuale din Tara, este clar ca nici odata nu vom mai ajunge aceasta cifra, insa tinand seama de proportia dintre ce vin si cei ce se repatriaza, pu- tem fi siguri ca numarul emigrantilor Romani in Statele Unite va fluctua in jurul cifrei de 180,000; asa spre exemplu in tabelele alaturate se poate vedea ca in 1920 au parasit Statele Unite 20.418 pe cand in 1921 au fost admisi in aceias tara 16,057 emi- granti romani (cifra trebuie primita sub rezerva pentru ca o suma de refugiati evrei, rusi si ucranieni, care au scapat de teroarea bolcevista, au intrat in Statele Unite cu pasapoarte ro- manesti, eliberate de autoritati^e noastre in dorinta de a-i scapa de rigorile campurilor de concentrare.) Ca sa intrebuintez o expresie familiara: "de bine, de rau", am ajuns sa dau o cifra aproximativa a Romanilor din Statele Unite; cat priveste insa numarul emigrantilor din Canada, com- plicatiile sunt mai mari si mai diferite: intinderea acestei tari, localitatile ei imprastiate, — unele la departari mari de calea ferata, — locuitorii stransi in grupuri mici uitate de lume, le- :^ile tarei, care prevad ca, la trei ani dupa ce s'a stabilit in 'ROMANII SI EMIGRAREA" 15 Fluctuatiunile Populatiunei Romanesti in Statele Unite Consi- derand Numarul Celor Admisi sau Plecati in Cursul Anului fiscal 30 lunie 1920—1921. Z < Admisi P ! e c a t i Crestere (X) sau Descre§tere ( — ) 03 ::=! in O TOITAL S 0) Emigranti stabiliti- TOTAL 1920 1,890 ^ 132 2,022 21,506 934 22,440 — 20,418 1921 25.817 206 26,023 9,297 669 9,066 X 16,057 Romanii (considerati ca natiune), care au emigrat in Statele Unite dela 30 lunie i899 pana la 30 lunie 1921. 1899 99 1900 398 1901 761 1902 2,033 1903 4.740 1904 4-364 1905 7,81S 1906 11,425 1907 19,200 1908 9,629 1,909 8,041 1910 14,199 1911 5,311 1912 8.329 1,913 13,451 1914 24,070 1915 1,200 1916 953 1917 522 1918 155 (1919 89 1920 898 1921 5,925 TOTAL 143,607 NOTA. — Ministerul Muncei American nu poseda cifre, referitoare la admiterea strainilor in Statele Unite, inainte de 1 lulie 1899. Romanii (considerati ca natiune), care au plecat din Statele Unite dela 3o' lunie 1908 pana la 30 lunie 1921. 1908 5,264 1909 1,352 1910 1.834 1911 5,230 1912 5,824 1913 3,156 1914 3,837 1915 899 1916 138 1917 61 1918 61 1919 60 1920 21,490 1921 8,603 TOTAL 57,809 >jOTA. — Nu exista statistici aratand numarul Roixnanilor plecati inainte de 1 lulie 1908. 16 "ROMANII SI EMIGRAREA" O > St I fc en Ui c-t- P fl3< Ja C O c 50 P ?0 o c: > 1,606 6,459 7,155 62,491 114.847 113,390 7,196 9,310 7,087 172,989 206,011 177,156 4,437 1163,703 4,476 4,384 153,540 193,460 5,228 j 85,526 1,590 89.338 2,145 '122,944 2.522 76,928 1,997 ! 93,028 2,155 4,032 117,580 143.321 481 9,296 90 2,020 m 401 59 8 19 27 1,890 84 25,817 7,702 111,990 111,598 144,992 82,383 80,953 KM 1899 1900 1901 1902 1903 1904 1905 1906 1907 1908 135,793 82,129 85,854 137,245 134,831 9.215 53 26 268 1911 1912 1913 1914 1915 1916 1917 1918 1919 4,947 o o 'to o ^^ CO 00 en 1920 1921 O >> trt- d 3 O CO CO I J ^" H l__L ,Q JO f la 1^ 3 5' > in "ROMANII IN AMERICA" 17 Canada, ori cine poate exercita toate drepturile si se bucura de toate privilegiile cetateniei canadiene, I'elul de ocupatie al emigrantilor nostri din acele parti, toate acestea fac aproape imposibila enuntarea unei cifre chiar aproximative. Ma vol marg-ini deci a accepta cifrele mentionate intr'un raport oficial romanesc, datat din lulie 1920, in care se spune ca in Canada ar fi cam 30,000 Romani amestecati cii Ruteni din tinuturile bucovinene, iar Evrei-Romani, sau veniti din Romania, circa 40,000. Un total de 70,000, care e tot asa de exact ca si sume- le partiale din care e compus! Dupa atatea aproximatii in discutia numarului Romanilor din America, — cetitorul ar dori sa af e cu oare care certitudine eel putin cu ce se ocupa acestia. Am urmarit pe emigranti pe vapor, examenul lor de catre autoritatile americane, pana la debarcarea lor in New York, pe pamantul Americei, in fata caselor cu 35 de etaje, al caror acoperis pare ca s'ar pierde in albastrul cerului si la poalele carora misuna zi si noapte un neobosit furnicar de lume aduna- ta din toate colturile pamantului, carute, carucioare, automobile, camioane, trenuri electrice ce merg pe deasupra strazi^or, toate facand un zgomot asurzitor ce e din cand in cand interceptat de sirena vre-unui vapor ce intra sau pleaca din port. Pana sa-si vina in fire bietul nostru Roman, plecat dela tara, dela coarnele plugului, am discutat numarul probabil al emigrantilor romani din Statele Unite si Canada. Sa revenim insa la ei! Odata desmeticiti si dupa ce au putut lua contact cu noua lume in care au intrat, e natural ca ochii imigrantului incep sa alunece pe persoane^e din apropiere. ruda sau un con- satean, care e de mai mult timp in America si care a venit sa-1 intampine il ia in primire cu "bine ai venit frate. . .", il ajuta cu bagajul, care de multe ori se margineste la desagii stramo- sesti, si, in care bietul om a infundat tot ce credea ca i-ar putea fi de vre-un folos in departarile catre care pornea. Unii dintre emigrantii romani au fost ademeniti de catre companiile de emigrare de a veni in America, agentul lor ii astepta In New York la debarcader si apoi, — dupa ce a format din ei un grup de 5 — 10, — ii expediaza in interior. Desmeticeala, imediat dupa debarcare, este insa numai o iluzie, caci cum poate fi un om, care nu intelege un cuvant din 18 '^ROMANII IN AMERICA" cele ce se vorbesc in jurul lui, care e aiurit in fata unor cladiri colosale ce se chiama gari, desi nu se aude flueratul locomoti- vei, nu se vede f um, iar inauntru o lume imensa . . . Unii vin, iar altii coboara sub pamant pe niste scari si numai reapar; cum poate fi numit un om, care nu se poate intelege cu nici unul din sirul de lume grabita, ce se perinda pe langa el? In special in New York nimeni nu se mira cand vede cate un grup de emigrant!, fiecare avand legat de un nasture dela haina un bilet alb, pe care e scris numele, tara din care vine si localitatea unde pleaca, adresa complecta asa ca la ghiseu, la gara, numai arata biletul si intinde banii ce-i are. Din acestia, amploiatul, care-i elibereaza biletul, isi retine cestui. Aci e adevarata raspantie, unde unii se indreapta catre interiorul Statelor Unite, iar altii pornesc spre Nord. Sa ne luam deci si noi un bilet de tren si sa pornim cu un grup de emigrant! romani, ce merg in Canada, tocmai in Wes- tul intinsei provincii. Romanii in Canada. CANADA ESTE o tara ce s'a desvoltat de mai putin de un secol: in orasele mari se gasesc case inalte, zidite dupa stilul celor din Statele Unite, alaturi de casute mici de pe vre- mea cand provincia era o colonie franceza; in centrele impor- tante nu lipseste nici un amanunt al comfortului modern, pe cand ^a distante nu tocmai mari de aceste centre, peizajul nu e de ^oc diferit de eel "de tara" din Romania. Aceste aspecte asa de deosebite se datoresc insa mijloacelor de comunicatie: odata cu ele a venit si civilizatia moderna asa ca in partea estica populatia este cu mult mai densa, industria in floare pe cand cu cat ne indreptam spre Nord si West, cu cat ne indepartam de calea ferata principals, patrundem in re- giunile agricole, ajungand treptat la casutele de lemn ca ace- lea din satele noastre de munte, iar mai spre Nord nu se mai gasesc decat colibele Indienilor. Guvernul Marei Britanii, indata ce Guvernul francez a cedat "provincia nordica si fara importanta", care se cliiama Canada, a Inceput cO'^onizarea ei ; pana cand insa au prins Ro- manii de veste, districtele rasaritene erau deja colonizate, astfel ca e clar ca numarul eel mare de emigranti romani, deveniti colonisti canadieni si proprietari de mosii, sa gaseste in partea apuseana si centrul acestui intins teritoriu de sub stapanirea britanica. Marea societate de cai ferate "Canadian Pacific", impre- una cu agentiile de emigrare aduceau pe noii veniti prin aceste tinuturi pentru a se stabili de-alungul caii ferate. Desi Roma- nii au inceput a sosi Inca din 1890, putini au fost cei cu noroc ca sa capete pamant in imediata apropiere a drumului de fier. Emigrantii aveau dreptul a-si alege dupa plac o bucata de intindere aproximativa de 80 hectare, plateau o taxa de 50 lei si fSra alte formal! itati se vedeau stapani pe vecie pe pamAntul 20 "ROMANII IN AMERICA" ce-si alesesera, atata timp cat nu se forma o comunitate nu aveau de platit nici o taxa. Putea fi ceva mai atragator pentru bietii oameni, care la ei acasa erau tinuti in iobagie fara a avea putinta de a capata eel putin iin pogon de loc! Bucuria si fericirea emigrantuliii nostra era insa de scurta durata: veniti cu capital mic sau aproape de loc, s'au vazut proprietari de pamant, dar numai atat. Nici casa, nici loc de gradina, nici sat de unde sa-si gaseasca cele trebuincioase, care toate costau bani. Pamantul nu mai fusese lucrat si numai foarte putini au avut banii necesari cu ce sa-si cumpere o vita de munca. In multe locuri bietul om a trebuit sa-si despadureasca locul, sa-si cladeasca o coliba sau bordei, trecand prin toate greutati^e si nevoile aceluia, care isi ridica gospodaria incepand dela "sapa de lemn". Unii au putut obtine, pe credit dela companiile canadiene, cele mai necesare unelte de plugarie, numai putini insa aveau cate vaca sau un cal, asa ca sa nu se para exagerat daca unii din acesti emigranti romani, — de altfel ca si alte nationalitati, — alaturi de vita imprumutata dela vecin, a tras si el in plu^ pentru a-si desfunda un loc de gradina in care sa po:ita creste ■0 leguma. Recemnarea si energia, cu care Romanii au indurat nevoile si mizeriile acestor inceputuri nu este decat dovada netagaduita a disperarei de care erau cuprinsi atunci cand s'au hotarat sa se desparta de vatra lor. Emigrantii romani au dus aci timp de cati-va ani o viata primitiva: inchipuiti-va oameni, care desi aveau pamant, nu aveau nimic altceva, nici macar o fantana, din care sa-si scoata apa de baut. Cei mai norocosi au putut obtine teren de-alungul liniei "Canadian Pacific" pe masura ce aceasta linie inainta prin sal- bataciile apusului, catre Oceanul Pacific. Indata ce bietul om a putut avea o gaina, un ou, sau produsele muncei lui, greutatile inca nu erau terminate, fiindca nu avea unde sa le desfaca. Si apoi la ce bun sa le schimbe pe bani; moneda nu avea nici valoare in aceste locuri patriarchale. Emigrantului ii trebuiau O' suma de lucruri, unelte, etc., asa ca ceiace putea "ROMANII IN CANADA" 21 desface il schimba pentru cele de cure avea nevoie. La ince- put acesti emigranti trebuiau sa-si desfaca produsele pe ce puteau capata pe ele; insa treptat lucrurile incep sa se schimbe. Pamantul virgin al Canadei este renumit prin bogatia lui si acesti emigranti oteliti de nevoile suferite, au inceput a-si vedea roadele mimcei lor. Dupa primii ani in bordee si lipsa, si-a cladit omul casa, si-a plantat livada, magazii pentru bucate, grajduri si cotete, iar sub supravegherea guvernului Canadian a inceput sa-si introduca uneHele si instalitiile agriculturei mo- derne. Era constrans sa intrebuinteze masinarii si unelte per- fectionate pentru ca, desi avea aproape o mosioara, aceasta tre- buia sa fie lucrata de el si familia lui. Bratele de munca nu se puteau gasi decat printre emigrantii, care ajungeau fara nici un ban si care, pentru a agonisi ceva, munceau pe la altii in timp ce familia lui lucra cat putea spre a se sustine din produsele locului cumparat. Incetul cu incetul emigrantul roman, gratie energiei si muncei neobosite, s'a vazut cu imobiie, magazii pentru unelte, instalatii moderne si ... in Tara, cand pornea cu nevasta Ja targ, omul mergea inainte, iar cam la vre-o zece pasi in urma venea mai incet femeia: pe cand azi multi din acesti emigranti din Canada nierg "la oras" in automobil, iar nevasta sta alaturi de el! De unde venisera cu aproape nimica, azi averea cator- va din acesti colonisti romani se ridica la peste 20,000 de dolari numai prin munca lor si au tot dreptul sa fie foarte mandri de de avutul agonisit. Multi dintre ei insa nu au fost asa de norocosi in a putea cumpara pamant in imediata apropiere a liniei ferate; celor care au sosit in anii din urma li s'au dat locuri la distante mari de drumu^ de fier astfel ca pe langa lupta cu nevoile, trebuia sa mai lupte si pentru prelungirea sau ramif icarea linei ferate pana la vre-un punct mai apropiat. In general acestia progre- seaza mult mai incet, f iind oarecum izolati de restul lumei si pi'in faptul ca trebuie sa faca drumuri de aproape o suta de Idlometri pana la orasul unde sa-si desfaca produsele. BRITISH COLUMBIA este provincia cea mai de West a Canadei, marginindu-se cu Oceanu^. Pacific. Acest districi; este 22 "ROMANII IN AMERICA" 5ntretaiat in toate directiile de Muntii Stancosi ai Americei de Noid, altitudine mare si deci clima aspra. Agricultura nu poate fi in floare si aci se af a cam 2500 de Romani, majoritatea emigrati din Bucovina. Cati-va din ei se ociipa cu cresterea pomilor avand li- vezi intinse, cei mai multi insa sunt simpli lucratori cu ziua la intreprinderile industriale ca: mine de carbuni, fier si alte minerale, la cherestele si fabrici ce au la baza industria lemnului (fabrici de hartie, cutii de carton, lemn fasonat, etc.) — pe cand altii traiesc in paduri ocupandu-se cu taierea si ca- ratul ^emnelor. Din cauza climei si a departarei asa de mari de coasta Atlanticului numai putini din emigrantii nostri au ajuns pana in acest guvernamant. In provincia ALBERTA sunt insa cam la trei mii; unii lu- cratori in minele de carbuni dela Sud, in jurul localitatilor Mac- I^eod, Lethbridge, Neidpath, Taber si Fincastle. Alte cate-va sute sunt stabiliti tocmai in Nordul Albertei langa localitatea importanta Edmonton. Acest "langa" insa, variaza dela 50 — 100 kilometri departare, iar clima e cu mult mai aspra decat in judetele noastre de munte pentruca in aceasta parte nu sunt obstacole, care sa stavileasca vanturile dela Nord. Doua con- ditii ce au facut ca acesti emigranti, desi se ocupa cu agricul- tural, sa progreseze mult mai incet si in acelas timp sa ramana izolati, pastrandu-si foarte bine caracterul lor romanesc. Ma- joritatea sunt emigranti din Bucovina si harnicia lor este pro- verbiala si la noi in Tara. Boian este aproape o localitate com- plect romaneasca, bacanul, morarul, oficiul postal, sunt tinute de Romani. Din cauza ca Edmonton e asa de departe. emi- grantii il viziteaza odata sau de doua ori pe an si deci industria casnica e in floare, femeile ocupandu-se foarte mult cu tesutul. Cel mai mare numar de emigranti romani, care se ocupa cu cultura pamantului, este fara Indoiala in provincia Saskatchewan; situata aproape in mijlocul Canadei, pamantul ei foarte ma- nos pentru ca desi nu sunt dealuri mari, inainte de venirea co- lonistilor de toate natiile si printre care au fost si Romanii, aceast? provincie era un codru nesfarsit. "ROMANII !N CANADA" 23 Cred ca aci este locul a atrage atentia cititorului ca atunci cand se vorbeste de coloni§ti si emigranti sa nu se intet'eaga ca Romanii sunt majoritatea sau singuri in asemenea conditii. Romanii reprezinta numai un mic numar — poate eel mai mic, — pe cand toate natiunile europene sunt reprezentate aci prin colonistii si emigrantii lor; tari ca Norvegia, care nu au vre-o importanta agricola, inca isi au emigrantii lor in Canada si e interesant de stiut ca acestia sunt printre fennierii cu vaza si elemente bune ale colonizarei. Din cauza ca nu exista un recensamant oficial, ma voiu margini a reda si eu cifrele, care se par mai aproape de adevar si care sustin ca in provincia Saskatchewan, Romanii s'ar gasi In numar de aproape 20,000. In ordinea importantei numerice, districtele din care au emigrat, sunt urmatoarele: din Romania, — in special Oltenia si cei din Dobrogea, care nu au fost mul- tumiti de pamanturile ce li s'au dat dupa razboiul din 1877; vin apoi Transilvanenii de prin muntii Bihorului, Banatenii si in fine un numar oare care de Bucovineni. In Skatchewan Romanii sunt imprastiati in grupuri mici — de 6 — 10 familii, — printre celelalte natiuni; ii gasim asa in multe localitati. Cum am pornit dela West, apropiindu-ne mereu de coasta Atlanticului, Romani amestecati cu alte nea- muri, se gasesc in partea nordica a provinciei, de-alungul caiei ferate Saskatoon-Prince Albert, in localitatile : Hepburn, Arma, Rosthern si Leckford. Capitala provincei este orasul Regina, care poate fi conside- rat si centrul Romanilor din aceste locuri. Un numar nu toc- mai insemnat de emigranti lucreaza la uzinele din apropierea orasului, cati-va din ei sunt negustori (macelari, brutari, ba- cani, etc.) si in special acestia au o situatie frumoasa. Sunt incurajati mult si de faptul ca majoritatea musteriilor lor sunt tot Romani, Sasi sau Unguri, veniti aci din aceleasi locuri cu patronul si cu ocazia cumparaturilor se mai intreaba unul pe altul si "ce mai vesti au de acasa"! In imprejurimile orasului Regina, cam la 80 km. la Nord se gasesc fiTimoase si insemnate centre romanesti. Asezati de- alungul unei cai ferate secundare, Romanii sunt in numar in- 24 "ROMANII IN AMERICA" semnat in localitatile Southey, Oncree, Dysart si Lipton, cum si la Nord de acestea. Aproape fara exceptie se ocupa cu agricultura si sunt in- tr'o situatie materiala, care poate fi invidiata de fostii mosieri din Romania. Pe langa ca fermele lor pot fi date drept exemplu, fiind ve- niti de mult, au putut lucra primele 80 de pogoane si castiga banii necesari pentru a-si cumpara alte locuri de aceis intinde- re. Pe acestea nu le-au mai luat pe 50 de lei, ci a trebuit sa le cumpere, platind o suma initiala, iar restul in rate proportionale. Cati-va din acesti emigranti Romani au azi adevarate mosii, pe care le lucreaza cu tractoare, §i cele mai modeme masinarii; se bucura in general de o situatie materiala foarte buna desi, ca si agircultorii nostril din Romania, au si ei ani cand sufar din cauza secetei, ce bantuie cate odata aceasta provincie. Cam in Sudul si la mijlocul provinciei Saskatchewan, se gasesc colonii compacte de Romani, prin imprejurimile localita- tilor: Avonlea, Trinax, Pangman, Ogema, Viceroy, Readlyn, cum si la Sud de nodul de cai ferate Moose Jaw, pe langa orasele: Melaval, Limerick si Assiniobia. Acesti Romani sunt amostecati, — veniti din Dobrogea (Romani si Transivaneni) , Ardeleni, Ba- nateni si Bucovineni, — toti ocupandu-se cu agricultura si cresterea vitelor. Dupa cum am spus mai sus, aceste tinuturi au atras eel mai mare numar de Romani; in adevar. emigrantii nostri intrec 10,000 in provincia MANITOBA. Aceasta, desi cam tot atat de intinsa cat si Saskatchewan, este cu mult mai putin papulata, — numai pe o adancime de aproximativ 200 mile dela granita Sudica, — restul fiind numai paduri si lacuri. Romanii, majoritatea bucovineni, se gasesc amestecati cu celelaHe natii, care se ocupa cu cultura pamantului. Un numar Insemnat sunt intrebuintati in diferlte uzine in- dustriale din jurul capitalei provinciei, Winnipeg; si in acest oras se gasesc negustori romani care-ti pot vinde branza de bur- duf, invelita in coaje de brad, pastrama si alte bunatati, ce s'ar crede ca nu se pot gasi decat la noi in tara ! "ROMANII IN CANADA" 25 Cu cat ne apropiem insa de rasarit, cu atat desvoltarea economica a provinciilor este mai veche, iar Romanii, care au venit in Canada cam printre cele din urma natii, nu au mai gasit loturi oferite de guvern pentru colonizare. Nu le ranianea deci decat un singur drum deschis: acela de a se angaja ca lu- ci'atori in fabrici si mine. Aci se gasesc adevaratii emigranti, care tree Oceanul numai pentru cati-va ani, lucreaza pe unde pot, agonisesc cat pot si, cand li se pare ca au ajuns la o suma destul de buna, — se inapoiaza in Tara. Felul de ocupatie, tendintele si aspiratiile acestora se asea- mana foarte mult cu ce^e ale compatriotilor lor din Statele Uni- te, despre care voiu vorbi mai tarziu. Ma voiu margin! deci a aminti centrele mai importante si unde Romanii se gasesc in numar mai mare. Astfel in provincia ONTARIO se afla peste 1500 de Ro- mani si Ruteni, majoritatea veniti din Nordul Bucovinei. Gru- pul eel mai mare de Romani se gaseste in orasul Hamilton si imprejurimi, unde sunt si cate-va pravalii romanesti. In nu- mar mai mic ii mai gasim pe la stabilimentele industriale din Toi'onto si chiar Ottawa, unde este resedinta oficiala a guver- natorului Canadei. In provincia QUEBEC numarul Romanilor se apropie de eel din Ontario. Aproape toti sunt veniti din Bucovina si un mic numar din Maramures; fiind lucratori in uzine, centrul ro- manesc este orasul Montreal, cate-va ore cu trenul de granita Statelor Unite. Aci este resdinta Consulatului General Ro- man pentru Canada. Canada mai are inca trei provincii: New Brunswick, Nova Scotia si Newfoundland, insa acestea nu au atras pe emigrantii nostri, iar daca se vor fi gasind cati-va, numarul lor nu se ri- dica la o suta si sunt numai razleti. Blsericile romane^ti in Canada. DESIGUR Ca NU este un alt loc pe glob unde sa existe mai multe culte religioase ca in America de Nord, Canada si Statele Unite. Intreband odata pe un preot cam cate credinte sa fie in America de Nord, acesta mi-a marturisit ca nu stia nici el : pe langa ca se gasesc credinciosi, apartinand tuturor cultelor de pe glob, dar aproape in fiecare an mai ia fiinta, ca sa zic asa, '*un cult specific american", o variatie a unuia existent, nasco- cit de un "reformator". Atata timp cat credinta si practicile noului cult nu sunt anti-constitutionale sau contra legilor sta- tului, guvernul nu se amesteca, asa ca depinde de "reformator' sau "reformatoare", pentru a-si castiga adeptii. Vizitand orasele Nord-Americane, calatorul ramane in- mai-murit in fata numarului mare al bisericilor de tot felul, cum si mai a^es a frumusetei acestora. Si mirarea se transfor- ma in stupefactie cand i-se spune ca acestea au fost cladite si sunt Intretinute numai din si cu banii credinciosilor; statul sau municipalitatea nu contribue nici cu o centima. La noi se zice ca Romanul cum invata a ceti jurnalul isi pierde credinta. Se poate! Insa faptele nu se prea potrivesc. Fie ca indepartarea de acasa si de locurile unde si-au petrecut primii ani de viata i-au facut pe emigrantii nostri sa-si caute mangairea in Divinitate, fie ca ei s'au deprins sa citeasca ziarele intr'un alt mediu de cat ce^^ din Tara. Cand fie care natie isi avea casa sa de rugaciuni, Romanii nu puteau ramane mai pe jos; mosii si strabunicii lor au murit in batalie, aparand glia si credinta stramoseasca. In Tara de unde emigrasera majoritatea lor, erau perzecutati din cauza ca asupritorul vedea in religie un obstacol ce se opunea incer- carilor lui de desnationalizare. Aci insa nu le zicea nimeni ni- mic. Romanii ortodoxi, in special agricultorii din Canada, sunt veniti cu familiile: intre ei unii vin pe aceasta lume, pe "ROMANII IN CANADA" 27 cand altii pleaca. Si nu era nimeni, care sa ingrijeasca de sufle- tul lor, care sa imparta Sfintele Taine in legea lor. In centrele, unde Romanii se gaseau in numar mai insemnat, aceasta lipsa devenea o necesitate si mai mare, fiind in acelas timp si cea mai nobila manifestare nationala. Sufletele, care au infruntat elcnientele naturii si au reusit ca in cati-va ani, pornind dela o viata primitiva, sa ajunga astazi la o situatie de invidiat de orice mosier roman, au pus mana dela mana si si-au cladit singuri locasuriie sfinte. Datorita intiativei, energiei si religiozitatei emigrantilor nostri se afla astazi in Canada 10 biserici romanesti: 7 ortodoxe 2 baptiste si 1 sambeteana. Biserici ortodoxe sunt in localitatile : Boian 1 (Alberta); in centrul coloniei Avonlea-Readlyn 2;laDysart una si doua in Regina (Saskatchewan) ; in Montreal (Quebec) una. Bierici baptiste sunt una in colonia Avonlea-Readlyn, iar cealai- ta in orasul Regina, unde este si biserica sambeteana. Ele au fost cladite de Romani, iar azi sunt intretinute tot de ei. Preotii, desi nu cate unul la fiecare biserica, sunt misio- nari, plecati din Tara, iar in Canada isi primesc salariul din colectele credinciosilor. ,Este interesant de stiut ca singura manifestare nntionala a Romanilor din Canada, a fost cladirea acestor biserici prin locurile pe unde avem colonii compacte. Cauza principala este ca, desi continua a vorbi limba materna, desi mai pastreaza unele obiceiuri, totusi incetul cu incetul se desnationalizeaza. In special acei care se ocupa cu agricultura, posedand mo- sii, vite, imobile si masini agricole, nu mai intentioneaza sa se inapoieze in Romania. Sunt foarte putini aceia, care numai se gandesc la o astfel de posibilitate. Dupa ce si-a creiat omul o situatie, incepand aproape cu nimic, azi sa se desfaca de ea si sa se inapoieze in Tara spre a incepe din nou alta? E clar ca im! Acei, ce au facut-o sau o vor face, sunt dintre putinii ca- rora in Canada norocul nu le-a batut la use, sau cand le-a batut nu i-au deschis-o. Elementele model, cei cu vaza, nu se vor mai inapoia. Si sa nu-i criticam fiindca situatia mai are si alta infatisare. De ce s'ar desface de tot ce are aci pentru a se inapoia' in Romania; aci unde isi are casa lui, familia lui si poate si nepotii. 28 "ROMANII IN AMERICA" Averea lui poate ca se evaluiaza la 20,000 — 30,000 dolari, chiar mai mult; daca ar vrea insa o vanza, in unele cazuii n'ar putea realiza pe ea decat 10,000 ! Si daca ar veni in Romania!? Unde ar putea gasi de van- zare 80 sau 160 de pogoane cu toata gospodaria lui si ce suma i-ar trebui ca sa o cumpere? In Canada, dupa trei ani de sedere continua acesti emi- granti devin cetateni canadieni, bucurandu-se de toate drepturile civile si politice, si mai ales de toata consideratiunea. Prin felul lui de ocupatie emigrantul roman e cu totul in- dependent: nu e obligat sa faca serviciu militar, e stapan abso- lut pe averea lui, de care nu se poate atinge nimeni, de mun- cit nu munceste asa mult ca plugarul din Romania, avand la indemana si folosindu-se de cele mai perfectionate masini agri- cole si, pe ^anga toate acestea, taxele reclamate de guvernul Ca- nadian dela fiecare fermier sunt nimica toata. Bine inteles ca cele spuse mai sus nu se refera numai la emigrantii romani, care azi au devenit colonisti canadieni, ci la colonistii tuturor natiilor ce se gasesc in provinciile agricole ale intinsului teritoriu. Cei din Ontario si Quebec, cei care sunt lucratori in uzine, stau aci intre 3 — 5 ani, dupa care se inapoiaza la vatra lor, Acestia in majoritate sunt veniti singuri, numai barbatii, si nu se incetatenesc. Am vazut ca un insemnat numar de colonisti romani sunt risipiti si amestecati printre colonistii de alte natii si spuneam ca acestia sunt desnationalizati treptat. Cauza principals este Ca daca cei batrani, — care au emigrat din diferitele tinuturi ale Romaniei de azi, — mai vorbesc romaneste, Hmba lor ma- terna, — copii lor o vorbesc numai cu parintii, — si asta e problematic, — insa nu o Invata in scoa^a. Instructiunea se preda in englezeste, fiindca guvernul Canadian are grija de a obliga pe colonistui emigrant sa-si trimita copilul la scoala. unde totul se invata in limba tarii. Guvernul Canadian imprumuta comunitatea pentru cladirea localului scoalei, insa amortizarea capitalului, intretinerea localului si salariul invatatorului sunt, prin lege, lasate in seama locuitorilor. care platesc o taxa pro- portionala. Pe langa ca in aceste scoli nu este pei-mis a se invata "ROMANII IN CANADA" 29 vre-0 alta limba straina, ele se mai deosebesc de cele din Ro- mania prin faptul, ca religia nu se preda de loc; vorbesc de scolile primare dela tara, ace^ea ce sunt sub controlul departa- metului educatiei, care numai inspecteaza bunul mers al Inva- lamantului si metoadele intrebuintate, fara insa a subventiona aceste scoli. Cetitorul isi va pune intrebarea daca nu cum-va generatia tanara a Americei de Nord e formata din liberi cugetatori si oameni "fara Dumnezeu". Din contra: sunt desigur cu mult mai religiosi decat tinerii nostri, care invata religia in mod cbligatoriu din clasa intai primara pana in clasa Vll-a de liceu! Invatamantul religiei cade in sarcina preotu^ui sau pastorului din parochie. In America parintii isi trimit copii la "scoli!e de Duminica", ce functioneaza pe langa biserici si in care, sub di- rectiunea preotului, de obiceiu femei sau fete in mod gratuit si benevol invata pe copii rugaciunile obligatorii, biblia, noul si vechiul testament, catechismul, etc. Se intelege ca depinde de parinti ca sa-si trimita copii la **scoala de Duminica". Pe calea aceasta la noi in tara multi din copii ar ajunge oameni in varsta fara a sti macar "Tatal Nostru", in America de Nord insa, cei batrani tin foarte mult la religia sau cultul lor si pe seama acestora . . . prof ita cei mici, care trebuie sa mearga la scoli! Asa sa intampla cu En- glezii, — American! sau Canadieni, — ce fac insa strainii, cele- lalte natii ca: Rusi, Scandinavici, Francezi, Italieni sau Evrei? Acestia, pe langa astfel de scoli, unde se preda generatiei tinere religia, mai au si clase in care copii invata limba si isto- ria tarei lor. Nu le-am numit scoli pentruca lectiile se tin in sala vre unei societati, au loc in timpul liber al copiilor, iar de cele mai multe ori instructorul nu e platit! Exista si excep- tii, unde aceste clase sau scoli sunt creatia populatiei straine si invatatoru^. este platit de parintii, care tin ca limba lor sa fie invatata si de copii lor. Daca am insistat putin asupra acestui punct este ca Roma- nii din Canada nu au astfel de institutii sau asezaminte si ca vlastare^e romanesti, nascute in Canada, cunosc istoria A-*->gliei, ceva din cea a lumei, insa stiu foarte putin, daca nu de loc. 30 "ROMANII IN AMERICA" Biserica Ortodoxa Romana din Indiana Harbor, Indiana. "ROMANII IN CANADA" 31 despre istoria patriei parintilor lui; unii invata cate-va vorbe romanesti acasa dela parinti, altii nici atat. Voi reveni mai tarziu asupra acestei chestiuni si atunci voi discuta cam ce s'ar putea face la noi in Romania pentru a nu ne dezinteresa si lasa in parasire cate-va zeci de mii de suflete romanesti care, — fara vre-un ajutor din afara, — si-au facut pe deplin datoria. Inainte de razboi majoritatea lor n'aveau la cine sa se adreseze, azi insa acest ajutor este pentru noi o da- torie nationala si nu ar trebui sa asteptam a ne-o implini numai dupa ce colonistii din America vor iesi din rezerva lor ca sa ne-o ceara! Romanii in Statele Unite. DUPa CE VIZITARaM coloniile romanesti din Canada, acum sa facem o pUmbare si prin centrele locuite de Romani in Statele Unite. Azi, primul lucru ce-1 ai de facut, este sa te abati pe la eel mai apropiat consulat american si sa intrebi daca "mai au vre- un loc liber", — ca la teatru! Nona lege a emigrarei in Statele Unite, — pusa in aplicare la 3 lunie 1921, — nu permite ca in ours de un an sa intre mai mult de 7,414 Romani; daca ai ne- ftansa sa fii al 7,415-ea, chiar ca vizitator, risci sa ai eel putin dificultati pentm a ti se aproba debarcarea. Odata ce ti-ai obtinut viza americana, pentru a nu avea de- ceptii, autorul isi ia indrazneala unui sfat confidential: nu te gandi sa iei cu D-ta vre-o sticla de tamaioasa sau riesling, pe care s'o sorbi unde-va in Statele Unite, aducandu-ti aniinte de tara. Daca ai apucat de ai luat-o, bea-o cu o zi inainte de a debarca, altfel ti-o vor confisca la vama. In Statele Unite nu se bea decat limonade, ceai, cafea, bere cu spuma multa si 0.5% alcool, ape minerale, medicinale si apa. Ca sa capeti un pahavut de vre-o bautura spirtoasa trebuie, ori sa fii din partea locului, ori foarte bine cunoscut fiindca e contra legilor Marei Republic]. Sa presupunem insa ca aceste "vami" au fost trecute cu bine si ca te vei opri la unul din marele hote^uri din New Yoi'k. Daca nu vorbesti englezeste nu face nimic; mai toate aceste lo- caluri mari nu si functionari cari stiu romaneste! De altfel nu e de mirare, caci dupa recensamantu^ amei'ican din 1920 numai in statul New York erau 40.053 de Romani si din ei peste 38,000 numai in orasul New York. S'ar parea ca in asemenea or^s te poti Intalni cu Romanii la fiecare nas, dar ce sunt 38,000 de Romani amestecati in cele 7,000,000 de sufle- te cari constituesc ponulatia New York-ului! Emigrantii Romani se p-asesc raspanditi in p->-unuri mai mari sau mai mici pe totata intinderea Statelor Unite. Ala- "ROMANII IN STATELE UNITE" 33 turatele doua harti arata foarte c'ar modul cum sunt raspanditi in cele 49 de State ale Uniunei si e'.e mai sunt interesante prin faptul ca invedereaza cresterea numarul emigrantilor nostri in- tie anii 1910 si 1920. In rezumat statele in spre care se indreapta emigrantii Ro- mani si unde acestia se gasesc in numar mai mare sunt: New York, Ohio, Pennsylvania, Illinois, Michigan, New Jersey, India- na, Minnesota si in fine California. Examinand mai de aproape aceste harti se poate usor con- st'Ata ca pe masura ce emigrantii nostri s'au deprins cu noua lor viata din Statele Unite, s'au apropiat mereu de coacta Pacif icu- liii: in 1910 in CaKfornia erau numai 187 Romani, iar in 1920 ei numara 2,403! Am citat Statul New York cii acela in care se gaseste eel mai insemnat numar de Romani; pentru a fi insa corect. aci este locu^- de a spune ca acest stat a atras 90/^ din populatia evreiasca emigrata din Romania. Din cei 38^000 de Romani din orasul New York, peste 30,000 ce se gasesc numai in ora- sul New York, sunt toti evrei. In primia parte a acestei lucrari am aratat in rezumat cauzele emigrarei Romanilor crestini plu- gari, nu e insa mai putin adevarat ca emigrarea Evreilor- Romani in America isi are si ea explicatia ei. Chestlunea Evreilor-lio- mani din America prezinta insa aspecte destu] de interesante pentru a procura materialul unui capitol, care va nnna in alta parte a acestei ^ucrari. ^ ♦ ^ Dela incepiit am spus ca majoritatea RomaniJor emigianti in Statele Unite sunt oameni dela tara, plugari. Insa fara in- iloiala ca orice cunoscator al Marei Republicei iti va spune ca statele 'din Est (dinspre coasta Atlanticului) si cele maginase Oceanului Pacific sunt state industrlale prin excelenta, pe cand regiunea agricola incepe dela maiul drept al fluviului Mis- sissippi si se intinde pana la poa^ele nuititilor de-alungul Ocea- nului Pacific. Repartitia Romanilor in Statele Unite arata ca sunt relativ putini aceia, care tree acest fluviu! Ohio, Pennsylvania, Illinois, Michigan si New Jersey sunt statele renumite prin industriile lor, mincle lor si productia lor u. 'ROMANII IN AMERICA" "ROMANII IN STATELE UNITE" 35 "ROMANII JX AMERICA ' colosala in fier si ote^ lucrat si ne'.ucrat. Ce vor fi cautand Ro- iiianii aici? Am aratat cauze'e caie il tacusera p.? ))ietul taran "sa-si ia lumea in cap' si mai spimeam ca multi din acestia erau ade-i meniti de companiile de emigrare, cu alte cuvinte de o parte acesti cameni nu plecau ca aventiuieri, nestiind ce vor face odata debarcati pe pamantul Americei, iar de alta trebuie ca in America se simtia nevoia lor de vreme ce existau com- panii, care sa-i induplece sa piece de acasa. De altfel acesta-i tot adevarul intr'o coaje de nuca. Statele Unite au progresat in salturi gigantice. Sate, care acum 20 sau 25 de ani erau im grup de case, azi sunt orase mari cu zeci si sute de mii de locuitori; unele din aceste localitati s'au infiintat intr'o noapte! Descoperirea unei mino yau stabilirea unei fabrici maii a atr:is intr'un punct mii de oanieni si. . . casele de lemn fiind una din caracteristicile Americei, cladirea lor cu instalarea intregului comfort modern, nu necesiteaza mai mult de 10 zile asa ca orasele apar chiar ca ciupercilel Progresul vertiginos al industriei americane i-a silit sa inveiiteze tot felul de masinarii automate, insa masina nu a putut mlocui pe om in toate lucra- rile, in special cele mai gre^e si mai obositoare. Aniericannl nu era amator de asemenea ocupatii, gasindu-si cu usurinfca altele mai usoare si mai profitabile; din Occidentul si Nordul FJ.iropei emigrau numai meseriasi, care ajungand in America isi gasiau imediat ocupatie in bransa lor. Avantiil industrial nu putea lancezi din cauza lipsei de l^rate. lata ce ia facut pe Americani sa caute a-si implini aceasta lipsa cu elementele recrutate prin- tre emigrantii din Orientul Europei: Polonezi, Lituani, Ruteni, TtaMeni, Slovaci, Unguri, Romani, etc. Puteau avea oricati ar fi dorit si pe o plata mult mai mica decat ccn. care ar fi acceptat-o Americanul. Pe emigranti i-a atras propunerea fiindca, desi plata in ge- neral nu intrece 25 dolari ne saptaniana (in mod noi'mil cam 100 lei sau coroane), insemna o suma importanta cand o trans- formau in moneda tarii lor. Ca sa castige aceasta suma nu le trebuiau sa stie englezeste ^au sa fi inv^tat vre-o mescrie, Tnunca gaseau in toate partile unde erau fabrici, puteau ti-ai de pe uiTna ei si inca mai face si economiii. Ovi aceasta situ- "ROMANII IN STATELE UNITE" 87 atie "binecuvantata" nii se gasea decat in regiiinile industriale din statele mai sus mentionate. Sa nu se creada insa ca emigrantii Romani sunt raspanditi in aceste stite. Nu, ei sunt in centre unde se gasesc in nuraar mare, pe langa industriile la care lucreaza, fiindca nu in orice "lel de uzine isi pot gasi ocupatie. Mentinand aceiasi ordine a statelor, orasele in care se gasesc grupuri insemnate de Ho- mani sunt: Cleveland, Youngstown. Akion, Cincinnati, Canton, Loiiaine, Massillon, Toledo, Mansfield, Dayton, Alliance, MartiniJeii y, Warren, Newark, Niles si in numar mic, risipiti prin alte loca- litati din Statul OHIO (citeste Ohaio) ; apoi in Pittsburgh, Far reil, ElwGod City, Homestead, McKeesport, Sharon, Bethlehem ^i South Bethelchem, Philadelphia, Wilkes-Barre, Erie, New Castle, Piount Union, Hazelton, Williamntown, Sca!plevel, si Scranton^ cum si mai ales pe valea Lehigh, unde sunt foarte multe mine de carbuni toate in PENNSYLVANIA. In statul ILLINOIS de sigur ca eel mai mare numar de Ilo- mani sunt in oracul Chicago, care dupa New York este eel m:u important in St^itele Unite, acestia se mai gasesc insa si in lo- calitatile: Aurora, Elgin si altele. Ace'as lucru s'a intamplat si in statul MICHIGAN: Detroit, eel m?j important centru industrial a atras eel mai insemnat numar de emigranti romani, multi lucrand la uzinele de automobile "FORD" ; in grupuri mai mici ii gasim in Pontiac, Highland Park, An Arbor, Jackson. In NEW JERSEY eel mai mare numar de Romani este in orasul Trenton, dupa care vin localitatile Pert Ambcy, in jurul oraselor Jersey City, Hoboken- si Newark. Romanii din INDIANA sunt grupati in juru^ si in orasele: Indianapolis, Terre-Haute, East-Chieago, Gary si Indiana Harbor. In statul MINNESOTA ii gasim in orasul Saint Paul si imprejurimile lui. In CALIFORNIA pe lan- ga San Francisco, Lcs Angeles, Sacramento si Oakland. Desi am aratat ca eel mai mare numar de Romani se gasesc in statul NEW YORK, voi aminti numai ca in afara de orasul New York, ei se mai afla in localitatile: Buffalo, Watertown, \'ansacket si Tonnawanda; spuneam ca in New York majorita- 38 "ROMANII IN AMERICA" tea covarsitoare o foiTneaza Evreii-Romani si cum ne-am propus ca de acestia sa vorbim intr'un capitol aparte, Statu! New York numai este acela, care are eel mai insemnat numar de Romani emigranti plecati de acasa dela plug. Fiindca am enumarat localitatile "preferate" de Romani in Statele Unite, nu pot trece cu vederea cate-va centre destul de importante ca acelea dela Bridgeport (CONNECTICUT), Baltimore (MARYLAND), Omaha (NEBRASKA), Jacksonville (FLORIDA), Portland (OREGON), St. Louis (MISSOURI), Romani se gasesc in toate statele uniunei, care formeaza lepublica Statelor Unite; am aratat mai sus numai statele si localitatile unde acestia sunt in numar destul de insemnat pentru a se manifesta ca Romani, ca natie. OCUPATIILE ROMaNILOR DIN STATELE UNITE. A VEDEM insa motivele care i-au deteiininat pe emigran- tii Romani sa se grupeze in jurul localitatilor enumerate mai sus si deci cu ce se ociipa acesti oameni. Este clar ca numa- rul acestor emigranti, intrecand cifra de o suta de mii, in toate lamurile de activitate din America vom gasi si Romani — fie numai unul, doi. Marea majoritate a Romanilor au venit in Statele Unite cu un singur lucru de vanzare: forta muschilor sai, puterea sa de lezistenta la munci^e grele si obositoare, calitate ce era ajutata de fiiptul ca Romanul nu e pretentios, e om linistit, se multu- meste cu o plata mai mica decat Americanul si nici nu se inte- reseaza a intra in sindicate, uniuni sau aite organizatiuni mun- citoresti, care prin lupta lor contra capitalului, dau foarte mult de lucru celor ce sunt in capul intreprinderilor mari. Cum am mai spus-o, acesti bieti pribegi plecasera in cau- lare de LUCRU, lucru pe tot timpul anului, lucru care sa le dea posibilitatea de a putea trai, lucru pe urma caruia sa-si poata intretine pe ai lui. Si in jurul oraselor industriale au gasit ce cautau. In marea majoritate, fostii plugari din Transilvania, Banat, Eucovina si cati-va din Dobrogea, sunt lucratori in fabrici. Pare o transformare curioasa ca dela coarnele plugului sa lucrezi in fabricile cu masinele perfectionate din America. Adevarul insa nu este acesta: in uzine lucreaza si savantii si inginerii si di- feritii meseriasi cum ^i salahorii. Pe Romani ii intalnim prin- tre acestia din urma, afara de mici exceptii. Infi-'o fabrica mare unde se fac masini unelte, masini agri- cole, locomotive, etc., vom gasi fosti plugari romani printre aceia, cari bat nituri sau le incalzesc in foe; aceia care lucreaza la o masina automata, ce are nevoie numai de a fi alimentata, cum sunt presele automate, care taie din tabla de fier sau de otel anumite piese. Omul nu face decat sa puna in masina foile de 40 "ROMANII IN AMERICA" tablii una dupa alta. Acei care cam pe cate o roaba piesele mai mici, ce nil sunt lidicate pe macai'ale, acei care curata si mcarca in vag-oane, strujiturile de fier dela strunguri, acei care imping- prin curte la vagoane, muta sau aranjeaza in gramezi regulate piesele turnate in cnntitati mari, acei cari ridica sine, tevi si alte greutati, care nu pot fi prinse in macarale: in ora- sele mai sus indicate aceste lucrari sunt executate de Roniani. Pela marile turnatorii, cum este "Carnegie Steel Company" din Bethlehem, Romanii sunt intrebuinlati la muncile grele, la va- paia flacarilor arzatoare ale fierului si otelului topit; si aci felul ^or de ocupatie este munca bruta, munca fizica la incarca- tul si alimentarea cuptoarelor cu carbuni si fierul, care trebue topit, curatitul cenusei si sgurei, etc. In diferite parti acesti emigrant! si-au gasit ocupatii pe''a cherestele; aci multi dintre ei erau in elementul lor, utilizandu-si dibacia castigata in padu- rile din muntii tarei noastre. Un insemnat numar de emig-ranti si-au gasit lucru in minele de carbuni. Inchipuiti-va Romanul nostru, care acasa isi indem- na boii, cand in arsita soarehn de vara, cand pe sub ramurile aplecate de povara zapezei, — ajuns in America miner, lucrand hi sute de metri sub pamant pentru a scoate temelia civilizatiei moderne: fierul si carbunele. Si cu toate acestea lucrul e prea adevarat. Romanul si-a schimbat caciula pentru o cascheta de miner cu un mic glob electric in fata, care-i lumineaza calea prin coridoarele adanci si intortochiate unde, in umezeala si putinul aer pompat de ven- tilatoarele de afara, sfredeleste cu dalta si ciocanu^ o gaura de- stul de mare pentru a infunda in ea incarcatura de explozibil. O aprinde; iar dupa explozie sfarama blocurile mari si le incar- ca in vagonete pentru a fi ridicate sus. In unele mine tunelurile pornesc dela suprafata, avand trenuii mici electrice, care cara carbunii sau mineraiul de fier. Cum in multe din aceste mine lucratorii sunt platiti pe tona de materia^ extras s'ar putea cre- de ca Romanul, ca om harnic, ar face bani f rumosi ; si asa ar trebui sa fie, dacii eel care conduce locomotiva electrica ar fi si el .Roman. Acesta insa se nimeieste a fi American si are grija de a lasa lucratorilor ce sfarama si incarca, numai un anu- "ROMANII IN STATELE UNITE" 41 mit numar de vagoane; pentru vagoanele in plus bietul om, care niunceste mai mult si-si risca mereu viata, trebuie sa imparta profitul cu mecaiiicul. Se intelege ca pentru astfel de munci nu e nevoie ca cineva sa poata vorbi englezeste, afara de cate-va cuvinte sa zicem 200 • — 250. Si asa se petrec lucruri^e cu Romanii nostri, care stau in America intre 5 si 10 ani, abia invata si atata. Cat timp e la lucru sau e singur, — de pilda in mine, — • sau mai e cu alti compa- tiioti. Sunt insa intre ei si oameni care, fie ca sunt dotati fie ca-si dan putina osteneala si ajung de a vorbi binisor englezeste; de regula ei sunt sefil de echipa, care conduc pe ceialalti la lu- cru. Acestia se pot intelege cu cei mai mari, primesc ordine, le executa cu Romanii si rapovteaza mersul lucrului. Bineinte- les ca sefii de ecnipa an 1 — 2 dolari pe sapatmana mai mult ca restul, pe ^anga ca si munca lor e mai usoara, desi aceste ocupatii sunt, fara exagerare, istovitoare, iar emigrantul Io- nian nu primeste mai mult ca 20 — 25 dollari pe saptamana. In timp nomaal multe din uzinele mari merg continu, zi si noapte, asa ca sunt trei echipe de lucratori, care muncesc cate 8 ore. Sa nu se creada insa ca America este tara unde se lu- creaza numai 8 ore, multi fiind siliti sa lucreze 8I/2, 9 sau chiar mai multe. Cei din mine, desi ar trebui sa stea cam 4 ore dupa care sa fie scosi la aer, petrec insa mult mai mult timp, mai ales in cazurile unde sunt platiti pe tona de minereu extras. E in adevar remarcabil resemnarea si puterea de indurare, de care dau dovada acesti emigranti ce nu au mai fost deprinsi cu asemenea ocupatii. P^ata primesc de regula in fiecare sap- tamana, — sau in unele locuri la doua sapatmani odata, — si ea inseamna suma importanta in moneda tarii unde bietul om si-a lasat familia sau parintii asa ca acest fapt il ajuta pen- tru a-si indoi fortele. 42 "ROMANII IN AMERICA" TABLOU DE EMIGRANTII ROMANI INTRATI SAU PLECATI DIN STATELE UNITE ALE AMERICEI DE NORD IN CUR- SUL ANULUI FISCAL 1921, — PE OCUPATII. — PROFESIONISTI Intrati Plec^ti (admisi) Actari 7 Archiueci,! 1 Preoti 4 Ing-ineri electricia.ni 5 Ingineri diplomat! 4 Avocati 1 Literati, oameni de stiinta 10 Muzican^i '. 6 Persoane oficiale 7 Medici 3 Sciilptori si artisti 5 Instructori 14 Alte profesii 7 TOTAL 74 10 MESERIA§I Biutari Barbieri si Coafori . . . . Fierari Legator! de carti Macelari Tamplari Dulgheri Lucratori de tigari . . . . Functionari §i ccntabili Crtoitoi'i de dame Mecanici (la ma§ini) . . Blanari , Gradinari Palarieri Liicratori in fier si o'^el Biiutieri Lacatusi Masinisti Mnrinari Zidari 15 8 20 10 13 11 1 33 9 3 G 39 23 2 2 80 13 65 5 19 7 4 .-» 5 U 1 2 1 9 19 22 36 1 14 Intrati Plecati (admisi) Mecanici (fara specialitate) 36 15 Lucratori in metal 6 i Morari 1 Modiste 16 1 Minieri 10 36 Zugravi 12 '1 Fotografi 1 1 Tipografi 3 Hamurari 2 Lucraton cu acul 25 2 Cismari 37 12 Focari 4 Croitori de barbati 166 12 Tinichigii 3 Lucratori la tutun 1 Tapiteri 3 2 C^asornicari 4 Alte Profesii sau meserii 38 24 Lemnari .j. 3 TOTAL 767 235 DIFERITE OCUPATII Agenti 8 3 Bancheri 3 2 Vizitii 4 1 Lucratlori agrieoli 216 23 Proprietari de mosii 190 25* Pescari 2 Hotelien 3 3 Muncitori (salahori) 780 5,731 i^lici fabrieanti 7 3 Negustori 252 36 Servitori si chelneri .... 666 69 Alte diferite ocupatii . . . 86 7 3 TOTAL 2,217 6,206 Fara ocupatie definita (incluziv femei si copii) 2.867 2,143 TOTAL GENERAL 0,925 8,603 "ROMANII IN STATELE UNITE" 43 Acei dintre emigi-anti, care au plecat in America cu fami- lia, au avantajui de a fi ajutati si de nevasta sau copiii mai in varsta. O ocupatie comuna pentru romancele noastre este pe la fa- bricile de tigari sau tigarete, diferite tesatorii, fabrici de cutii de carton sau la masinile automate din diferitele sectii ale ma- rl^ or uzine. Femeile castiga in general intre 10 si 18 dolari pe saptamana. A trata aceasta chestiune in toate amanuntimile mi-ar tre- bui mai mult decat imi ingadue spatiul si de aceia am cautat sa arat numai in linii generale care sunt indeletnicirile emigran- tilor Romani. Insa America este tara oportunitatilor, — unii cred a "norocului", — si pe langa acesti oameni, care muncesc din greu, gasim Romani si in alte ramuri de activitate. Alaturata lista indica, pe ocupatii si profesiuni, Romanii care au intrat in Statele Unite in cursul anului fiscal terminat la 30 lunie 1921. E destul o simpla aruncatura de ochi pentru a vedea ca neamul nostru isi are reprezentantii lui in toate me- seriile si profesiile; se va observa insa cu usurinta ca din tota- lul de 5,925, 780 sunt simpli lucratori, 666 sunt trecuti ca servi- tori, desi autorul nu a intalnit "nemtoiace la copii", care sa fie romance. Multi dintre barbati sunt si chelneri prin restau- rante astfel ca acesta este mctivul ca "servitorii" sunt asa de numerosi, in comparatie cu celelalte ocupatii. De notat este coloana "fara ocupatie" (inclusiv femeile si copii). Aci sunt cuprinsi majoritatea celor ce-si petrec viata prin fabrici si mine asa cum am descris-o mai sus. Cati-va dintre emigrantii nostri ori sunt fermieri, ori lu- creaza la camp, chiar pe mosiile americane; acestia sunt in West, prin statele Colorado, Kansas, North si South Dakota. Calatorul care merge pe plaiurile si colinele statului Mon- tana, unde iarba ii ajunge pana la mijloc, daca pe aceste locuri departate va auzi plansetul doinei noastre sa nu-si inchipue ca e sub im Persia unei iluzii, cauzata de asemanarea dintre peizajul american si eel romanesc. Nu! este fluerul ciobanului nostru, care si-a dus cu el jalea peste mari si tari. Intocmai ca in muntii nostri, pe langa turmele de oi pazite de cainii credinciosi, 44 "ROMANII IN AMERICA" si aci sta ciobanul nostru, lezemat in bat, cantand din fluerul lui de acasa. Aceiasi silueta pe care a cantat-o poetul Alexandri, Hi pe care au imortalizat-o pictorii si sciilptorii nostri de seama, vei intalni in acest stat din Nordul Ilepublicei Unite; singura "americanizare ' este ca paste zeghe a mai pus si mantaua de ploaie ! Autorul a inta'nit iinul din acesti ciobani romani, ce se inapoia in Tara si lucru curios: acesta invatase in 7 ani mai multa englezeasca decat altii emigranti, care lucrasera prin fa- brici si deci fusesera mai mult in contact cu Americanii. fi fost datoiita faptului ca era de o inteligenta vione, desi aproape izolat de lume, citise tot ce putea ajunge pana in pustietatile iinde pazise 2000 de oi ale stapanului american. Acesta intre idieie spunea ca el cheltuia in medie, — afara de carti, intre 5 — 10 dolari pe an, fiind angajat cu mancare, imbracaminte §i tutun ! Negustorii romani din Statele Unite, desi fata de numarul mare al celorl.ilti formeaza un numar restrans, nu pot fi insa trecuti cu vederea tocmai acolo unde se vorbeste de ocupatiile emigranti^or nostri. Spuneam ca Romanul nu tine sa invete englezeste ^i.sa c:i existentii pmvaliilor rcmanesti in America e mai mult o consecinta acestei slari de lucruri. Majoiitatea cli- entelsi sunt concetateni da ai patronului, oameni care sunt bu- curosi ca atunci cand le trebuie ceva nu au nevoie a scormoni in restransul lor dictionar de cuvinte straine, gasind in ace^as timp marfuri "ca acRsa". Dar de cat tii insist asupra acestui punct, cred ca ar fi mai interesant sii "rulez" in fata cetitorului un film cu anunturi si reclame romanesti din Statele Unite. lata unul: fotografie cu patronul si sotia in fata pravaliei, "I. M. Popa, Department Store" (magazin universal) "Casa pro- prie. Cea dintai si mai mare pravalie romaneasca de manufac- tuni din Salem (Ohio) ; "Cea mai veche Brutarie cunoscuta de Romani", George Manoil, Cleveland, Ohio". — Sau: "Nicolae Mihaltean, Atelier de Ghete. Primul pantofar roman din tara veche"; I. Streza, "Sing-uri^e bai romanesti (!!) in Cleveland". Una interesanta: "G. Blaga & G. losif Blaga, Buceri cu diploma "ROMANII IN STATELE UNITE'' 4? din patiia veche. Pimia Gicceiie si Buceiie Romaneasca '. Ce- titorul trebuie sa stie ca butcner inseamna macelar, iar grocery inyeamiia iiia<^a:d.in ae coluiu-iie, iiisa in laia uuor oameni asa de intrepiinzatori si AmeLicanii aii treouit sa se romanizeze! Asdaenea pravciiii romane:;ti se g^.se^c in mai multe locali- tati din America, i^a New \oik sunt peste cinci rescauiante ronianesti, unde se servesc toate mancarile specials bucatariei iioastie, i.ir seara orchestra distreaza patronii si cu arii nationa- le, restaurantul "Caimen Sylva ' numaia si cati-va diplomati printie vizitatorii sai. Lasand insa partea g'lumeata, aceasta e o dovada mai mult de energ"ia si spiiitul intreprin:.ator a unora din acesti emig-ranti. Acmna cand vorbini de prava'ii romanesti in Statele Unite^ chiar in loc ilitatile locuits da Romani, sa nil isi inchipiie cineva ca acestea sunt situate in "Galea Victoriei" a acelor localitati. Unele reclame chiar atrag atentia publicului ca pmvalia e situata "chiar in centrul Romanilor" si in aceasta pvivinta multe din crasele mari din America pastreaza caracteristic i centrelor cos- mopolite din vechiul continent. Difeiite'e nearauri, ce au emi- grat ci :;; ail L;'a';i!it in acea localitate, locuesc in anumite cuar- tiere. Asa de e:.:eniplu New York-ul este orasul tip: in partea de rasarit a orasului calatorul va gasi centrul artistic, centrul chinezesc, rusesc, roman — foiTnat de Evreii-Romani, — ger- man, ungureac, francez si asa mai departe. In aceste centre se gasesc pravalii tinute de un co-national, care vinde marfuri sau alimente specifice acelei natii. Emigrantii nostri, care castiga in mediu 20 dollaii pe sapta- mana, isi au cuartiere''e cpm pe la marginea oraselor, pe acolo pe unde locuintele sunt mai ieftine. Cum multi din acesti oameni sunt veniti aci faifi familii, cate un Ungur, Evreu sau chiar unul mai intrepvinzatov dintre ei ia asupra-si o casa cu G — 7 odai, cate odatfi chiar si mai multe, i>e care in urma le subinchiriazji la emigranti, dandu-le toata intretinerea, locuinta, masa si spalatul rufelor. Cu alte cuvinte tin oameni in pen- siune; dar Romanul din America nu va admite aceasta expresie! El iti va povesti ca Bortul (dela cuvantul englez board — pen- siune) il costa intre 15 si 20 dollari pe luna, ca bortarita (fe- meia aceluia care are pensiunea) le gateste mancaruri roma- 46 "ROMANII IN AMERICA" nesti si ca mai are pe cineva cateodata chiar o Romanca care o ajuta la lucru. Cred ca este locul a spune ca aceste case unde locuesc emi- grantii romani sunt departe de proverbialul comfort american. Emigrantii in dorinta lor de a economisi cat mai multi bani, primesc orice fel de trai numai sa-i coste cat mai putin. Asa de pilda intr'un timp departamentul sanatatii publice, ajutat de politic, a trebuit sa intervina pentru a nu mai permite ca acesti bieti oameni sa fie gramaditi cate 5 — 6 intr'o odaita mica, de multe ori dormind si cate doi intr'un singur pat. Mobilierul in odaile lor daca mai are un scaun, doua pe langa paturile in care dorm; dulapuri sau garderobe, in care sa-si puna schimbu- rile sau hainele, sunt obiecte ce ocupa loc degeaba, asa ca omul isi tine ce are intr'un geamantan, care nu impiedeca pe nimeni, fiindca locul lui e sub pat! Mancarea, in cele mai multe locuri e romaneasca, minus necuratenia. Sala de mancare, ce de re- gula se intampla sa fie si bucatarie, are una sau mai multe mese lungi cu banci pe amandoua partile si confoi-m restaurantelor americane de mana Ill-a, nu e facuta sa suporte fata de masa. Bine inteles ca exista Romani, care au "casa lor", insa acestia sunt ori cei care au vre-o intreprindere, ori din acei, care ocupa vre-o slujba sau au vre-o ocupatie mai remunerativa si deci pre- zinta exceptii, Un numar mai restrans de emigranti sunt venifi cu sotiile si chiar copii : acestia nu pot sta Ja pensiune, ci locuesc in cate un mic apartament, — doua odai si o bucatarie, — prin casele mai ieftine si anume construite pentru lucratori. E clar ca due o viata mai buna decat acei dela pensiune, pentru ca toti copii dela 15 ani in sus lucreaza si deci aduc bani in casa. In multe cazuri chiar nevasta lucreaza si o astfel de familie castiga pana la 50 doPari pe saptamana, suma destul de frumoasa pentru a le asigura un trai bunicel si a economisi bani frumosi. Intr'o astfel de familie, treburile casei se fac seara, dupa ora 5 cand se inchid fabricile si familia se inapoiaza dela lucru. Cum am spus insa Romanul nostru din America indura aproape orice fel de viata numai pentru a putea strange bani, cu care sa-si plateasca datoriile de acasa. Banii, care ii poate agonisi ii "pune in banca", mai ales de cand au ajuns la convin- "ROMANII IN STATELE UNITE" 47 gerea ca a tine banii prin geamantane inseamna a risca sa nu se mai intalneasca cu ei. A depune banii la banca e lucru firesc in America, tara bancilor, insa de obiceiu Romanii nu se due la bancile mari, la institutiile a caror leputatie e indiscutabila. Emigrantii nostii, cum nu invata englezeste, se due cu banii lor, munciti cu atata truda, la casele de schimb, ce sunt tinute de oameni in general putin scrupulosi si care nu castiga' din canti- tatea transactiilor efectuate, ci din calitatea lor necinstita. Ca sa atraga pe Romani, agentul de schimb, daca nu e si el Ro- man, eel putin stie limba si il asigura pe bietul emigrant ca e zilnic in legatura cu cutare sau cutare banca din targul de lan- ga locul natal al acestuia. Atras de astfel de amageli si de alte asigurari ca nici bancile mari nu au legaturi mai bune si nu schimba dollarul mai ieftin ca agentul, Romanul se lasa convins si isi scotea din chimirul de sub camase economiile lui, numai bilete de banca platibile in aur si le incredinta convinga- torului agent. Inainte de razboiu, cam fiecare emigrant putea agonisi pe luna in medie cam 200 de ^ei sau mai ales coroane austro-ungare, pe care le trimitea la ai lui acasa. Rezulta deci ca, fara exage- rare, acesti emigranti romani trimiteau din Statele Unite intre 35 si 40 milioane de coroane, dat fiind ca majoritatea erau ple- cati din fostul imperiu austro-ungar. Suma colosala, pe acea vreme, si care ajungea la destinatie fiindca intr'o luna juma- tate sau doua trimitatorul putea afla de soarta ei, cu mijloacele de comunicatie repezi si legaturile ce existau pe atunci. In Statele Unite insa, legile care se refera la deschiderea unei agen- turi de sclhimb sau chiar a unei banci sunt mai putin str; te In unele din state asa ca au fost multe cazuri unde agentul dupa ce a strans banii Romanilor dintr'un centru, pana sa afle cestia de trnnsmiterea lor, a si plecat fara a i se mai putea da de urma. Eh! dar intamplarea nu a servit drept pilda si Romanul si azi tot la agent se duce mai usor. In timpul razboiului, acesti agenti au acaparat pe cai ne- rinstite milioine de dollari dela diferitele neamuri de emigranti din Europa, inclusiv Romanii. Pe vremea aceia America nu era in razboiu, insa corespondenta cu Puteri^e Centrale era, — daca nu oficial oprita, — imposibila; cu toate acestea agentii 48 "EOMANII TN AMERICi^" demonstrau emigrantilor ca el si "casa lui" se biicuia de favo- 1111 i speciale si deci pot trimite banii "acasa cu aceias siguranta ca si mai iiiamte". An platit bietii oameni bani munciti cu iiang-e, ageiitul i-a incas.it, si-a cumparat casa si obtinut per- mis dela Stat ca sa deschida banca de depuneri, iar Romanii iiostri sail inapoiat pe la ciisele lor si tocrnai atunci s'au con- vins ca familia lor nici azi nil a primit banii trimisi in 1915 — 1918. Autontatile lomanesti din Statele Unite au lost asaltate de cereii si interventii pentrii a ii se restitui acestor oameni su- mele. depiise, unia cerand chiai- sa li se p^ateasca si dobanda! 70in nefericire insii, legile americane atribue o buna parte din responsabilitatea transactiei, persoanei care trimite banii, astfel ca autoi'italile ftoasti.e, — in cazul cand banca sau agentura de r.chimb mai exist a, — nu puteau intenta procese, care erau dela inceput cond nimate. iar fostii emigranti, in cele mai fericite caziiri s'au ales cu pierdere de 50% din suma, ce ar fi tvebuit sa primeasca. De vre-o cati-va ani in uima, banci cu reputatie buna, din centrele locuite de Roniani, au inceput a avea in departamcutiu de schimb si cate un Roman care sa se pcta intelege cu mas-a emigrantilor si sa conduca transactiile romanesti. In 1921, Banca IMarmorosch, Blank & Co., S. A. R. din Romania a deschis sucursala in New York. Curand dupa deschiderea ace;tia a aparut si Banca Chrissoveloni. S. A. R., sub directiunea dlui Radu Irimescu; acestea Insa au sosit cam tarziu, tocmai dupa ce sume mari au fost pierdute de emigrantii Romani, dupa ce majoritatea celor care fusesera separati de ai lor in timpul raz- boiului, se repatriasera ; au luat fiinta tocmai cand criza in- dustriala si economica din America indemna pe Romani sa ceara mai curand un ajutor, decat sa trimeata bani in Romania. Este lotusi un inceput frumos si care, atunci cand lucrurile isi vor recapata cui'sul lor normal, va apara atat interesele emi- grantilor nostri din departata tara cat si interesele tarii noastve, ce prin dezvoltarea economica, in care speram si la cire lucram cu totii, ne impun sa avem reprezentanti financiari capabili in centru^ comercial al lumei. America. MANIFESTaRILE NATIONAI.E ale KOMaNILOR DIN STATELE UNITE DACa EMIGRANTII s'ar fi resemnat in a accepts viatii din America, cu toate greutatile ei, si C5"ar fi miiltiirnit nu- niai sii trimita rega'at bani in tara, acestia n'ar fi fost Komani! Am m ii spus-o si cred ca nu strica sa mai rcpet aci ca majoii- tatea emigrantilor nostri snnt plecati din Transilvania si cele- laite provincii care apartineau Ungariei ; cine n'a fost, eel putin a auzit ca in aceste tinuturi portul unei cocarde cu tricolorul lomanesc era considerat ciima de stat. a vorbi romaneste era ceva injositor, fiind in cazul eel mai fericit raotiv de persecutie. Ungui'ii nici azi nu pot admite ca Romanii au fott, sunt. si vor constitui o natiune. Unii dintre emigrantii sositi in Statele Unite, inca mai simteau uiinele patului de pusca a jandaimului ungur, fie acesta un simplu accident cu ocazia alegerilor. Oame- nJi acestia, desi cu capul p^ecat sub nevoi si iipsui'i, in sufletul lor aveau constiinta nationnla, dragostea de tot ce e romanesc. Ajunsi si debarcati pe pamantul Americei, din prim.ele zile au simtit ca sunt "sub un alt regim". In Europa, si mai ales inainte de razboiu, se credea ca Statele Unite sunt tarn liber- tatilor, unii inchipuindu-si chiar ca preceptele marii revolutii franceze sunt duse la extrem in aceasta tara. Autorul s'a con- vins de vizu ca lucrurile nu sunt tocmai asa si ca in unele pii- vinte sunt mai putine libertati in Statele Unite decat in Ro- mania ; -ca America are tot atat de muHe def ecte ca orisi-ce alta tara din Inme, in care traesc fiinte omenesti cu calitatile bune si rele ce le caracterizeaza. Statele Unite, mai ales partea de Rasarit pana la Chicago, prezinta un I'onglomerat compus din toate natiunile globului. Multi dintre indivizi, fosti emigranti. au devenit cetateni ame- licani, altii, di?i cu o situatie prospera si cati-va chiar in f run- lea marilor industrii, stau 20 sau 30 ani in Statele Unite fara 50 "ROMANII IN AMEEICA" ba se gandeasca a deveni cetateni. Inaintea razboiului, aproape singurul beneficiu de a fi cetatean american era ca da individii- lui dreptul de vot, sau de a ocupa un post in serviciuil guvernu- lui. Primul nu interesa pe emigranti, care nu au venit sau nu au cu ce sa faca politica, al doi^.ea nu-i atragea pentruca Intreprinderea care plateste salariile cele mai mici in America este guvernul. Desi aceste informatii nu intra in cadrul Jucrarei, am crezut nimerit a ma opri un moment asupra lor pentru a pune pe cetitor in "cunostinta de cauza" si a expli- ca cat au fost de surprinsi emigrantii tuturor natiunilor din momentul ce au fost declarati "buni pentru America". In noul continent omul, — ori cine sau ori ce ar fi el, — este cu totul altfel vazut decat in Europa. El are datoria de a respecta pe aproapele sau si vederile lui, la randul sau bucuran- du-se de aceleasi drepturi. Atata tinip cat actiunile locuitorului din Statele Unite, fie el emigrant sau cetatean, nu sunt contra constitutiei sau legilor statului, nimeni nu zice nimic, ori in tot cazu] statul nu ia nici o hotarare. Fara exagerare, e mai usor sa ajungi la Presedintele State- lor Unite decat la vre-un rege al finantelor americane. Si acest lucru a impresionat pe emigranti. Romanul plecat in pribegii, ca si tovarasii lui de alte natiuni, de indata ce a ajuns in loca- litatea unde avea sa traiasca si unde isi gasise de lucru, a con- statat ca faptul ca e Roman nu a facut pe nimeni sa se in- crunte la el, inainte de razboiu Statele Unite neprezentand sipmtome de sovinism. Daca a venit omul cu desagii lui de aca- sa si cati-va chiar in portul national, nu i-a zis nimeni o vorba; a schimbat portul national pe "haina surtucarului", insa ca sa arate ca acest lucru 1-a facut numai ca sa scape de ochii cu- riosi ai Americanilor, a refuzat cu tarie adoptarea cravatei, cheltuiala, caruia majoritatea emigrantului Roman nu i-a inteles rostul ! ' SOCIETaTILE ROMaNESTI. EMIGRANTUL NOSTRU, odata ce a inceput a se aclimatiza cu noul mediu in care se stabilise, a observat ca ceilalti emigranti de alte natii, ce venisera cu ani inaintea lui, isi aveau societati, care erau permise de Americani, Aci se adunau "membrii', — tot emigranti ca si el, — si fie ca tineau confe- rinte in limba lor materna, fie ca dadeaii serbari sau numai se intruneau pentru a petrece cate-va ceasuri impreuna. Romanul stia ca la el acasa daca ar fi facut asa ceva Un- gurul i-ar fi dus pe toti ia temnita, pe cand aci Norveginenilor, Suedezilor, Rusilor, Ungurilor, Nemtilor, etc., nu le zicea nimeni nimic. In America, Romanul avea tot atatea drepturi cat si Ungurul si atunci de ce nu ar avea dreptul sa-si aiba si el socie- tatile lui? Zis si facut, niai ales ca pe langa impulsul firesc de a-si manifesto sentimentele lui nationale, — din contactul cu celelalte natiuni, — emigrantul roman la asa mare departare de ai lui de acasa, si-a dat seama mai bine ca exista viata si moarte si ca intr'un caz nenorocit familia lui ar ramane fara vre-un ajutor. Muncile, la care erau pusi, pe langa ca erau istovitoare, dar viata bietului om era continu in prime j die si, nedeprinsi^ la in- ceput accidentele erau frequente. Legile americane pentru asi- gurarea muncitorilor, ca ori-ce lege, au multe portite si cu cat intreprinderea e mai mare cu atat are si avocati mai mari si mai buni, care oricand pot dovedi in fata tribunalelor ca acci- dentul s'a intamplat din cauza greselii lucratorului, in special cand acesta e un biet emigrant. Sunt de asemenea si multe so- cietati americane de asigurare, care insa, in caz de accident, dupa multe anchete, infatisari, interogatorii si alte dificultati, platesc numai o mica parte din suma subscrisa. daca o fac si pe asta. Consecinta este ca in amandoua cazurile familia emi- grantului de obiceiu se alegea numai cu amintirea celui dus. 52 "ROMANII IN AMERICA" Se vede deci ca societatiie romanesti din Statele Unite, pe langa ideia pur nationala, au luat tiinta si din nevoia de a se organiza pentru a veni in ajiitoriil menibrilor si lamilulor lor in CLiz de boalii, accident sail moaite. Se P'Oate intampla cti azi existenta unei societati romanesti ill Statele Unite sa nu mai impiesioneze nici chiar pe acei mai putini cunoscatori ai situatiei Romanilor din America, insa cand ne gandim cu 20 de ani in urma, atunci cand nimeni nu visa intorsatuia de azi a lucrurilor, cand ne gandim ca aceste socie- tati au luat fiinta, au fost organizute si administrate de plugarii ion.ani, plecati in pribegie, desigur ca faptul devine inipresionant. Azi exista in Statele Unite cam 130 de societati romanesti "de ajutor si cultura" si in fruntea lor sta societatea "Carpa'd- na" din Cleveland, infiintata la inceputul lunei Noemvrie 1902. Douazeci de ani de existenta! Acest inceput de orga- nizare a fost viu discutat intre Romanii din America; socie- tatea a lost criticatii si majoritatea eniigrantilor priveau cu indoiala la cele promise de statutele ei. Astf©^ se explica moti- vul pentru care a trebuit sa treaca un an de zile panci la in- fiintarea alteia. Odata ce s'a spart insa ghiata, aproape in toate cantrele romanesti s'a infiintat cate o societate, unele din eb avand un foarte restrans numar de membri. Afara de cei care au trait in Statele Unite, am intalnit si oameiii ce numii au trecut prin America si criticau, in vorba sau scris, infiintarea atator societati romaneti, citandu-mi cazuri unde societatea se compunea numai din presedinte si comitet si atribuia existenta acestor "creatiuni" ambitiilor personale a cator-va sau sireteniei vre unui agent de schimb sau bilete de vapoai-e pentru a atrage pe Romani ^a tejgheaua lui. Personal, liu impartasesc aceste vederi: cele mai monumentale si mai ad- mirate lucrari savarsite de mana omului preiinta mici defecte atunci cand sunt examinate cu microscopul! Au fost si or mai fi si azi societati, care ascund aseme- nea anibitii si tendinte materiale. insa opera in general e demna de admiratia noastra. Bunul simt e o calitate, cu care e inzes- trat Romanul, si, desi aceste inceputuri ale vietei romanesti si-au facut aparitia in mod izolat, — cu o multime de societati mici "ROMANII IN STATELE UNITE"' £3 lisipite prin coiitrela lomancsti, — in 1903 pribeg'ii nostri an ajuns la conving-erea ca scopiil acestor societati nu poate I'i indeplinit decat prin iinirca lor intr'un singur bloc Astfel au luat inteligenta hotarare ca aceste societati sa se uneasca, formand "Uniunea Societatilor de Ajutor si Caltura din America", cu sediul oficial in orasul Alliance, Ohio. Azi, aceasta iiniune incorporeaza aproape 120 diferite societati roma- nesti din o suma de localitati ale Statelor Unite; nu voi enumara numele lor, care in niiijoritate arata caracterul ardelenesc al acestora, insa in ordinea impoitantei numerice gasim: 32 in Ohio, 17 in Pennsylvania, 11 in Indiana, 5 in Illinois si restul, in niimar mai mic, in celelalte state ale republicei. Incorporaiea a lost f acuta in mod inteligent, lasandu-se fie-careia din societati libertatea de actiune si independenta el. Fie-care din societati are dreptul de a-si alege comitetul conducator, a lua masurile ce le crede de cuviinta a da serbari si tine sedinte, insa in cazul cand sunt in aceias localitate mai niulte societati, care fac parte din Uniune, numai una are drep- tul de a da o serbare in aceiaai zi, iar celelalte uvmeaza a lucra in armonie si a sprijini reusita tovarasei lor. Venitu^ net al re- tetei e trimis Uniunei pentru fondul de ajutor. Cotizatia mem- brilor e 10 centi (50 bani in schimbul normal) pe luna. Desi indatoririle sunt mici si avantagiile, — dupa cum vom vedea, — sunt foarte mari, clhiar azi cand s'a dovedit serio- zitatea Uniunei, spiritul ei de organizare si modul corect, in care isi indeplineste angajamentele fata de membri, ea are to- tusi de luptat cu multe greutati, cea mai seriasa fiind lipsa de interes a unei majoritati a emigrantilor nostri, care, ori refuza, ori nu se intereseaza a se inscrie in societati. Membri ori nu, o "serbare populara" e un eveniment placut pentru centrul romanesc din acea localitate: se canta cantece nationale printre care "Desteapta-te Romane" ocupa locul de iiunte, se joaca jocuri nationale. se tin cuvantari cu caracter relig-ios, cultural sau national si de multe ori emigrantii nostri apar pe o scena improvizata, representand piese de Alexandri, Carageale sau chiar piese ale ace^ora dintre ei, care sunt mai cetiti si au darul de a scrie. Cred ca nu mai e nevoie sa spun 54 "ROMANII IN AMERICA" ca la o asemenea serbare nu niimai "comitetui aranjator" poarta esarfe late cu tricolorul nostru, dar aproape fiecare are o co- carda sau stegulet cu culorile nationale. Aceste serbari, — ce se tin de obiceiu Dumineca, — in timpurile bune se terminuau cu o petrecere, iar pe vremea cand in Statele Unite erau mai multe libertati decat acum si omul putea sa-si indemne pofta de mancare cu un aperitiv, la infla- cararea nationala se mai adauga si curajul unui pahar doua; atunci petrecerile deveneau putin mai galagioase, ramanand insa ciestul de demne pentru a nu necesita interventia autoritatilor americane. Revenind acuma la ce^el xlte scopuri ale Uniunei, aceasta asi- gura pe membrii ei de a-i ajuta in caz de boala, iar in caz de accident grav sau moarte plateste mostenitorilor membrului su- ma de $700 (3,500 lei ad parem), care, trebue admis ca e o suma de foarte mare ajutor pentru familie. Si aceasta indatorire sa nu se creada ca e numai pe hartie: mai ales intre anil 1910 si 1920 a platit cu sfintenie asigurarile a aproape 200 de cazuri in care, din diferite cauze, membrii ei au murit in Statele Unite, dovedind odata mai mult seriozitatea acestei organizatii roma- nesti. In America mai exista si "Liga Catolica" formata de 10 societati ale caror membri sunt Romani-Uniti, sau greco-cato- lici, si cum in teritoriile alipite la Romania Sasii formeaza un element insemnat, tin sa amintesc in treacat ca si ei au 46 de societati sub supravegherea si directia unei autcritati centrale, care dispune acTiitarea ajutoare^or prescrise in statute. PRESSA. PE TIMPUL vremuri'oi- noastre de restriste din anii 1916 — 1918 si in urma, atunci cand la Paris si Londra se hotara c«xe va fi partea noastra din falimentul Austro-Ungar, pentrii prima data (!V!) in afara de granitele Tarii exista a presa ro- maneasca, scrisa insa in limba franceza pentru a face cunoscu- ta lumei intelectuale din Occident cau/-a noastra si deci ajutata si subventionata de guvern, Bineinteles ca aceasta pressa, oda- ta ce chestiunile importante ale Romaniei au fost rezolvite, a inceput sa-si piarda din importanta si va inceta odata cu aju- torul guvernului. In acelas tinip, sau mai bine zis, cu multi ani inainte de aparitia acestei presse de propaganda, peste tari si mari, la mii si mii de kilometri distanta de Tara^ si, ce e mai important ca toate, fara vre-un sprijin "oficial", se tipareau ziare roma- nesti. In curand se vor implini doua zeci de ani de cand in State^e Unite apar ziare romanesti, pornite din initiativa pri- begilor nostri, scrise de ei si tiparite cu banii lor. La depar- tari asa mari de cnsa si cei dragi, emigrantul roman a simtit mai mult ca ori-cand nevoia de a avea stiri din Tara lui. In privinta gazetelor se poate ca pana la un punct, Romanii sa se fi molipsit dela Americani, care fara indoiala sunt cei mai mari cetitori de gazete din lume. Cum in Statele Unite nu emigrasera ziaristi romani, redac- tarea- gazetelor noastre in mod firesc trebuia sa cada asupra in- telectualilor, insa acestia acum 20 de ani erau numai cati-va pre- oti mai de seama si cativa invatatori. Oameni cu suflet roma- nesc si constienti de rolu'. lor educator, preotii au fost primii, care au inceput sa tipareasca ziare romanesti in America. Ziarul "America", ce apare la Cleveland, — in fiecare zi afara de Dumineca, — e in al 7-lea an de existenta, iar zia- rul "Romanul" din Youngstown, Ohio, care apare de trei ori 56 "ROMANII IN AMKRICA" pe saptamana, azi sunt 18 aiii de cand e publicat. Amandoua ^u fost infiintate de preoti: "Romanul" publicat intaiu de pre- otul Epaminonda Lucaciu, pe cand "America" isi datoreste exis- tenta preotului Moise Balea; desi au trecut prin mai multe di- rectii, aceste doua ziare continua mereu sa apara si sunt cele mai cetite ziare romanesti din America. Azi "America" este organul oficial al "Uniunei Socie- lor de Ajutor si Cultura", fie-care membru fiind obligat prin statute, a subscrie la el. Dar a spune numai ca exista, ar insem- uh sa nu dam la iveala adevarul intreg. In Cleveland, departe de patrie, apare acest ziar tiparit de Romani intr'o tipografie romaneasca, proprietatea "Uniunei"! tipografie romaneasca in America pare cam surprinzator si totusi e o realitate. Gazetaria romaneasca in America insa nu se termina aci: in New York, un lung sir de ani a aparut ziarul "Desteapta-te Romane", care a fost infiintat de un invatator cu numele de I^.cob Roman. "Steaua Noastra" apare in acelas oras de peste 10 ani. In Chicago este publicata "Lumea Nona", iar in Youngstown un al doilea ziar, — desi nu tot asa de important ca "Romanul", — cu numele de "Glasul Vremei". Greco-Ca- tolicii au si ei zinrul "Foaia Poporului" ce e scoasa la Cleveland. Catva timp inim.osul Protopop loan Podea a pubilcat o revista intitulata "Semanatorul", aparand la Youngstown; in ea, Roma- nii din America gaseau de multe ori lucruri interesante, insa in 1921 apiritia ei a incetat odata cu plecarea in Tara a sufle- tu''ui acestei publicatii. Pentru a da cetitorului o situatie clara a proportiei ce a luat ziaristica romana in America, trebuie amintit sa si acolo avem jurnalele noastre socialiste si radicale: "Desteptarea" si "Muncitorul", ce ^v^r la Chicago si care sunt subventionate de "tovarasii" Romani din America; in mare parte insa publicarea acestora este sub directia "Radicalilor" americani, care raspan- desc preceptele lor prin ziare publicate in toate limbile, pentru fie-care din ele avand talmpci, ce traduc in Mmba lor desbate- rile "Intern ationalelor" si alte vesti de senzat^'e dela Moscova. "Dreptatea" apare de 9 ani; la inceput era ziar socialist, tre- cand la tendintele radicale numai in anil din urma. 'ROMANII IN STATELE UNITE" 57 7] T«E0fnC.(AI.Cfi6AN THE ROUMAIIIAN BEKE- wiu AND airu'sw. soarrits of AntacA AMERICA THE ONLY ROUMAJMIAN DAILY NEWS ARGEST C'RCULATION. HEACHES 100,000 PEOPLE. ORfiANULOnCIOSW. UKIUNEl SOCIETATIIOR ROHINt DE yUTOR 5I CULTbM DIN ADEBICA Mmu mimi AUTOGRAFUL REGJNEl MARIA A ROMANIEl '>, JlnuMUi^ cUu, i^/n***^:. *<*iv ludiji^s^tiCit 'iv9Tuid^ii fS^^Za. "jnf^ ^i^tt^a, (h^^uA. {a*^ aj4.'iiX' .'>-'^- ■■■•u..!.■'..^iJ^Za^^ /-ji^ ^ yU.\J!^ u* d a.u.t£i^ ^^, _. M>i(«itwtaufi>. wMfi TRAIASCA Am MULT: ,] CarnI eu drag si v nn)0'ii)inlar83 eroului fa r 13«BUU;l K««nJUaL f fia! Ei. Fnnc!fK:Je "AMERICA" Zile pe care nu la peti uila Ziarul "AMERICA" Editia din 11 Noembrie 1921 58 "ROMANII IN AMERICA" Dupa cum am mai spus singurile ziare cu influenta printre Romani sunt "America" si "Romanul"; ele sunt si cele mai vechi si acelea c:ire apar mai des, avand si eel mai mare numar de cetitori. Este drept ca unele din ziare^e enumerate au fost infiintate si exista pe langa vre-un agent de schimb si bilete de drum, care in "foaia lui" isi rezerva o pagina, din patru — pen- tru "a-si face reclama casei", deci ele au un caracter mai putin series si, mai curand sau mai tarziu, sunt menite a avea soarta altor publicatii trecatoare, care nu au lasat nici amintirea lor printre Romanii din America. Dar de sigur ca merita sa ne oprim un moment pentru a vedea cum se face gazetaria romaneasca in America, cand ea nu prim este nici un sprijin moral sau material din Tara. Romanul din America, de regula, nu invata englezeste si pana la un punct aceasta se datoreste si gazetelor, care reproduc, in traducere, din marile quotidiene americane articolele de im- portanta generala; votarea unei legi, ce priveste publicul in general, amanunte asupra vre-unui fapt cu rasunet mondial, o crima senzationala din vre-un centru locuit de Romani, etc. Emigrantul Roman insa tine sa stie si "cum merg lucrurile pe acasa" si dorinta lui e usor satisfacuta, caci redactia unui ziar romanesc din America primeste o suma de gazete din Tara, care desi ajung o luna dupa aparitia lor, sunt supuse aceleasi opera- tii ca ziarele americane. Se pubHca stirile pe care "redactia" le crede de interes general si cele marunte care ar fi trecute in tara sub: "Universul in Provincie" — "Din Banat" sau "Din Ardeal". Ori-cine isi poate inchipui bucuria aceluia, care in vre- un colt departat al Americei, se intampla sa citeasca vre-o veste c'hiar din satul lui. Vorbind de ziarele cele mai raspandite cum sunt "America" si "Romanul", pe langa astfel de noutati nu sunt Hpsite nici de naunta politica. Nu trebuie uitat ca sunt publicate in roma- reste si daca nu ar face Dolitica ar fi Mpsite de ori-ce interes! Cum si ce fel de politica fac ziarele romanesti din America este marturisit, — Doate in mod prea sincer (!) de autorul unui arti- col intitulat "Miscarea Culturala a Romanilor din America" si care a aparut in "Calendarul National al Ziarului America" pe "ROMANII IN STATELE UNITE" 5y 1922. Vorbind de colaborarea oamenilor cu carte la, ziarele ro- manesti de acolo, zice: "Toti acei care ar dori sa contribue la aceasta miscare ar face un serviciu neasamuit de mare, daca ar colabora la ziarele de aici, §i nu cu articole politice, politica s'o lase pe seama re- dactoi'ilor, ci cu articole stiintif ice ..." Cam asa se petrec lucrurile si in Romania, numai ca in America nu se poate sti in ce partid "e inscris" d-nul Redactor. Bazati pe faptul ca majoritatea emigrantilor sunt plecati din Ardeal, vederile politice ale redactorilor se potrivesc cu cele ale partidului national din Transilvania ; profesorul Nicolae lorga, si el, e unul dintre favoritii ziarelor noastre de peste Ocean. Se poate pune insa ca aceste ziare due o mare lipsa de ori- entare serioasa, mai ales ca ele, — desi poate nu au tirajul unuia din ziarele mari din Tara, '■ — sunt citite cu mult mai mare aten- tie ca acestea §i, ce e mai important, sunt discutate de cititori intre ei. Romanul din America in general nu citeste gazeta engle- zeasca, fiindca nu o intelege, a§a ca el pune mare baza pe cele scrise in gazetele lui. In America, dupa o conversatie de cate- va minute cu vre-un Roman vei f i supus la urmatoarea intrebare : "Domnule, ma rog D-tale, n'ai v-o foaie d'a noastra... sa fie chiar veche?" Si in mijlocul acestor oameni, doritori de a ceti si a se in- strui, apar ziarele romanesti, care reproduc din tovarasele lor din Tara, — cele din opozitie, — articole pline de venin contra "celor dela Guvern", explicand apoi cititori^or lor cum este ad- ministrate tara noastra si Intrebandu-i daca mai doresc sa se repati'ieze. In urma razboiului, de cand in Statele Unite exista o legatie si consulate romanesti, multi din acei care colaboreaza la aceste ziare romanesti .?i care deci se considera conducatorii emigrantului roman, cred a-§i face o datorie in a critics aceste institutii, pe care le numesc "oficialitatea noastra". Pentru a ilustra aceasta atitudine, voi cita un exemplu: Reconstruirea po- dului dela Cernavoda a fost anuntata de ziarele noastre, insa cele americane nu au mentionat nimic despre acest fapt, menit a schimba cursul sistemului nostru p^anetar! Ziarele romanesti GO "ROMANII IN AMERTCA' din America invinovatesc guvernul si "oficialitatea noastra" pen- tiii aceasta levoltatoare lipsa de propaganda romarieasca in America ! Aceasta sitiiatie merita mai miilta atentie pentru motivul ca ziaiele romanesti ar avea un rol cu totul diferit decat acela de a reproduce dramele din Romania si a poblica articole criti- cand sistemul de guvernamant din Tara, articole care nu pot de- cat deprima pe bietul emigrant, instrainat de casa. Rolul adeva- lat al acestor ziare ar fi indrumarea taranu'ui nostra, care pen- tru cati-va ani eel putin, are la indemana toate posibilitatile imaginabile de a se educa; articole in care Romanul nostru din America sa fie povatuit si lamurit asupra mijloacelor ce-i stau la indemana fara nici o cheltuiala, nu se gasesc in aceste ziare. Romanul din America nu invata englezeste; pana la un punct poate are si dreptate: a plecat numai pentru cati-va ani, odata •liuns in America traeste intre Romani, la fabrica sau uzina vorbeste numai romaneste, citeste ziare in limba Kii, petrece pe legea lui, targueste la pravalie romaneasca, etc, De ce ar invata englezeste mai mult decat cate-va vorbe? Un glumet a publicat in "Calendarul Ziarului America pe 1922", conversatie intre doua romance din America. A fa- cut-o, zice el, ca sa arate si celor de acasa cum vorbesc ai nostri in acea tara si spre lamurire merita sa citez cateva fraze: "Si ce ai de gand sa faci cand o iesi din giel?" (jail — in- chisoare — e vorba de sotul interogatei) . "Uel, ai dono (WeV, I don't know — Deh! Eu stiu) o sa vad." "Daca te lasa?" "Ai don cher (I don't care — Nu-mi pasa). E broc (broke - — fara bani). Tot ce este, casele, furnisingu (furnishing — mobila) si binii dela banca sunt ale mele. . .". Cititorul isi va da seama ca insusi Americanul abia daca ghiceste unele din aceste cuvinte mutilate, schimbate sau pro- nuntate numai pe jumatate. Si sa nu se uite ca acest fel de a vorbi nu este cauzat de faptul ca "persoanele" au uitat limba lor, nu, fiindca ele nu pot spune corect in englezeste ceiace spun in- oorect in romaneste. "ROMANII IN AMERICA"' 61 Ei bine! Ziarele romanesti din America cied ca e de prisos sa pubice aiticole, explicand cititorilor lor avantajele ce le-ar sta la indamana daca emigiantul nostni s'ar duce la scolile de &eara, unde i se pieda gratuit limba engleza; nu cauta sa de- step'te in inimele cititorilor lor ideea ca Romanul e mai destept si are calilati superioare alter natiuni, ale caror emigranti au in America o situatie materiala mai buna ca a Romanului, nu insista a arata ca daca emigrantul nostru si-ar da osteneala sa invete limba tarii si sa citeasca si ziarele si reviste^e englezesti, care se vand pe nimica, acesta ar fi cu totul altfel privit de sefii lui in uzine, ar trece la o munca mai usoara si o plata mai buna. Nu lamureste pe Roman ca pentru a ajunge la ast.i nu il costa un ban, ci e suficient ca sa arate putin interes; de rest, Amricanii sunt foirte bucurosi sa se ocupe. Spatiul nu-mi inga- due sa enumar tot ce ar putea face "D-nul Redactor" pentru bi- I'ele si educarea abonatilor sai. Trebuie recunoscut insa ca acesta e in general bucuros sa aiba colaboratori si articole, scrise in acest sens, de oameni cunoscuti tuturor Romanilor si trimise special ziare^or din America. Nu num.ai ca vor fi bine primite. dar ele ar avea mai mult rasunet decat un articol politic repro- dus dintr'un ziar din Tara. Profesorul Nicolae lorga. cu dra- gostea sa de tot ce este romane'-c, a f^cnt primul inceput, prin o serie de articole adresate zi^rului "America" si autorul are na- deidea ca pilda va fi urmata si de a^ti oameni insemnati din Romania. Si in America se ridica vl'st-'-o tinere romanesti, care daca i-r fi indrumati sa-si insuseasca numai ce e bun din cele ce vad pcolo si sa beneficie.^p cat m/^i mu''t de toate mijloacele de edu- catie c£ le stau ^a disioozit'/^. odn^a ajunsi onmeni si inapoiati acasa, ar fi exemplul populatiei nonstre dela sate, ar fi temelia pe care speram sa cladim tara noastra din granitele de azi. BISERICA. DE VREME ce atunci cand am vorbit de Romanii din Ca- nada, am aratat cate si unde sunt bisericile acestora, — cladite si intretinute de ei insusi, — nimeni nu va mai fi sur- prins ci, cu drept cuvant, isi va zice ca in Statele Unite, unde sunt Romani mai multi ca in Canada, vor trebui sa fie si bise- rici mai multe. Si cititorul nu va fi deasmagit fiindca azi avem acolo 40 biserici romanesti, raspandite pi'in centrele locuite de compatriotii nostri. Probabil ca un numar asa mare sui'prinde chiar pe acei care au mai auzit cate ceva din viata Romanilor din America si cred ca nu inseamna a repeta mereu ace^as lu- cru cand tin sa atrag atentiunea inca odata ca toate aceste bi- serici au fost cumparate si cladite numai cu banii bietului Ro- man, — pana la ultima centima, stransa cu greutate din cei 20 — 25 dollari pe saptamana, iar de acasa nici un sprijin moral sau material. Cele 40 de biserici romanesti din Statele Unite sunt majo- ritatea ortodoxe, insa Romanii Greco-Catolici (Uniti) au si ei un numar insemnat: sunt 24 de biserici ortodoxe si 16 greco- catolice. Tabela de mai jos indica pe state, localitatile si cultul acestor biserici: State si Localitati Ortodoxe Greco-Catolice OHIO Total 9 7 Akron 1 — Alliance 1 1 Canton 1 1 Cincinnati 1 — Cleveland 1 2 Dayton — 1 Lorrain — 1 Martinsferry 1 — Newark 1 — Warren 1 — Youngstown 1 1 "ROMANII IN STATELE UNITE" en PENNSYLVANIA Total 4 4 Elwood City 1 1 Erie 1 1 Farrell 1 — McKeesport — 1 Philadelphia 1 — Scalplevel — 1 INDIANA Total 4 2 East Chicago — 1 Gary 1 — Indiana Harbor 1 1 Indianapolis 1 — Terre Haute 1 — ILLINOIS Total 1 1 Aurora — 1 Chicago 1 — MICHIGAN Total 9 — Detroit 2 — NEW YORK Total 2 — Buffalo 1 — Vansacket (Long Island) 1 — MINNESOTA Total 1 — St. Paul 1 — NEW JERSEY Total — 1 Trenton — 1 NEBRASKA Total 1 — Omaha 1 — Unele din aceste biserici au fost cladite in mod specia', in sti'ul bisericilor romanesti din Tara. de architecti Romani si zugravite de pictori romani ce se afla in America; acestea pe langa ca fac fala Romanilor, dar sunt adevarate podoabe ale artei noastre, transplantata in departarile Apusului. Altele, judecand dupa exteriorul lor, prezinta aspectul unei cladiri mai mult sau mai nutm incapatoare; in interior au o sa^a mare care e amenajata drept biserica, etajele de sus putand fi locuite. Desi din cele 40 de biserici una, cea din Vansacket c 64 "ROMANII IN AMERICA" a Romanilor-Macecloneni din State'e Unite, iar alta, cea din Dayton, a fost vandutallutenilor, oricare ar fi insa aspectul lor exterior sau interior, aceste proprietati romanesti reprezinta o valoaie de aproiipe un midon de dolkiri si datoriile sau ipotecile, care mai exista asupra imobilelor, sunt asa de neinsemnate ca pot fi trecute cii vedeiea in aceasta lucrare. Probabil ca e interesant sa ne opiim iin moment asupra circumstantelor care au dat posibilitatea fo.stilor plugarj ro- mani, — flindca ale lor sunt, — sa achizitioneze asemenea averi. La infaptuirea acestui lucru a ajutat foarte mult spiritul de or- ganizare romanesc, emigiantii constituindu-L;e in societatile si uniunile de care am vorbit, insa in cea mai mare parte explicatia e chiar sistemul de orgimizatie si principiile ameiicane in afa- ceri, — in special cele de comert. America este tara Creditului: un glumet a zis odata ca cineva care are 3 dollari si se bucura de credit, daca vrea sa se insoare va intimpina mai multe greu- tati in a-si gasi mireasa decat a se vedea cu toata casa mobilata si celelalte de trebuinta pentru injghebarea noului trail! Doi dollari ii sunt ceruti pentru eliberareii certificatului de ca- satorie iar restul il obtine pe credit dupa ce a platit firmei un dollar si a semnat angajamentul. Acum sa nu se creada ca taranul no-.tru a obtinut sau cladit asi usor bisericile ^ui din Statele Unite. Desi castigau putm, aveau insa un venit asi- gurat pe tot tiripul anului, deci creditul lor era asigurat. Pen- tru infaptuirea dorintei lor, nu le trebuia decat sa se organizeze, constituindu-se in parochii, si a strange suma ce trebuia platita la semnarea contractu'ui. La strangerea banilor necesari a fijutat in mod o-eneros fiecare dintre emigranti cu ocazia colec- telor ce se instituiau in colonic; de alta parte si societatile s'au inrolat si e'e la inio-hebarea fondurilov necesare, prin serbarile si petrecerile ce dadeau pentru c^adirea cutarei sau cutarei bisevici. Parochienii so Icg-^seva ca vor plati o taxa, fixata de con- piluil parochiei si al c^m.i total va aconen intretine^'ea biseTicei cum si amoTtiz^rea ipofpcoi. Astfel situatia de a'i a biserici'or voT'Tai-iP'^fi r;e ]an«*n c--,-,i"ritul rpb'o-ios de cave ">u fost i'TsnfJetiti opitvo'oii loT. se datore^;te si bunei cvedinte constinciozitatei si f nerp-iei acostora de a «e tine de cuvantul dat. "ROMANII IN STATELE UNITE" 65 Biserica Greco-Catolica Romana din Aurora, Illinois. 66 "ROMANII IN AMERICA" Afara de biserica romana din Cincinnati, care a fost supusa si daruita Mitropoliei din Sibiu, toate celelalte apartin epitropilor si pnrochienilor din coloniile respective; in cazul cand acestia ar dori-o, oricand proprietatile pot fi vandute, banii realizati reve- nind in proportie contribuitorilor. Exceptie o fac bisericile gre- co-catolice romanesti, care sunt administrate de episcopii dioce- zelor Romano-Catolice din America si de comitetele sau consi- liile parochiale. Preotul unit, Drul E, Lucaciu a fost primul care a daruit diocezei romano-catolice din Cleveland una dintre primele biserici Unite romanesti cladita in acel oras. Actiunea parintelui Lucaciu a fost si este inca mult criti- •cata de Romanii din America; desi amandoua taberile, — pro si contra, — au partea lor de dreptate, cititorul isi va da seama singur cat de mare a fost gresala zisului preot, cand voi discu- ta mai la vale chestiunea preoti'or romani din Statele Unite. Aceasta chestiune prezinta un interes deosebit pentru cei din Tara si ca sa fiu mai precis, pentru opinia publica roma- neasca, pentruca interesul acelora, care au indatorirea de a se ocupa de preotii nostri din America, pare a suferi de rau de mare si deci ezita a trece Oceanul. M'am ihotarat a scrie aceste randuri numai pentru a lamuri publicul nostru asupra situatiei fratilor nostri din America, a expune starea lor asa cum se prezinta ea, si daca unele lucruri ar pare ca vizeaza sau jig- nesc pe unul, sau lauda si inalta pe altul, cetitorul este prevenit ca nu acestea au fost intentiunile me^e: am socotit o datorie a spune adevarul cu rozele si ghimpii lui. Cine cunoaste putin situatiunea bisericilor noastre din Ame- rica, ramane sui*prins de rezultatele aproape de necrezut, pe care le-au realizat emigrantii nostri, taranul nostru plecat dela coarnele plugului ; ramane surprins de ce a fost in stare sa in- faptuiasca fara alt ajutor, in mai putin de doua decenii, fiind- ca in 1900 inca nu era biserica romaneasca in America. Tara- nul nostru si-a inteles datoria si a facut poate mai mult decat era chemat sa faca. Insa acela, care cunoaste aceste lucruri, ramane inmannurit in fata indiferentei autoritatilor noastre si a desinteresarei lor de a coopera cu credinciosii din America, de a le da o mana de ajutor acolo unde darnicia si energia emi- "ROMANII IN STATELE UNITE" 67 grantului inceteaza spre a face loc intelepciunei autoritatilor noastie bisericesti si a d itoriei lor de a trimite acolo pe cei mai capabili, cei mai idealisti si cei mai culti dintre membrii ei, aceia care ar fi posedat calitatile necesare si dorinta de a ras- pandi mangairea sufleteasca din lumea de aci, aceia care in scurt tjmp ar fi fost in stare sa fie pe aceias treapta cu colegii lor de a'te religii, aceia care ar fi putut deveni apostoli, patrioti, luminatori ai poporului, educatori si invatatorii tineretului ce vede lumina zilei pe acele locuri. Sa nil se creada ca aceasta ar fi fost o povara pe spinarea acestor autoritati. Bisericile din America se intretin singure, platindu-si si preotii. Aci Romanul a imitat pe American si celelalte natiuni in totul. Singurul lucru imposibil pe care 1-au cerut si inca continua s'o faca Romanii din America este "un dram de interes si al- tul de bunavointa". Cam muU, — nu-i vorba — dar trebue recunoscut ca au si ei dreptate, caci desi sunt 40 de biserici, desi au cheltuit o groaza de bani cu ele, in loc de avea doi preoti la biserica nu au nici macar unul la doua biserici!! In 1921 se gaseau in America, — in Statele Unite, — 19 (nouasprezece) preoti romani, dintre care 11 ortodoxi si 8 greco-catolici. Aceasta e situatia admisa in fata lumei, in fond insa nu avem decat 8 preoti ortodoxi si 8 greco-catolici, unii hirotonisiti in Tara, altii fosti calugari. La New York exista un "episcop Rus" de contrabanda, care nu e recunoscut nici de capii bisericei rusesti din America; el insa are o fabrica de preoti", unde ori cine, fara nici o pregatire sau chemare, intra pe o use cu cateva sute de dollari in buzunare, sta inauntru tim- pul 'necesar pentru a invata cateva rugaciuni si ese pe alta use, minus dollarii, insa inarmat cu un "certificat" ca are dreptu^- de a oficia sfintele taine. Trei, din cei 11 preoti ortodoxi "s'au supus acestor canoane" si, pentru ca cei ce se intereseaza de aceasta chestiune sa nu-si faca iluzii zadarnice despre ce se poate astepta dela astfel de conducatori spirituali ai taranului nostru din America, e suficient a aminti ca unul din acesti preoti a pus anteriul numai dupa ce legile prohibitiei alcoolului i-au inchis carciuma. 68 "ROMANII IN AMERICA" Daca cei din Tara nu se intereseaza, lucrul e mult discutat de Romanii din Statele Unite. lata ce zice "Calendarul Ame- ricei" : "Preotii au fost chemati de popor. Ei, avand existenta asigurata pentru cate-va ore de serviciu in cursul unei sapta- mani, ar fi fost elementul eel mai indicat pentru formarea unei miscari culturale, dar pacatul a fost, — dupa cum au recunoscut- si altii, — ca afara de foarte putine exceptii, preotii veniti m America n'au corespuns nici macar chemarei lor la altar. In cele mai multe cazuri, autoritatile superioare bisericesti din Tara au trimis aci preoti de care voiau sa se scape ca de o povara. "Un timp indelung-at, preotii au pierdut timpul in dispute si lupte confesionale, si ceiace a fost si mai dureros, preotii orto- doxi intr'o lupta de exterminare intre ei isvorata din interese materiale, din invidie si adesea ori din coborarea demnitatei preotesti, fapt impotriva caruia se revoltau cei putini si buni. "De o unitate intre preotii greco-catolici si ortodoxi im- preuna cu patura culta in jurul unei idei altruiste, culturale sau nationale, nici pomeneala. Dimpotriva, ani indelungati au fost despartiti in mai multe tabere invrajbite, unindu-se o parte din ei numai atunci cand voiau sa dea vre-un atac asupra organiza- tiilor muncitoresti, cu scopul de a pune mana pe conducerea lor, bazati pe principiile preconizate de ei ca sunt "Conducatorii firesti ai poporului" si deci, volens-nolens, poporul irebue sa se .supuna conducerei lor". Poveste trista, dar foarte adevarata si care si azi a ram.as aproape neschimbata ; mai mult inca : dupa razboiul mondial, unii din membrii comisiunilor si misiunilor oficiale trimise din Ro- mania s'au lasat si ei ademeniti de acest "sport" si, — din lipsa de orientare sau cunostinta, — s'au rasculat tocmai contra ce- lor buni. Exceptii? Singurul preot roman care si-a legat nu- mele de miscarea romaneasca, culturala si spirituala din Ame- rica, este parintele loan Podea. — protopop roman in America si preotul bisericei "Sf. Andrei" din Youngstown. Acest preot, ani dearandul, a luptat pentru ridicarea nivelului cultural al "tuiTnei" sale din America, pentru organizarea atat a compatrio- "ROMANII IN STATELE UNITE" 69 lilor sai cat si a preotimei, a carei ocupatie era numai interesul din ce in ce mai intens pentru "talerii" (dollarii) romanului. Posedand o educatie frumoasa de acasa, parintele Podea in scurt timp a invatat bine limba engleza, studiind metoadele si mijloace^e americane de educatie dela amvon; apoi insufletit de sentimente frumoase nationale si religioase a pornit prin centre- le romanesti din Marea Republica cum si din Canada tinand predici, conferinte, sfatuind pe Romani in timpurile de greva, adunand colecte sau scriind articole in reviste si alte publicatii. Daca a putut rezista atacurilor si sicanelor cu care era intam- pinat in toate partile de aceia care vedeau in el vrajmasul com- binatiilor lor de tot felul este numai datorita firei sale de lupta- tor aprig. Cu o floare nu se face insa primavara si nici nu se poate indrepta aceasta situatie trista; parintele Podea e sin- gurul care a venit sarac, a luptat cu inversunare si, vazand ca din Tara nu i se mai trimite nici un ajutor, in toamna anului 1921 s'a inapoiat in Patrie si mai sarac decat plecase si. pro- bibil deceptionat si amarat de cele prin care trecuse, fiindca pe timpul sederei sale in America fusese acuzat de bolsevism si ca hT fi preot care nu crede in cele sfinte. Chestiunea preotilor romani prezinta o deosebita impor- tanta si din aH punct de vedere: vorbind despre Romanii din Canada spuneam ca multi dintre copii nascuti si crescuti aco/^o uita limba romaneasca si nu cunosc nimic din istoria tarii pa- lintilor lor, singurul mijloc, pe langa religie de a mentine man- 'dria lor nationala. Acelas lucru se petrece si in Statele Unite, un- de sunt o suma de emigranti romani, unii stabilindu-se pentru un timp mai indelungat, iar altii poate pentru totdeauna; de aci in- sa nu rezulta ca tara lor sa se dezintereseze cu totul de ei. Si ei, mai tarziu, pot avea rolu^ lor national, deci autoritatile ro- manesti din Patrie ar trebui sa se ocupe mai ales de mentine- lea credintei celor batrani si educatia romaneasca a celor tineri. Greutatea este ca nu e nevoie de bani ci de oameni. Copiilor de roman din America le stau la dispozitie cele mai lierfectionate si mni moderne mijloace de educatie, numai ca parintii care lucreaza din greu toata ziua nu au timp sa se ocupe, sau nu stiu cum si ce sa faca pentru ca vlastarele sa beneficieze de asemenea mijloace. Preotul roman, greco-catolic sau ortodox, 70 "KOMANII IN AMERICA" ar trebui sa-i lumineze si sa-i sfatuiasca ce sa faca. La scolile americane copii strainilor nu invata nici religia, nici istoria si iiici literatura tarei lor; preotul roman ar trebui sa fie spiritul patriotic, idealist si desinteresat care sa se ocupe de aceasta. Taranul nostru din America e totdeauna gata sa-1 a jute cu bu- iiavointa si bani. Cei batrani nu invata englezeste si deci nu progreseaza, trecand la lucrari mai delicate si mai bine platite: e deci de datoria preotului ca dela amvon sa-i predice si sa-1 lu- mineze, aratandu-i ca nu e nevoie sa se faca cetatean american daca invata englezeste, ca prin asta isi poate pastra nationali- tatea, numai si-ar dubla economiile. Nu o face nici unul dintre preotii nostri de acolo desi e chiar in interesul lor propriu; cu cat emigrantul nostru va castiga mai mult, cu atat va darui mai mult, si din darul lui e platit preotul. Pentru infaptirea acestor lucruri, acestor datorii, nu tre- buiesc supra-oameni, dar mai putin "preoti" care cand se duce Romanul la el, dela use in intreaba cati "taleri" are in chimir. Autoritatile bisericesti din Tara ar trebui sa caute printre pre- otii lor oameni, care pe langa cunostinta meserii lor pot fi ade- varati doctori sufletesti, preoti cu sentimente frumoase roma- nesti, care intre botezurile si imormantarile din parochie, con- linua sa se instruiasca, preoti cari prin demnitatea si infatisa- rea lor stiu sa impuna respectul, stima si dragosten credinciosi- ^or inainte de a spune o vorba. Aceia care s'ar dovedi ca inde- plinesc aceste conditii si calitati si ar accepta sarcina de a mentine religia si cultura noastra printre Romanii din America, ar putea fi supusi unui curs special pe langa una din scolile nor- niale dela noi, in care sa li se predee elementele necesare de pe- dagopie. Acest curs sumar le-ar da posibilitatea sa-si poata indeplini sarcina de invatatori, sau institutori ai tineretului din America, urmand ca ajunsi acolo, manati de interes, sa se poata pune in scurt timp la curent cu metode^e perfectionate americane, pe care sa le studieze si sa le adapteze in predarea limbei ro- mane, geografia Tarii, istoria naturala, religia si ceva din lite- ratui"a noastra. Daca in America ar fi astfel de preoti, ei nu ar intarzia de a functiona In calitate de "Conducatori firesti ai Poporului" fa- ra a incepe prin a se intitula asa. Prin pilda lor proprie si co- "ROMANII IN STATELE UNITE" ' 71 crdonarea muncei lor, ei ar propovadui armonia si buna inte- legere intre frati, ar prevede tendintele gresite si atrage din limp atentia asupra lor. Cu astfel de oameni biserica greco-ca- lolica din Dayton nu ar fi fost vanduta Rutenilor si nici cea din Cleveland cedata episcopului catolic, parintele Lucaciu a ales pe eel mai bun dintre rele: in loc de a lasa biserica lui in voia soartei si de rasul Americanilor a cedat-o acelora care azi se ingrijesc de dansa si-si dau tot interesul ca sa-si indeplineas- ca menirea pentru care a fost cladita. Autorul randurilor citate spunea ca preotii nu au de lucru decat cate-va ore pe saptamana si are perfecta dreptate, caci afara de serviciul de Dumineca sau din sarbatori, vre-un acatist, — care-1 costa pe Roman camasa de pe el, — nu fac nimic. Se uita la copii Romanului, care dupa ce se inapoiaza dela scoala americana ies in strada si se joaca; se uita la ei si nu se gan- deste a intruni pe parinti si a le propune sa adune acesti copii in sala vre-unei societati si cu bunatate sa-i invete ca inainte de un Washington sau Lincoln, in tara parintilor lui au trait Wasihingtoni ca Mihaiu Viteazul, Stefan eel Mare, Tudor Vladi- mirescu, etc. Nu numai ca nu 1-ar costa vre-un ban, dar parintii ar fi gata sa-1 a jute. Aici e locul a spune ca in ce priveste scoala romaneasca in America nu s'a facut aproape nimic. Abia in toamna anului 1921 s'a deschis o scoala "Regele Ferdinand" in orasul Indiana- polis. Miscarea a pornit exact pe calea descrisa mai sus, inva- tator fiind un baptist, student la teologie si care desi functio- neaza ca preot nu e recunoscut. Desi acest inceput a fost pri- mit cu bucurie si entuziasm de catre mernbrii parochiei din Indianapolis, autorul a avut deziluzia sa fie informat ca acest, — sa-i zicem preot, — la baza unui asemenea inceput "desin- teresat" nutreste alte intentii; ar fi o adevarata fericire daca informatiile me^e s'ar dovedi inexacte. Vestea deschiderei acestei scoli a desteptat interesul celorlalte centre romanesti, la Detroit si Alliance punandu-se in discutie formarea unei alteia. Bisericile romanesti din America sunt asa de departe de Tara, ca ele ar necesita prezenta unui sef ierarhic, trimis din Romania si care ar trebui sa supravegheze, indemne si conduca 72 "ROMANII IN AMERICA" preotii din diferitele centre. Este clar ca prezenta unui sef or- todox si a altuia greco-catolic se impune chiar in cazul cand preotii ar fi oameni indeplinind conditiile §i calitatile descrise mai sus: ar fi eel putin 24 preoti cu aceleasi Indatoriri si ace- leasi drepturi, cu dragostea sincera de a lucra in armonie. Ori asa ceva nu ar fi posibil decat in cazul cand ar exista o auto- ritate centrala, care sa coordoneze actiunea lor, care sa poata aplana sau impiedeca vre-un eventual incident, dintre preoti, sau dintre unul din ei si mireni, un sef care sa poata face fata si lua apararea atacurilor rau-voitorilor, fiindca si acolo exis- ta neghina romaneasca. Daca autoritatile, in a caror sarcina cade mantuirea sufle- telor Romanilor din America, vor trebui sa-si dea toata oste- neala in a alege si apoi cerne solii lor, ce vor fi trimisi peste Ocean, aceste autoritati vor trebui sa-si dubleze atentia si incor- darea cand va fi vorba de alegerea sefului, caci daca acesta nu va fi sincer, nu-si va intelege datoria lui si nu va fi in stare sa-si indeplineasca cu prisosinta chemarea, va impiedeca si pe cei cu tragere de inima sa-si infaptuiasca planurile, Romanii din America au cerut inca de acum cati-va ani ca autoritatile bisericesti din Tara sa se intereseze de preotii ro- mani de acolo ; pana acum acestea nu au facut nimic, convinse fiind ca "rabdarea Romanului e mare". Dar si ea are o mar- gine si daca intr'o buna zi vom afla ca si celelalte biserici roma- nesti vor avea soarta celor din Dayton, sa se stie ca vina nu va fi a credinciosilor, care le-au cladit in adevar cu sudoarea frun- tilor lor spre a lasa monumente de pomenire romaneasca peste iari si mari, ci acelora, care erau chemati sa le stapaneasca, dar carora le-a fost teama ca aceasta e o datorie peste puterile lor. EVREII ROMaNI in STATELE UNITE. DESI DESPRE Romanii din America pana acum nu au apa- rut decat eel mult cate-va articole de ziar sau reviste, fie o brosura sau doua^ linca nu s'a scris nici atat despre Evreii Ro- mani de peste granitele Tarii. Autorul, fara a cauta un motiv de lauda, crede a fi primul, care nu a trecut cu vederea aceasta chestiune. Publicul roman va gasi in randurile de mai jos ama- nunte, care daca nu-1 vor surprinde, eel putin ii vor da putin de gandit asupra acestei rase, atat de prigonita de toate popoare- le "eu eon.^tiinta nationala". Persoanele, care s'au mai ocupat de chestiunea Romanilor din America, nu au avut despre Evreii Romani de acolo decat cuvinte foarte putin magulitoare. Spre exemplu un scriitor, au- torul unei brosuri, sustine ea primii emigrant! romani au fost adusi de "agentii jidani", iar mai departe ca "indata ee s'au stabilit 20 de Romani intr'un oras, s'a §i ivit Ovreiul cu crasma, biletele de vapor, casa de schimb, etc., traind din munca emi- grantului si exploatandu-1". Daca ar fi adevarat ca "Ovreiul" 1-a adus in America pe primul emigrant roman, asta denota ca "Ovreiul", — emigrant si el, odata ce a gasit In noul continent un fel de viata, care oferea avantagii egale pentru toti, ori cine si de ori unde ar veni acestia, si-a amintit ca acolo de unde pie- case, mai lasase in urma si alti semeni de ai lui, fie ei chiar crestini, care erau aproape tot asa de persecutati si sufereau tot asa de adanc ca si acest "Ovreiu". El i-a scris Romanului ca in America e bine si ca acolo si-ar putea agonisi eel putin traiul ; dovada ca la urma urmelor aceasta na^ie nu e asa de egoista preeum si-o inchipuie unii. Cat despre afirmatia ca Evreul este aeela care si-a deschis pravalia in mijloeul emigrantilor romani nu e prea exacta nici ea. Un recensamant sumar va dovedi ca majoritatea caselor de schimb si a pravaPiilor frequentate de Romani apartin tot com- patriotilor lor crestini. Se poate ea primii emigrant! debarcati 74 "ROMANII IN AMERICA" in America sa fi preferat a-si procura cele de trebuinta dela l)ravalia vre-unui Evreu ce se intamplase sa stie romaneste, Pe acea vreme emigrantul nu avusese prilejul sa invete nici cele cate-va cuvinte, care formeaza dictionarul lui englez pe tot tim- pul sederei In America. Negustoria e una din principalele cali- tati, ca sa nu zic ocupatii. ale rassei Semite asa ca daca emi- grantul roman a descoperit-o si a intrat in pravalia Evreu^ui, ce se intamplase sa fie si el roman, vina nu e a nimarui: o simpla coincidental O cercetare impartiala a chestiunei, dovedeste ca emigrarea Evreului-Roman a inceput cu mult inainte de emigrarea com- patriotului sau crestin. Cand au ajuns Romanii in America, Evreii veniti din aceiasi tara, — eel putin unii din ei, — erau deja oameni cu stare; cei mai multi tocmai pornisera pe dru- mul prosperitatei, deschizandu-si pravaliile pe la marginea ora- selor. Aci s'au intalnit Evreul cu Romanul si, — in multe ca- zun s'au legat prietenii. De sigur ca majoritatea cititorilor acestei lucrari cunosc unele din cauzele emigrarei Evreilor-Romani in America. Desi in Romania nu au fost niciodata pogromuri contra Evreilor, — cum au fost cele din Rusia, — desi in Romania Evreii nu au avut nici cand de suferit persecutiile fratilor lor din Ungaria, totusi. — pana in anii din urma, — la noi in Tara exista cre- dinta ca acest popor fara patrie nu ar putea nutri in sufletul lui nici un fel de sentiment national, ca ei nu s'ar putea atasa in mod sincer de tara in care traesc. Nu e intentia mea de a intra in discutia acestor banueli ca- re le avem nu numai noi Romanii ci si alte popoare, in treacat insa asi putea spune ca diferenta de religie nu pare a fi motivul principal: cu toate relele si neajunsurile suferite de pe urma lor, azi noi nu avem sentimente de ura fata de Musulmani, desi di- ferenta dintre religia lor si cea crestina nu e mai mica decat aceasta din uiTna si cea mozaica. Credinta noastra despre si sentimentele noastre fata de Evreii Romani se pot atribui fap- tului ca nu am cautat sa-i studiem putin, nu am cautat sa ve- dem daca in adevar exista o baza serioasa pentru a justifica atitudinea noastra. "ROMANII IN STATELE UNITE" 75 Desi de secole mii de Evrei au cautat adapost in Tara noa- stra, pentru noi totdeauna Evreul a ramas Evreu. Copilul de Evreu nascut din parinti, — ce si ei se nascusera si crescusera in tara, — era privit ca strain . . . poate mai putin, f iindca in tara pe care el o considera drept patria liii avea multe datorii si foarte putine drepturi; in orice incercare a lui de a-si imbu- natati situatia, piedici legale il opreau. Nu voi insista mai mult asupra acestor dhestiuni acum cand gresala a fost reparata, acum cand si unii si altii ne dam silinta a uita trecutul, dar de- sigur Ca publicul roman ar dori sa stie ce i-a facut pe majorita- tea Evreilor din toate tarile sa emigreze in America. Trei sunt motivele principale: nenumaratele sanse in co- mert si industrie, libertatea care o are ori ce natiune in America, si usurinta cu care pot deveni cetateni, bucurandu-se de toate drepturile. Prima cauza nu intra in cadrul acestei lucrari, iar in ce priveste ultima e destul a spune ca dupa 5 ani de sedere continua in Statele Unite, orice emigrant, — inclusiv Evreii, — poate cere sa fie naturalizat, devenind cetatean american cu dreptul de a exercita toate privilegiile civile si politice. In ce priveste libertatea de care se bucura Evreii in Ame- rica, strainul, care cauta sa afle mai multe amanunte asupra ei, ramane surprins, Orasul New York ofera un exemplu tipic. Aproape un milion de Evrei s'au stabilit in acest oras si ii ga- sesti in toate ramurile de activitate, ocupand pozitiuni dela cele mai umile pana la cele mai importante. Majoritatea sunt ame- ricanizati si totusi asta nu-i impiedica a avea, — numai in New York, — peste zece ziare publicate in limba ebraica, apoi reviste, teatre, societati, etc. E de remarcat ca toti devin buni cetateni; unul din cei mai renumiti judecatori din New York este un Evreu si el e tot asa de apreciat de crestini ca si de fratii lui de aceiasi religie. Acehs lucru se petrece dela un capat la celalalt al Americei: pretutindeni, — in centrele mari sau mici, — Evreii au orga- nizatiile lor, pressa lor si in general au ajuns ^a o situatie ma- teriala relativ buna, fie in comert, industrie sau chiar ca func- tionary Americanul, — cu exceptia celui sovinist sau anti- semit, — nu se plange contra Evreilor si nici nu se teme de 76 "ROMANII IN AMERICA" existenta unui pericol semit chiar cand un Evreu, — cum a fost Henry Morgenthau, — a ocupat functiunea de Ministru Plenipotentiar al Statelor Unite. Ar fi multe de spus in ce pri- veste libertatea, de care se bucura Evreii in America, insa spa- tiul nu-mi ingaduie sa intru in detalii. Totusi cred ca aceste cate-va amanunte vor da cititorului o ideie asupra atractiei de- csebite ce oferea Noul Continent pentru Evreul prigonit din Europa. Evreii Romani au inceput sa emigreze in America inca din iinii 1880 — 1885; aproape cu 10 ani inaintea primilor Romani. Numarul emigrantilor Evrei-Romani a crescut continuu, ajun- gand maximul in anii 1902 si 1903, cand plecau pe jos dela noi din tara pana la vre-imul din porturile unde se piitea imbarca pentru America. Ei erau mai fericiti decat tovarasii lor cres- tini, pentruca pe acea vreme existau de mult in Statele Unite t-ocietati de ajutor si organizatii izraeilte, care ii primeau, ii hraneau, Imbracau, ii ajutau cu bani si le si gaseau de lucru. Mjai ,'ales a le gasi df» lucru nu era greu fiindca desi nu stiau englezeste, puteau sa se inteleaga foarte bine in limba ebraica si gaseau cu usurinta o firma izraelita doritoare a-i ajuta. Har- nicia Evreului nu o contesta nimeni si, oferindu-se sa lucreze si pe cat de putin, se intelege ca nu le-a fost greu sa-§l ^sigure traiul. Astfel numarul Evreilor emigrati din Romania se ridica la suma rotunda de 75.000, la care daca mai adaugam si pe cei din Basarabia, — cam 25.000, — am avea azi aproximativ 100.000 de Evrei-Romani in Statele Unite. Majoritatea acesto- ra, sunt cetateni americani si de sigur ca nu se vor mai inapoia in Tara decat poate ca sa-si ia vre-o ruda sau pentru o vizita. In numar mic ei sunt raspanditi pe toata intinderea Sta- telor Unite, insa mai jos voi indica orasele unde Evreii-Romani sunt stabiliti in numar mai insemnat: New York Chicago Philadelphia Buffalo (N. Y.) Pittsburgh Baltimore cam 40.000 cam 25.000 cam 20.000 cam 5.000 cam 5.000 cam 5.000 "ROMANII IN STATELE UxNJlTE" 77 E greu de a da cifve absolut corecte, insa acestea sunt de- stul de exacte pentru a arata nedreptatea celor care sustin ca si in America Evreii au "exploatat" pe Romani. Cititorul va observa ca in statul Ohio, — eel mai insemnat centru romanesc din Amei'ica, — Evreii-Romani sunt asa de putini la numai ca nu s'a putut stabili o cifra si pentru ei. Cu energia si cumpatarea clasica rassei lor, multi din acesti Evrei-Romani, — care acum 30 de ani au debarcot in America lara o centima, — azi au ajuns oameni bogati, cetateni respec- tati de comunitate, unii ocupand situatiuni ce pot fi invidate de ori cine. In statele industriale ca Illinois si Michigan, in frun- tea cator-va uzine importante se gasesc azi Evrei emigranti din Romania, pe cand in Texas si celelalte state sudice, sunt mari comercianti sau angajati in industria petrolifera. Unul din principalele motive care au facut ca Evreii-Romani din America sa ajunga in scurt timp oameni cu o situatie fru- moasa, este ca aproape toti emigrantii au fost oameni cu cu- nostinte comerciale si mai ales meserisi. Desigur ca intre cei 100.000 de Evrei plecati vor fi si cati-va, care inca abia sunt in stare sa-si castige traiul dela o zi la alta, dar numarul lor este infinit de mic daca, pastrand aceiasi proportie, am face o com- paratie intre acestia si Evreii emigrati din Rusia sau Polonia. Peste 50% din ei sunt meseriasi, avand reprezentanti in toate bransele industriale si de preferinta croitori, blanari, lacatusi, tinichigii, tamplari, tapiteri, etc. Un numar insemnat sunt lu- cratori in fabrici, insa si felul lor de ocupatie cat mai cu seama p^ata difera mult de cea a emigrantului Roman, a taranului. Sunt mult mai bine platiti, fiindca sunt intrebuintati ca meca- nici, strungari, in fabrici de mobile, de hamuri, etc. Alti 40% din acesti Evrei plecati dela noi din tara sunt azi comercianti in America. Aproape juraatate din ei sunt ne- gustori engrosisti de articole de manufactura si stofe. Restul ori sunt vanzatori, comisi-voiajori, ori au fost m stare sa ago- niseasca in deajuns pentru a deschide atelierul sau propriu sau un magazin. Pe langa acestia, Evreii-Romani din America ii gasim in aproape toate profesiunile libere; dupa datele obtinute de autor bransele care au atras eel mai mare numar, sunt ur- matoarele : 78 "ROMANII IN AMERICA" Doctor! 500 Dentist! 500 Avocat! 300 Droghisti s! Farmac!sti 300 Architect! si Ingineri 150 Din acestia un numar care care au venit in America dupa ce is! terminasera studiile in Tara, sau la alte universitati euro- pene, ce! ma! mult! insa au studiat in Statele Unite si, — cum nu se sfiesc sa o spuna nici azi, — au razbit numai gratie ener- gie! si perseverentei lor, invingand dificultatile materiale, cu care au avut de luptat in timpul studiilor. Venit! fara mijloace si neavand pe nimeni care sa-i suporte in America, au trebuit sa-si castige traiul zilnic muncind ce puteau gasi, rabdand si ma! mult, tot timpul avand de luptat cu nevoia si lipsa. Azi mai tot! au o situatie frumoasa, uni! si-au castigat chiar re- nume; aproape zece Evrei plecati din Rornania sunt azi profe- sori sau agregat! pe langa diferite universitati si colegii ame- ricane. Voi enumera cati-va din ce! mai de seama in capitolul unnator, in care voi vorbi de Romanii care s'au distins in Ame- rica. Opinia noastra publica e de parere ca Evreul e tot Evreu, ori de unde ar fi el; in America, unde sunt atat de mult! Evrei, — venit! din toate partile globului, — eel ce sustine o aseme- nea afiimatie are ocazia sa se convinga de inexactitatea ei. Americanizati ori ne-americanizati ei singuri se disting in Evrei-Romani, Rusi, Turci, etc., intocmai cum si celelalte na- tiuni fac diferenta intre ele. Faptul ca vorbesc o limba co- muna, — ebraica, — nu-i impiedica de a face distinctiunea. Cei mai mult! si-au lasat rude in tara din care au plecat si acest lucru ii tine legat! de pamantul, de locurile unde s'au nascut si au copilarit. Am Intalnit cati-va, care nu mai au decat rude indepartate, care, — as putea zice, — si-ar fi pierdut legatura cu Romania, tara lui, si cu toate acestea am ramas surprins cand mi-au spus ca sunt foarte multumiti de situatia la care au ajuns in America, dar mai au o singura dorinta: aceea de a-si petrece ultimii an! din viata in Tara! Sentimentul national la Evreul Roman, emigrat in Statele X'nite si devenit "cetatean american"! Noroc ca faptele vor- "ROMANII IN STATELE UNITE" 79 besc dela sine, fiindca altfe^. cititorul nu m'ar crede, acuzandu-ma de prosemitism. In alta parte a acestei lucrari vom vedea ce fel de sentimente nutresc Evreii Roman! din America fata de tara lor de origine; de data aceasta voiu da un singur exemplu. In New York, emigrantii diferitelor natiuni locuiesc in centre sau quartiere si e dela sine inteles ca printre acestea trebuie sa fie si eel evreiesc. In el exista, — ca sa zic asa, — im subquar- tier al Evreilor-Romani ; aci se gasesc pravalii si restaurante ro- manesti. Vizitatorul va ramane surprins sa vada fii-me ca acelea din Romania cu titluri: "La Ciobanul Roman" si cioba- nul roman, intre oitele sale si cu fluerul in mana, pare ca pri- veste la vlastarele emigrantilor din cine stie ce oras sau targ din Moldova, care se joaca jos in strada. Un restaurant, — poate eel mai bun local romanesc dela New York, — e cunoscut sub numele de "Restaurantul la Carmen Sylva". Nu sunt acestea dovezi ca atat proprietarul cat si clientii majoritatea Evrei din Romania, — desi cetateni americani, — inca se gandesc cu drag la tara lor si a parintilor lor ? Daca nu ar avea nici un sentiment pentru Romania, nu si-ar alege ca fiiTna tocmai numele primei noastre regine, acei care au ajuns profesori universitari nu ar traduce poeziile si baladele romanesti in englezeste, ci ar cauta sa uite orice amintiri in legatura cu aceasta tara. Dragostea pentru Romania nu e un sentiment nou in inima Evreilor nostri din America, ea e insa mult mai mare acum cand aud ca fratilor lor dela noi 11 s'au recunoscut drepturile si mai ales cand le vin vesti de sacrificiile ce le-a facut guvernul pentru adapostirea si ingrijirea Evreilor Ukranieni, pe care teroarea bolsevista i-a facut sa-si caute refugiu si protectie in tara noastra. -K -K -k Cele mai vechi organizatii romanesti in America sunt acelea fondate de emigrantii Evrei-Romani, De indata ce s'a strans intr'o localitate un grup mai mare, spiritul lor de organizare s'a si manifestat: au foiTnat o societate sau o comunitate. Azi exista in America un numar mare de organizatii Evreo-Romane si ele sunt raspandite prin toate centrele unde Evreii sunt in 80 "ROMANII IN AMERICA" numar mai mare. Voi descrie pe scurt numai cate-va din cele niai vechi si mai de seama. Cea mai importanta din aceste organizatiuni este "Uniunea Evreilor Romani din America" (The United Roumanian Jews of America), cu sediul la New York. In aceasta "Uniune" sunt incorporate o suma de alte societati romanesti si numarul mem- brilor ei se ridica la 12.000; "Uniunea" are filiale in toate ora- sele mari din State^e Unite si Canada, intinzandu-se pana in insula Cuba. Scopul societatei este de a ingriji de interesele Evreilor din Romania, cum si a celor din America, emanciparea lor politica si reabilitarea economica. Pre?edintele "Uniunei Evreilor Romani" este doctorul P. A. Siegelstein, originar din lasi si un medic foarte cuncscut in orasul New York, iar secre- tar e Dl. Louis Diamant,, originar din Husi, avocat, fost profe- sor si persoana care se bucura de mare popularitate atat prin- tre compatriotii sai, cat si printre Americani. O alta organizatie evreo-romana, care exista de peste 36 de ani in America, este "Prima Comunitate Romana-Americana" (First Roumanian American Congregation), o societate mai mult religioasa, fondata de vre-o 20 de credinciosi. Numarul membrilor sa urea astazi la peste 450, toti emigranti din Roma- nia si in 1902 au achizitionat un local somptuos care a fost transformat in Sinagoga. Aci se roaga zilnic aproape 3.000 de credinciosi, sala mare a sinagogei incapand cam 2.000 de per- soane. Alaturi de Templu, in 1914, — din fondurile comunitatei, — au fost cumparata o alta cladire, ce a fost prefacuta in scoala ebraica. Peste 350 de copii, — baeti si fete, — majori- tatea in mod cu totul gratuit, — invata religia, ebraica, biblia, talmudul, istoria, etc. De mai bine de 14 ani a fost fondata o "Casa pentru In- firmi'', !n Brooklyn, cu un local splendid, in care un numar de 150 de Evrei fara deosebire de nationalitate, batrani sau infirmi, isi pot trai restul zilelor. Si sa nu se piarda din vedere ca peste 80% din membrii acestei institutiuni impreuna cu comi- tetul executiv, sunt Evrei-Romani. Afara din New York, pe malurile pitoresti ale raului Hudson e "Casa Evreiasca pentru Convalescenti", care a fost fondata si apartine tot Evreilor Ro- "ROMANII IN STATELE UNITE" 81 mani. Acolo, cei saraci abia iesiti din spital, sunt ingrijiti pen- tiu un timp oarecare, pana se restabilesc complect. -K -K -K Din cele povestite mai sus se vede clar ca si chestiunea Evreilor Romani din America merita tot interesu^. nostru. Daca azi 90% din ei sunt cetateni americani, in mintea lor pastreaza inca vie amintirea tarei de unde au venit. Dragostea lor pen- tru Romania si-au manifestat-o pana acum asa cum au inteles-o ei, poate asa cum se putea, dat fiind modul cum erau priviti compatriotii lor din Tara. Odata ce insa in urma ultimului razboiu, au fost reparate greselile din trecut si prin asta s'a aplanat si singura lor nemul- tumire, Evreii din America nu asteapta dela noi decat putin in- teres, — ca sa fiu mai precis, — o vorba buna, spre a-si arata iubirea si recunostinta lor pentru tara, de care sufleteste nu s'au despartit nici azi. Impamantenirea Evreilor din Romania inca e o sui'priza pen- tru multi Evrei din America, pe cand altii sunt sub impresia ca aceasta e o simpla promisiune si nu o realitate. In aceasta di- rectie cei de peste Ocean ar trebui sa fie infoiTnati de noi asupra adevarului, fiindca legaturile de prietenie cu Evreii din America ne pot fi de folos si din alt punct de vedere: Am vazut mai sus ca multi din acesti Evrei au ajuns oameni cu stare, oameni cu influenta. Cei ce stie ca in America Evreii manuiesc o mare parte din finante, comert si industrie, si joaca un rol foarte important in pressa si chiar in politica, usor va intelege in cate directii Evreii Romani de acolo ar putea ajuta tara noastra. ROMaNII care S'AU DISTINS in AMERICA. DIN CELE POVESTITE pana acum, cei ce nu au trecut Atlanticul ar mmane sub impresia ca pentru a intalni Ro- mani in America trebuie sa-i cauti numai in centrele romanesti, — fie prin fabrici si mine, fie pe la tara, — pe cand in celelalte parti n'a fost niciodata macnr picior de Roman. Asta ar fi cu totul inexact, fiindca Romanii sunt raspanditi pe tot intinsul Americei: aproape in orice oras gasesti cate unul, ca cetateni ai tarei noastre sau naturalizati, si in cele mai diferite ramuri de activitate. America inca nu a devenit tara titlurilor academice; ceia ce cauta Americanul este numai scanteia, energia si cinstea. Multe din firme'e mari industriale sau comerciale nu cer alte ca- litati de^a cei ce ii angajeaza. Educatia amploiatului i-o face firma, asa cum crede ca e mai bine, in specialitatea in care 1-a gasit ca are aptitudini, astfel ca omul sa produca cat mai mult companiei. Romanul poseda eel putin una din aceste calitati, si la inulti aproape toate trei se gasesc asa de desvoltate incat nu puteau sa-1 tina pe emigrantul nostru la aceiasi munca bruta, cu care incepuse in primele luni dupa debarcare. Cati-va din Romani au simtit chemarea catre o situatie mai buna si au avut taria de caracter de a raspunde acestui impuls. Studiind la scoli^e de seara, intrebuintandu-si timpul liber in a-si insusi o euma de cunostinte noi si, in acelas timp lucrand spre a-si cas- tiga traiul, unii din pribegii nostii au obtinut titluri academice si au ajuns la o situatie frumoasa. Chiar in centrele roma- nesti, dat fiindca taranul emigrant nu invata multa englezeasca, se ofera ocazia ca din tinerii inteligenti si cu energie sa se ridice oameni care sa imbratiseze profesiuni libere ca doctori si avocati, spre a fi de folos coloniilor si sa poata reprezenta pe Romani in fata autoritatilor americane. "ROMANII IN STATELE UNITE" 83 Dintre acestia unii s'au distins intre Romani, altii nu s'au multumit numai cu atat, ci au cautat a se face cunoscuti si Americanilor din centru,' in care s'au stabilit, Insusi Ameri- canii au vazut nevoia de a ridica si educa pe cati-va dm ei, mai ales in cazul institutiunilor financiare. Romanul plecase in America pentru a strange bani, cu care sa-si a jute familia si sa-si plateasca datoriile ce lasase aca- sa. Inainte de razboiu sumele trimise de emigrantul nostru prin bancile americane, ajunsesera la asa insemnatate ca multe din banci au gasit ca era in interesul lor si in acelas timp ar acomoda si pe clienti in cazul cand ar avea functionari romani. Azi suma de fosti emigranti au ajuns pe aceasta cale oameni bine. In centrele romanesti, bancile americane, care au eel mai mare numar de clienti romani, au ca sef al agentiei de schimb un Roman. Vorbind foarte bine englezeste si dand dovada de cmste si pricepere, acesti oameni isi au viitorul asigurat in aceste banci si majoritatea lor nu se vor mai inapoia in tara, unde nu se stie daca ar fi ajuns vreodata la asemenea situatie. Ei sunt iubiti si apreciati atat de sefii institutiunei, cat si de colonia romaneasca. E destul sa mentionez pe Dl. loan Serb, care e la o banca din New Castle, tot odata si presedintele "Uniunei Societatilor Romane de Ajutor si Cultura", a carei activitate am vazut-o intr'un capitol anterior. Intre medicii Romani din State^e Unite sunt doctorii: H. Ropcea, R. Vioreanu, G. Albu si V. Barbu, toti stabiliti in sta- tul Ohio. In aceasta branse, cati-va medici, — Evrei-Romani, — au ajuns la distinctiuni cu totul deosebite. Drul Israel Wechsler, nascut la lasi, e unul din medicii renumiti din New York. Universitatea "Columbia", unde si-a facut studiile i-a acordat medalia de aur pentru cea mai buna teza ; azi Dr. Wechs- ler e profesor la aceiasi universitate si medic-sef al spitaluUii "Vanderbilt". In acelas oras Drul Mark Blank, venit din Ga- lati, e sef-chirurg la spitalul francez. Doctorii Paul A. si Max- well Siegelstein, tatal si fiul, originari din lasi se bucura de o reputatie foarte frumoasa, avand o numeroasa c^ientala ameri- cana. Si doctorul Wechsler nu este singurul Roman care s'a dis- tins in acelas timp ca om de stiinta si profesor la o institutie 84 "ROMANII IN AMERICA" academica. Diul A. Granet si Dl. Leon Ferai'u sunt conferen- tiari la Universitatea Columbia din New York; doctorul M. Eliscu profesor la universitatea de medicina din St. Louis (Mis- souri). Emigrat din lasi, actua^mente profesorul Paul Klapper e Decanul sectiunei pedagogice a Colegiului Municipal, din New York si autorul mai multor lucrari in domeniul educatiei si l)edagogiei. -K -K -K Printre Romanii de seama din Statele Unite, unul merita o deosebita atentie si el este doctorul inginer George Bothezat; pe acesta 1-au induplecat Americanii sa vina la ei! Poporul American a cautat intotdeauna sa aduca in tara lui toate somi- tatile, toate geniile si cei mai mari savanti : majoritalca can- taretilor mari traiesc in Statele Unite. Tot astfel se explica de ce marele savant german Steinmetz, ori inventatoral suedez Alexanderson, impreuna cu multi altii din toate colturile lumei, isi dezvolta talentele sau geniul lor in America. Domnul Bothezat, nascut in Basarabia, descendent a unei vechi familii moldovenesti, a facut studii stralucite de ingi- nerie la sco^ile mari din Europa, trecandu-si teza de doctorat la Paris. La izbucnirea revolutiei ruse, acest Roman basarabean era profesor la Scoala Politecnica din Petrograd si, cand Amba- sadorul American a parasit Rusia, fiind luat suo ocrctirea acestuia, dl. Bothezat a acceptat sa treaca Atlanticul penti-u a-si continua acolo lucrarile sale. De fapt propunerea nu era o lavoare pentru Dl. Bothezat, ci pentru American!, care ui-mari- sera inventiile si teoriile acestui savant in domeniul aviatiei si prinsesera momentul de a aduce inca un om se seama in tara lur. De indata ce a debarcat Dl. Bothezat a fost numit Sef- Expert Aerodinamic la aerodromul din Dayton, eel mai mare si ?riai perfectionat aerodrom din lume, apartinand Ministrului de Razboiu al Statelor Unite. Orice tip nou de aeroplan e supus calculelor si inspectiei acestui Roman, care are ultimul cuvant in privinta acceptarei acelui aparat pentru serviciul militar al aviatiei. Descoperirile savantuHii nostru sunt urmaritc,- cu inte- 3'es si In pressa stiintifica europeana; dhiar gazefcele din Tara "ROMANII IN STATELE UNITE" 85 86 "ROMANII IN AMERICA" au vorbit anul trecut de compatriotul nostru cu care ne man- drim de cealalta parte a Atlanticului. Dl. Bothezat este in serviciul guvernului si, diipa legile americane, postul ce-1 ocupa "nu poate fi incredintat unui strain decat atata timp cat nu exista un cetatean american tot asa de capabil". Faptul ca un strain se mentine intr'o astfel de si- tuatie in o tara, — aproape un continent, — de peste 110 mi- lioane suflete, era ghimpe in inima autoriLatilor. Ele a cautat a-1 convinge ca ar fi mai bine sa devina cetatean american si Dl. Bothezat, ne mai putand rezista pledoariei americane, s'a prezentat la New York, — la consulatul roman, — spre. . . a-si leinoi pasaportul! Printre Romann dm America avem si avocati, desi cei care s'au distins mai mult au fost tot Evreii, de pilda Solomon Sufrin, sau Bennet E. Siegelstein, care in mai multe randuri au fost ak'si reprezentati in Adunaiea Legislativa a Statului New York. Romania se gaseste reprezentata in America si in domeniul Artelor si cand spun aceasta nu ma gandesc la "orchestrele na- lionale", ce inveselesc serbarile populare din centrele romanesti, ci la artistii romani care s'au facut cunoscuti Americanilor si sunt apreciati nu numai de ei, dar si de strainii vizitatori. D-na Alma Gluck, soprano la Opera Metropolitana din New York, s'a nascut in Romania. D-na Aurelia Chitzu-Arimondi e pro- iirJetara unuia din cele mai bune conservatoare de muzica din Chicago. Printre pictori sunt dnii Popini, caricaturist si Pa- leologu, pictor decorator; dl. George J. Zolnay, originar din Bu- curesti, e un sculptor cunoscut in America, fiind autorul mai multor monumente in cate-va orase din Statele Unite si prese- intele Clubului Artistic din Washington. Plecat din Tara acum 30 de ani Dl. Zolnay a devenit cetatean american; cu toate iicestea in atelierul sau inca mai pastreaza pe birou un stegulet tricolor, iar pe un perete o fotografie in care dupa atatia ani tot se mai distinge portretul acestui sculptor american in uni- forma de "Rosior" roman. Acestea sunt suficiente exemple pentru a dovedi ca ^a ur- ma ui-melor Noul Continent nu este coltul de pamant care ada- "ROMANII IN STATELE UNITE" 87 posteste numai pe plugarul pribeag, manat de nevoi. Acest ta- lan s'a facut apreciat de sefii lui strain! prin energia, cumpa- tarea si spiritul lui bland. Insa in aceiasi tara — unde, im- preuna cu.bastinasii, toate natiile de pe glob s'au luat la intre- cere pentni a ajunge cat mai bine si mai ales cat mai sus, — geniul si talentele romanesti s'au manifestat in mod cu totul surprinzator, iar in unele cazuii chiar a invins pe toti ceilalti contestant!. PARTEA A DOUA. La Washington. APROAPE FIECARE strain care viziteaza Statele Unite, inainte de plecare isi pune o intrebare curiosa: Ce i-a fa- cut pe Americani sa-si stabileasa Capitala la Washington, — un oras cam cat Bucuresti, — si nu la New York, ce e mai mare chiar decat Londra? Mi-am pus-o si eu aceasta Intrebare si am cautat sa obtin explicatia din gura unui american care ar putea sa-mi dea un raspuns inteligent fara a zambi, in cazul cand chestiunea mea ar fi prea banala. Intr'o buna zi am facut-o si raspunsul e asa de clar ca merita a fi pus pe hartie: "Pentru ca banul sa nu joace vre-un rol in politica". New York-ul fiind prin excelenta orasul bancilor. Acum, dela un capat la celalalt al Statelor Unite e distanta de sapte zile cu trenul; dela New York la Washington numai 6 ore! Calatoria noastra in Statele Unite a avut de scop de a face vizita centrelor locuite de Romani si nu s'ar cade sa ne imbar- cam spre Tara mai inainte de a trece si pe ^a Washington si a vizita si acel colt de pamant romanesc, care se chiama "Lega- tiunea Romana". Aceasta vizita are si ea peripetiile ei. caci lata ce mi-a po- vestit prietenul Silisteanu, om de toata increderea: "Ca Roman si, avand o chestiune importanta de rezolvat, m'am hotarat prin lanuarie 1921, a ma duce la Legatiunea noastra dela Washington. Dupa cautarea adresei prin cartea de telefon si dupa multe intrebari si indicatii ajung In fata unei case cu vre-o 12 etaje, care, — in mijlocul caselor relativ joase, ce inconjoara, apare ca un turn al lui Babel. Mi se indicase ca "inauntru" e legatia noastra si, — incredintat de servitorul de% ascensor, de autencitatea informatiilor mele. ma hotarasc a Intra in cusca lui spre a lua drumul spre acoperis. Observ ca nu sunt singur: doi chinezi par avea aceiasi destinatie ca si mine! Servitorul negru. doi adepti ai lui Confucius si eu Ro- man . . . 92 "ROMAXII IX AMERICA" "Dar n'am timp a cadea prada gandurilor, fiindca senito rul ma in^-ita sa ma despait de "tovarasii mei de ascensor." Leg-atia e "la al patrulea". Ramasei in fata unui condor. La dreapta pe o use o inscriptie care chiar daca n'as fi stiut engle- zeste. cu tot gutui-aiul meu. tot as fi inteles-o; la stanga, pe o alta use, sunt indicate orele de primire ale unui doctor de bata- turi I "In nedumerirea mea, imi inchipuiam ca servitorul, om g-lumet, vazand spiritul resemnat in care imi acceptam diferitele situatii, o fi vrut sa se amuze pe socoteala mea. Dar iata-1 ca se coboara si. vazandu-ma tot unde ma lasase imi arunca o ultima mana de ajutor: "A doua use la stanga". Inviorat, fac cati-va pasi, opiindu-ma in fata unei usi cu numanil "402" vop- sit de geamul mat. Aci trebue sa fie. Bat si mi se deschide. "Pri^irea mea mi se opreste asupra unei lazi mari. asezata intre ferestrele dela strada. Oh Doamnel Aci e lagtia romana: banda tricolorului nostru, trasa pe mijlocul lazei, imi risipeste orice unna de banuiala; in dosul usei mai e a^ta la fel cu tova- rasea din fata. Cat de fericit m'am simtit in bii'ourile reprezen- tantului roman la Washington! Pe pereti, prinse in cuie, chipuri in culori, infatisand rosiori, artileristi, jandarmi, etc., in uni- fonnele in care au luptat la 77. Oh da! imediat m'am simtit ca la mine acasa, aproape uitandu-mi scopul venirei mele. Vechi amintiri de prin liceu imi sunt sugerate de un dulap colosal. lipit de unui din pereti; ce asemanare grozava intre acesta si du''apurile insirate pe cheiul Dambo\'itei si campul lui Braur, prin care scotoceam in cautarea unei juxte pentni cati-va go- log-ani, economisiti cu sacrificinl comurilor "din recreatie". "La di'eapta usei. — tot la dreapta. — pri\irile Imi sunt magTietizate de un paravan, care se opune priviiilor indiscrete, catre acel colt al camerei; printr'o curioasa asociaoie de idei gandurile imi readuc in minte amanuntele debarcarei din ascen- sor, dar furand o pri^dre, ma conving ca bietul paravan ascunde numai un inocent spalator. "]VIa primeste d-nul N. H. Lahovary, Insarcinatui cu Afa- ceri, care in mod delicat. ma lasa a intelege sa fiu cat se poate de concis; D-sa e sin^i-ul functionar al legatiei si in consecinta € extrem de ocupat. — de altfel chiar inainte de a-i fi facut "LA WASHINGTON" 93 cunostinta, auzisem de energia, constiinciozitatea si caliratiie deosebite ale acestui sol al Romaniei. li spun ca am venit cu o chestie foarte importanta si. dupa primele me^e fraze introduc- torii, cu amabilitate captivanta. D-nul Lahovary dtschide o use, care da in biroul Sefului misiunei. poftindu-ma. inauntru. In fata unui asemenea lux la legatia noastra, intru si'ios, urmat de d-nul Insarcinat cu Afaceri, care inchide cu ingnjire usa du- pa noi: — nedorind probabil ca restul "personalului" sa impar- taseasca confidentele mele. "Aci sunt confruntat in fine cu tablourile Regelui si Reginei noastre, cum si chipul lui Mihaiu Viteazul. Mobila. — un covor, birou si patru scaune. — prezinta semne evidente de ameri- canizare ..." Cu toate ca il cunosc pe prietenul meu Silisteana ca oin glumet, spre marea mea mirare, si alta lume care fusese in persoana la legatie. mi-a confirmat cele de mai sus. desi nu cu aceias verva. Unii chiar nu se sfiau de a-si expnma desiluzia !or. neintelegand cum de este cu putinta ca noi, — - tara de 18.000.000 de suflete, cu aproape 200.000 de mii de supusi in Statele Unite, — sa avem o legatie numai in doua odaite intre cer §i pamant. Pentru a putea justifica aceasta. ei iini dadeau ca exemplu celelalte legatii ale taiilor noastre vecine. c^ire nu au nici pe jumatate bogatiile noastre si a caror valuta, — fata de dollar. — era egala, sau inferioara leului romanesc; imi dadeau ca exemplu Po^onia care are un adevarat palat pe uvu din cele mai frumoase strazi £ile Washington-ului. Tocmai pe vremea asta, pela mijlocul lui lanuano 1921, ca din senin, ziarele americane. mari si mici, fura cupilnse de un interes neobosit fata de Romania. Toate juinalele, prin notite scurte. unele insotite de fotografii, anuntau sosirea in curand in Statele Unite a princepelui si princesei Ani.'?n Bibescu. gine- rile si fiica fostului Premier englez in timpul si la dec^ararea razboiului mondial, Herbert Asquith. — care veneau la Washing- ton unde printului Bibescu i se incredintase mJsiuiiea sa repre- zinte Romania in calitate de Ministm PlenipO'.c^ntiar. Numai in America se pot ceti titluri asa d<-: sugestive ca: "Ginerele lui Asouith. Ministrul Romaniei la noi"; "Un Print ca trimis al Romaniei", "Fiica vestitei scriitoare engleze. IVLirgot 94 "ROMANII IN AMERICA" Asquith, in cercul diplomatic din Capitala'' si alte titairi in acelas gen. Ca toata lumea, citeam si eu anuntuvile vestind so- sirea Ministrului Romaniei si faptul ca numele acestuia era legat, cand de una din cele mni importante liguri ale oameni- lor de Stat englezi din timpul razboiului mondial, cand de scrii- toai'ea contimporana, care a facut cea mai mare valva in cer- curile sociale engleze prin pubMcarea autobiografiei sale, ma facea sa ma gandesc mereu cum va putea acest oni sa se in- staleze in birourile ce-1 asteptau la Washington, cc vor zice colegii sai straini sau demnitarii americani, cand pentiu a ajun- ge la legatie vor trebui sa treaca prin asemenea psripetii. Ori care ar fi fost aptitudinele, calitatile sau pianurile Mi- nistrului Romaniei, era clar ca in asemenea biroun acesta nu putea lucra, caci este un lucru stabiUt in America si anume ca pentru a progresa in absolut orice fel de afacere trebuie sa te impui. radiind prosperitatea. La 29 lanuarie 1921 pressa americana, dela Atlantic la Pa- cific anunta sosirea la New York a Ministrului Romaniei, care urma sa piece imediat la Washington spre a-si Hia postul in primire. Sosirea printului Bibescu era cu atat mai miportanta cu cat dela razboiul mondial, din 1914 — 1918, Stitele Unite ale Americei de Nord au devenit tara catre care se liidreapta pri- viri^e lumei intregi, Washington-ul incepand sa joace un rol lara precedent din punct de vedere diplomatic. Aci isi trim.ise- seia toate tarile de pe glob, si mai ales cele din Rasaritul si din Ccntrul Europei, oamenii cei mai capabili, reprezentatii cei mai de incredere. Se intelege dec! ca sosirea miri.'sliuiui roman pre- ziiitfi un interes deosebit atat pentru colegil sai, cat si pentru guvernul pe langa care fusese acreditat. Rolul pe care il joaca pressa in America nu se intalneste in nici o alta parte a lumei. Aco^o pressa ci'-^iaza simpatia opi- niei publice intr'o chestiune oarecare, pressa urea pe o persoana la cele mai inalte functiuni si tot aceiasi pressa poate dobora pe cineva; presedintele Harding e fost ziai'ist si proprietar de gazeta! Insa pressa americana e contrclain de Evrei si, fie din rea vointa, — desi mai rar, — fie din cauza ca nu erau in- •^oimati de loc, sau inexact, pana in 1921 zjyielc ameriacne vor- "LA WASHINGTON" 95 beau rar despre tara noastra. Cand o faceya insa, era in ma- joiitatea cazurilor, ca sa ne ponegieasca, expunand cititorilor lor pana in cele mai mici detalii defectele noastre. Indatoriile printului Bibescu, ca I'epiezentant al Romaniei, erau feiurite si importante. Pressa, care 1-a primit cu buna- vcmta, dela inceput n'a scapat din vedore a-i atrage atentia asupra unora dintre aceste indatoriii, fiindca abia ajuns in capitala Statelor Unite, la 6 Februarie, eel mai cetit ziar din localitate, "Washington Post", care totdeatnia a sustinut vede- rile partidului republican American si ale Presedintelui Harding, pubiica un articol in care e indicata cea mai grea si mai deli- cata dintre aceste indatoriri. Avticolul este interesant si prin feJul cum stie pressa americana sa ureze "bun sosit" reprezen- tantu^ui unei tari straine: lata tradacerea lui: "Sosirea printului Anton Bibescu, impieuna cu inteligenta sa so^ie, fosta Elisabeth Asquith, spre a reprezenta Romania la Washing- Ion in -calitate de Ministru Plenipotentiar, e bine-venita pentruca in reorganizarea relatiuniLor exteine ale Statelor Unite de catre noua administratie, atitudinea Romaniei, ca un factor important in situ- atia intema^ionala, e un punct cat se poate de serios. "Nu exista cuvant de indoiala ca Romania, pana in ultimul timp, a fost privita de puterile Antantei, — si mai ales aci in America, — drept o cantitate apiioiape neglijabila §i ca serviciile §i sacrificiile ei in tim,pul rasboiului din urma nu au fost rasplatite asa cum se cu- veneau, intocmai ca si ajutorul oferit cauzei alia^ilor dela semnarea amiistitiailui in Noemvrie 1918. "La dreptul vorbind, la conferenta pacei dela Paris, ea a fost tra- tata mai curand ca un apelant la darnicia mari'lor puteri, stranse in jurul mesei verzi, decat ca o nat^iune care a luptat, si-a varsat san- gele, a fost prefacuta in ruina §i devastata pentru salvarea noastra si care a ajutat inj masura destul de mare la schimbarea sartei raz- bioiului in favoarea noastra. "Nici chiar prezenta la Paris a irtcamtatoarei RJegine Maria, una din principalsle eroine ale razboiului mondial, n'a reu§it a convinge Antanta de datoi'ia ei fat.a de Romania, ori a inlatura prejudiciile ce se formasera contra lei. Proba evidenta este faptul ca, atunci cand Romania, sub nresitinea nev.oiei imediate de a se apara contra bolce- vismuluii, s'a vazut neMoita a intra in Ungaria spre a rastuma dicta- tiira sangeroasa a bolcevistului Bela Kun, ce intronase la Buda Pesta vm regim de ^^eroare, masacini, tortura si jaf, desi guvernul din Bu- curesti era Jncurajat in actiunea sa de catre simoatia si admiratia opiniei publice a popoarelor aliatilor, Tjleniipotentiarii lor nu numai ca condaTO.nau aceasta dar amenintau Romania si cu boycott-ul eco- nomic. "Azi situatia s'a schimbat cu totul. Toatp fortificc'Ciiile orin care congT-esul dela Paris a cautat sa stavikasca rasoamdirpa bolcevismu- lui, s'au aratat a fi tot a?a de efective ca si intreprinderiLe Admira- lului Kolchak, ale Generalului Denikin, Baronului Wrangel si al^i S6 "ROMANII IN AMERICA" conducatori ru§i anti-Ro§ii, ce fusesera ajutat^i §i subvent;ionati de alia^ii cu scopul de a rasturna cruda §i tiranica domiiiat.ie bolcevica a Juntei din Moscova. ^ "Marile puteri au incercat toate metodele posibile spre a pre- veni pericolul bolcevist, ce amenii4a intreaga civilizat;ie a lumei, §i acest pericol azi e mai mult de cat oricand co§manal tutuior oame- nilor de stat capabili §i cu vederi largi, cum §i a marilor conducatori a finant;eIor si industriei interna^Jonale. "Romania, prin for^a imprejurarilor §i datorita intelepcivuiei sa- le s'a aratat a fi sentinela si prima linie de aparare a tuturor tarilor apusene si a civiliz.at;iei noastre, contra bolcevismului Mosciovit si a inaintarei acestuia catre Apus si in jos spre Constantinopol. "Napoleon avea obioeiul de a proclamja ca Stambulul si Dardane- leie constituiau cheia lumei. Aceasta era si parerea marilor puteri, a caror opunere ca vre-una din ele sa stapaneasca aceasta poarta a Ma- rei Negre este adevaratul motiv al men^merei Turci'lor pe malurile B.isforului cum §i pe coasta eu!ix)peana a stramtoriloi'. In 1876 An- glia nu era departe de a declare razboiu Rusiei, ale carei armate erau aproape la por^ile Qonstantinopolului, numai pentru ca nu ar fi admis tu nici un chip ca vestita oapitala a Bizaint;ilor sa cada in mainele Ru- silor. "Pe acele vremuri domnea itn Rusia Alexandru al Il-ea, liberatorul sclavi!or si om cu principii liberaJe, cu vedere umanitare. Azi Rusia isi intinde din nou mana spre Stambul; nu insa mana unui guvern ci- vilizat, ci mana juntei bolceviste dela Moscova, mana plina le sangele masacrului a sute de mii. — nu, — a milioane de barbati, femei si co- pii, bratul care sa raspandeasca in lumea intreaga domnia a torturei, a jafului si a negarei oricarei legi dumnezeesti sau omenesti; sa stearga de pe fata pamantului orice religie §i civiliza^ia secolului al XXrlea sub orice forma ar fi ea. "Singura stavila in drumul lor e numaa Roma/nia. Atat timp cat ea se va mentine pe pozi^ie, vechiul ei du?mian, Bulgaria, va fi in afa- ra de orice pericol al armatelor rosii ale lui Lenin si Trotzky, mai a- les daca se clonteaza §1 pe ajutorul Serbiei. Ajnandoua aceste tari au tochii atintiti asupra Romaniei. Aceste trei regate, daca ar fi ajutate de marilie puteri cu materialul de razboiu si creditele necesare, ar fi in stare sa impiedice cu tarie inaintarea hoardelor bolceviste spre Constantinopol." Articolul in chestiune, dupa ce ar.^ta ca si Polonia, care se temea de o invazie bolsevista similara cu cea din 1920, in cazul unei asemenea situatii isi asteapta salvarea tot in ajutorul Ro- maniei, continua: "E foarte adevanat ca Polonezii nu sunt in cele mai bune relat;ii de prietenie cu Romanii, divergent^ele lor fiind in mare parte de na- tura economica, insa nevoia de a face cauza comuna contra bolcevis- mului rusesc va nivela aceste diferente. "Pana acum Romania n'a dat nici o a^entie avansurilor juntei Le- nin-Trotzky, cars define in beciurile Krem^dnului, la Moscova, toate giuvaerurile Coroanei cum §i o suma importanta a tezaurului roma- nesc, apart^inand institu^iilor publice, organiziat^iiljor religioase, biseri- cr.or, episcopilor, bancilor particulare si de stat, cum §i averile ?i giuvaerurile familiilor bogate din regat; ele fusesera transportate la 'LA WASHINGTON" 97 Moscova, pe timpul Tarului Nkolae al Il-a, spre a le scapa de invazia Geimanilor §i Austriacilor din 1916. _ ann=

e Wilson singur a refuzat sa se asocieze parerei oelorlalte puteri. "Reindorporarea Basarabiei la Romania nu se potrivea cu planu- rile sale despre cum ar trebui imfpartita aceasta poi\;iune din Rasa- ritul Europei. Mai mult decat atat, pnejudiciile sale contra Roma- niei au fost aceenuate de aearta cu Primul Ministru Bratianu, care, In mod firesc, s'a sim^it jignit §i a refuzat net pretent;iile Pre§edintelui de a dicta diferite masxn-i relative la administra^ia interna a Roma- niei, ca si cum aceasta ar fi fost la Paris un inamjic ituvins si nu un aliat al Antantei, care a luptat in mod cavaleresc pentru cauza ei. "Daca azi (Februarie 1921) Lenin si Trotzky au ingramadit la granitiele Romaniei si in special ale Basarabnei, o insemnata armata boicevista, obligand pe Regele Ferdinand sa men^ina sub drapel un numar corespunzatior ,de trupe romane§ti, este din cauza ca Rusii au fost indusi sa creada ca Statele Unite nu ratifica sau aproba ca pro- vincia in chestiune sa ramana sub culorile romanesti §i ca regele Ro- maniei va fi deci obligat a preda proviincia in mainele domniei bar- bare a lui Lenin si Trotzky. "Una din primelie datorii ale print;ului Biibescu va fi sa intervina pe langa noul guvern dela Washington spre a ob^ine schimbarea poli- ticei lui Woodrow Wilson si a atitudinei asa de putin ami'cala fata de Romania, fapte ce au servit numai la incurajarea dusmanilor acestei tari. Dupa acieia trimisul roman va putea atrage atent;ia presedin- teiui Harding §i a parlamentului american asupra serviciilor ce ^ara sa le-a adus si le promite in viitor pentru apararea civil'iziatiei con- tra bolcevismului rusesc- "Pi-in al Bibescu este eminamente omul caruia sa i se incredin- teze astfel de misiuni. Eduard al Vll-lea, — un bun cunoscator de oameni, — avea cele mai bune pareri despre el, aratandu-i bunavointa i?i prietenia sa decateori 1 se oferiea ocazia, invitandu-1 aproape con- tinu la Windsor §i Sandringham. Regele Angliei a facut ca printul Bibescu sa fie transtferat dela Paris la Londra, etc." Desi putina lume din America cunoaste istoria si situatia actuala a Romaniei, totusi printre cei putini sunt si din aceia, care, ca autorul acestui articol, — probabil un membru al parti- duiui republican ce se ascunde sub "Ex-Attache", — o cunosc in toate amanuntele, posedand si o viziune clara a pozitiunei noa- stre Internationale. Un articol ca eel de mai sus, publicat inainte chiar ca mi- nistrul roman sa-si fi prezentat scnsorile de acreditare, ii da cricui sa inteleaga ca: "Iti cunoastem tara, Domnule Ministru, $tim cine esti ?i ce ai facut inainte dc a veni la noi si mai stim ?i Ce vant te aduce prin partile astea!" "LA WASHINGTON" . . , i 99 Dar chiar daca numai aceasta ar fi fost singiira misiuhe a trimisului roman,, e evident ca: ea nu putea fi infaptuita lo- cuind la hotel si avand birourile in doua odaite unde-va !n oras, cu numarul "402" vapsit pe use. Din momentul sosirei sale la Washington, printul Bibescu si-a dat seama ca pentru a-si in- deplini menirea sa trebuia mai intai sa arate guvernantilor ame- ricani ca Romania nu e "o tara de opereta", care sa-si aiba bi- rourile pe acelas condor cu agentiile particulare de detectivi; ca Romania, desi un simplu judet pe langa dimensiunile Statelor Unite, este totusi "o putere" in mijlocul vecinilor sai; ca tara noastra in nici un caz nu poate fi mai pe jos ca Cehoslovacii, Sarbii sau Polonezii. Trebuia o legatiune, un local, care fara a fi luxos, sa arate lumei ca Romania nu e o companie dubioasa cu birourile la al 7-lea etaj si care, Inainte de a da faliment, dispare fara urma. Dela existenta unei necesitati si pana la satisfacerea ei, e cale lunga: gasirea unui local ce sa poata fi amenejat ca legatie prezinta greutatile ei si apoi mai era si chestiunea pretului ace- lui local, oricare ar fi fost el, Situatia leului romanesc fata de dollarul american facea aproape imposibila achizitionarea unei case la Washington. Tara noastra insa se bucura si in Statele Unite de cati-va prieteni sinceri si admiratori atat ai familiei regale cat si a energiei cu care Romania a luptat sa invinga toate nenorocirile si nevoile ce au cazut pe capul ei cu ocazia ultimului razboi. Cel mai nepretuit dintre acesti entuziasti este Dnul William Nelson Cromwell^ dela New York, mare avocat si presedinte al "Societatei Prietenilor Romaniei", ce a luat fiinta gratie dra- gostei acestui american pentru Romania si tot ce este romanesc. Dnul WilHam Nelson Cromwell este un bun prieten si mare admirator al familiei noastre regale si, dandu-si seama atat de situatia Tarii cat si de obstacolul ce se opunea ministrului no- stru la Waslhington spre a-si realiza planul de a cumpara un local pentru legatiune, s'a oferit singur a face aranjamentele si garanta plata casei. In acest timp printul Bibescu obtinuse si consimtamantul guvernuiui Averescu, care intelesese ca acest gest era de o importanta capitala pentru demna reprezentare a Tarii. 100 "ROMANII IN AMERICA" Odata drumul deschis, ministrul roman nu a intarziat de a achizitiona localul legatiunei noastre in cartierul modem al Washingtonului si, — curios, — chiar vis-a-vis de cea mai fni- moasa casa din capitala Statelor Unite. De unde inainte tre- buia "sa mai fi fost" la legatiunea Romaniei pentru ca s'o poti gasi, azi orice vizitator al Washington-ului, — si sunt sute de mii in fiecare an, — printre celelalte curiozitati si monumente ale capitalei, ii este indicata si legatiunea noastra! Nu numai pentru straini, dar chiar pentm Americani, vizitarea Washing- ton-ului este Mecca musulmana, iar in oras exista companii de auto-buse, care, pentru o suma oarecare, plimba pe vizitatori prin toate partile importante ale orasului, — trecand in dru- mul lor, si prin fata legatiunei noastre; functionarul care ii acompaniaza, nu o trece cu vederea asa ca toate privirile cu- riosilor se indreapta pentru cate-va momente catre acest colt din tara noastra. Achizitionarea loca^ului legatiei nu a lipsit a-si avea rasu- netul ei: ziarele americane au inregistrat gestul Romaniei, dis- cutand importanta lui si laudand, atat alegerea, cat si gustul artistic, cu care printul Bibescu a stiut sa-si amenajeze noua casa. Desi cumparata gata. se potriveste cat se poate de bine menirei ei, iar interiorul, fara aur si poleituri, prezinta un aspect placut ochiului, serios, si inspirand in acelas timp demnitatea )a care avem si noi dreptul in capitala celei mai mari si mai bo- gate tari din lume. Astfel principele Anton Bibescu este primul reprezentant al Romaniei la Washington, care sa locuiasca intr'un local propriu al legatiunei noastre. Odata instalat si, dupa ce s'a prezentat guvernului pe langa care era trimis si a luat contact cu societatea in care avea sa traiasca si unde avea deja multe prietenii si cunostinte, rokil Ministrului Roman in Statele Unite, apare clar si se poate re- zuma sub: a) Stabilarea contactului cu coloniile romanesti din Stale- le Unite. b) Rolul politic. c) Rolul economic si financiar, cautand sa faca cunoscute "LA WASHINGTON" 101 Americanilor, prin orice mijioc, boga^iile ?i frumcsul viitor al Romaniei. Modul cum a stiut principele Anton Bibescu sa-si indepli- neasca aceste indatoriri in scurtul timp de un an de zile, paiia la aparitia acestei lucrari, merita mai multa atentie decat sim- pla enuntare a lor. Faptele intamplate in decursul acestor 360 de zile si in care acest sol al Romaniei a luat parte activa, vor avea odata importanta lor istorica, iar daca azi ele nu sunt pri- vite sub aceias lumina este ca, din cauza departarii, nu toate amanuntele au ajuns sub ochii publicului romanesc si apoi fiind- ca ele sunt . . . recente! Aceia cari au fost si au luptat pe front In ultimul razboi, numai acum incep a-si da socoteala de gra- vitatea si importanta situatiei lor de acum cati-va ani. Cele petrecute in vara anului 1921 in America au ajuns numai ik fragmente pana in Tara si persoanele pentru care istoria Ro- maniei in si inafara de granitele Tarii prezinta un interes deose- bit, vor fi doritori sa afle toate amanuntele acelor evenimente. Darea la lumina a celor ce vor unna va interesa si marele public in general^ fiindca va putea judeca singur importanta unei chibzuite alegeri a autoritatilor centrale de a creia omul pentru o situatie, de a acorda o misiune importanta aceluia care poseda toate caMtatile si insusirile de a o indeplini cu succes ; in sfarsit randurile de mai jos vor cauta sa arate, printr'un exemplu, ca pentru a infaptui ceva in viata e nevoie numai de calitati si aptitudini bine echilibrate si etiergie. Pentru a da cititorului posibilitatea sa judece singur modul cum printul Bibescu s'a achitat de indatoririle sale, voi povesti mai la vale faptele asa cum s'au petrecut, sacrificand, in favorul claritatei, ordinea lor cronologica. MInistrul §1 Romanii din Statele Unite Vizita Coloniiior. DINTRE CELE mai vechi misiuni ale unui trimis plenipo- tentiar pe langa guvernul unei tari straine, este aceia de a proteja si apara interesele compatriotilor sai din acea tai'a. Si atunci nu e decat foarte natural ca un ministru nou, de indata ce si-a luat postul in primire, sa caute a lua contact cu conationalii sai. Desigur ca acest lucru ar fi foarte greu, — chiar cu ne- putinta, — intr'o tara unde acesti compatrioti ar fi risipiti in grupuri mici pe toata Intinderea ei, insa chestiunea ia un aspect cu totul deosebit cand in tara in chestiune sunt 3 sau 4 centre in care compatriotii lui se numara cu zecile de mii, ca de exem- plu Statele Unite, unde am vazut ce organizatii are Romanul! Printul Anton Bibescu si-a dat seama ca vizitarea colonii- ior rom;anesti e cat se poate de imperioasa. Nu era vorba de o vizita de eticheta, de "bine v'am gasit", ci era dorita, era ceruta de Romani din alte motive: trecusera aproape trei ani dela uni- rea tuturor provinciilor romanesti sub culorile nationale si guver- nantii din Tara nu avusesera inca ragaz sa se ocupe si de acesti pribegi indepartati. Intre sutele de mii de Romani din America sunt si buni si rai: cei buni, recunoscand toate nevoile prin care trecea Patria, se Intrebau de ce Romania se intereseaza asa de putin de ei. Primile comisiuni romanesti. acelea trimise cu scopul de a fa- ci^ita repatrierea celor izolati pe tot timpul razboiului si in- fiintarea serviciului consular roman in America, in invalmaseala (inceputu''ui. reusisera a produce animozitati, lasand celor ramasi impresii si amintiri neplacute despre administratia romaneasca. Acestea erau speculate de catre cei rai, care, prin grai sau 'scris, ajunsesera asa de departe incat demonstrau Romanilor ca era mai bine sub Unguri, fiindca eel putin, de bine de rau, se ocupau de ei. Soarta schimbatoare a razboiului, atenuase intru "MINISTRUL §1 ROMANII DIN STATELE UNITE" 103 cat-va urile personale dintre conducatorii emigrantilor nostri, facandu-i sa lupte toti pentru cauza noastra; odata insa cu bucuria victoriei, vechile uri au inceput sa reapara inca si mai inversunate ca mai Inainte. Trebuie sa se mai tina seama si de faptul ca in primavara anului 1921, la Bucuresti, se discuta legea exproprierei agrare si ca in acelas timp, in America, taranului nostru i se spiinaa ca ^'ciocoii n'au s'o voteze, iar cei care la 1914 n'au fost in Tara (intelegandu-se si noile provincii) nu se vor alege cu nimic". Spiritele romanesti din America erau intr'o fierbere si framan- tare ce nu o poate intelege decat acela care a trait cu ei in nesi- guranta si lipsa de stiri exacte de pe atunci. Dorinta Ministrului de a vizita coloniile s'a raspandit ca fulgerul printre Romani; era o ocazie de a-si arata organizatiile lor, dar mai ales era momentul de a sti ce se crede in Tara de- spre ei: li se va da on nu pamant? StatuI Ohio, adapostind eel mai mare numar, iar la Cleve- land fiind pe acea vreme resedinta Consulatului General Roman, principele Bibescu isi incepe vizita coloniilor sosind in acest oras la 21 Martie 1921. Desi "Adunarea Poporala" fusese stabilita la 4.30, inainte de pranz ministrul roman viziteaza redactia zia- rului "America": Redactorul politic al acestui ziar, dl. C. R. Pascu prinde ocazia de a-i explica ministrului nemultumirile Ro- manilor din America: in primul rand nedreptatea ce s'ar face daca s'ar adeveri versiunea ca Decretul-Lege Agrara a Consi- liului Dirigent, — prin care nu se improprietaresc cei repatriati, — se va pune in aplicare, cum si oprirea ziarelor romanesti din America de a circula In zonele militare din Transilvania. Natural ca acestea nu erau chestiuni ce s'ar fi putut rezolva de un ministru plenipotentiar ; tot ce el putea face era de a aduce la cunostinta superiorilor sai aceste doleante. La adunarea de dupa amiaza a luat parte atat populatia roman easca din acel centru cat si conducatorii ei. Printul Bi- bescu le tine o scurta cuvantare, aratand lipsurile de care sufe- rea tara noastra cum s'ar putea implini aceste lipsuri si rolul sau in Statele Unite, promitand ca isi va da toata silinta pentru indeplinirea acestuia. 104 "ROMANII IN AMERICA" Cu toate ovatiile si aplauzele, Ministrul isi da seama ca audienta are impresia ca e in fata unei "persoane oficiale" si pentru a 1e risipi orice banuiala de sinceritatea sa, adaiiga: "Sunt prietenul d-tra, prieten nu ca toti prietenii, ci un prieten binevoitor si va rog ca once plangeri, pasuri si lipsuri veti avea sa veniti la mine ca la un prieten bun, lara nici o teama sau sfiala si va fagaduesc ca in marginile puterilor mele va voiu satisface cererea d-tra!" A fost deajuns pentru ca Romanul sa-si deschida ininia, fiecare avand ori o intrebare, ori o plangere. Urmatoarele doua pasagii din "America" din 22 Martie 1921 sunt caracteristice a starei de spirit de pe atunci: "Un domn, Bosontea, rau infomiat, etc., dupa ce arata ca Romanii din tara aceasta au venit de acasa goniti de necazuri si in timpul razboiului si-au facut si aci datoria, zice ca a cetit prin foi si a auzit ca Romanii care merg- acasa nu au drepturi politice (?? Nota Redactiei) si nu U se da nici pamant". Sau: "D-1 Tohati intreaba pe d. Ministru daca n'a venit vremea ca taranul sa capete ce este al sau. — pamant, — - si sa nu se mai mentina proprietatea mare." Cine stie cat timp il va fi obsedat pe bietul cm aceasta intrebare ? ! In ziua de 22 Martie, printul Bibescu e primit cu entuziasm de colonia din Youngstown in frunte cu preotul loan Podea. Youngstown e al doilea centru important romanesc din Ohio. Aci, dupa vizitarea bisericilor noastre din acel oras, la adunarea poporala locala, Ministrul in cate-va cuvinte frumoase. isi expri- ma bucuria de a se afla in mij^ocul compatriotilor sai incredin- tandu-i ca totdeauna va fi gata a asculta cu bunavointa plange- rile lor si va cauta sa-i ajute. A trebuit sa tina piept si aici acelorasi salve de intrebari, explicatii, petitii inmanate perso- nal, etc., ca apoi protopopul Podea sa-i expuna starea biserici- lor romanesti din America, lipsurile si nevoile lor, greutatile ce intampina si ce s'ar putea face. In seara zilei urmatoare. Ministrul Bibescu descinde in Al- Hance. la sediul "Uniunei Societatilor de Ajutor si Cultura din America", dupa ce dupa amiaza vizitase colonia din Canton, luand parte la doua intruniri romanesti din acel oras. 'MINISTRUL ST ROMANIT DIN STATELY UNITE" lOJ 106 "ROMANII IN AMERICA" Spiritul sincer si bucuria ce se citea pe fata Ministrului, fericit ca e intre Romanii lui, risipi si ultimele urme de banuiala- rezervata din sufletul acestora; de unde la Cleveland sosise sin- gur, in Alliance ajunsese insotit de aproape toti conducatorii romanismului din acea regiune. Imediat are loc intrunirea in sa^a societatei noastre din Alliance care de data aceasta nu pu- tea admite nici jumatate din poporul ce astepta in strada macar sa vada pe trimisul tarii lui; iar dupa terminarea adunarei Mi- nistrul e invitat la un banchet aranjat de Romanii de seama din acel oras. A doua zi, la 24 Martie, printul Bibescu isi face aparitia in Detroit; Romanii de aci aviisesera timp sa citeasca prin ziarele lor, cat si cele americane, cum a fost primit reprezentantui nostru in celelalte colonii si au tinut sa-i faca o primire de care sa stie tot orasul, lntimpinandu-1 la gara cu fori si drapelele nationale ale societatilor. Cortegiul format, se indreapta spre biserica "Sf. Gheorghe" unde se tine un scurt serviciu religios, iar la intrunirea roma- neasca se rostesc cuvantari patriotice in mijlocul insufletirei ge- nerale. Nu i-a trebuit mult Ministrului pentru a castiga sim- patia acestor oameni, care, dupa cum am aratat in prima parte a acestei lucrari, au dat frumoase probe de patriotism, organi- zare si disciplina. Indoiala si nesiguranta de care erau cuprinsi la venirea so^ului roman, era in mare parte infiltrata in sufle- tul lor de propagandistii dusmani cauzei noastre, astfel ca acea- sta vizita a avut un efect binefacator. dandu-le increderea ca in mijlocul ^or este cineva care are toata bunavointa de a se face interpretul lor pe langa administratia de acasa. Tocmai in acest timp, fostul Insarcinat cu Afaceri, d. N. H. Lahovary ramas cu conducerea legatiei, pleca spre Tara pe care nu o mai vazuse de trei ani; printul Bibescu se vazu silit sa grabeasca inapoierea sa la post, dar nu putea face aceasta fara a se fi oprit si in importantul centru romanesc din Pitts- burgh. Cum insa Pittsbugh-ul este mai mult un oras comercial si industrial, iar Romanii nu locuiesc chiar in oras. ci in impreju- rimile lui, Ministrul se opreste in Homestead, unde se adunasera §i coloniile din Woodlawn si McKeesport. "MINISTRUL §1 ROMANII DIN STATELE CNITL" 107 Aci are loc adunarea in sala societatei "Vulturul", unde cei intruniti tin sa seconvinga pri-n viu grai de desmintirile si pro- misiunile reprezentantului nostrti pe care le cetisera prin ziare. In momentele libere, ministrul roman cauta, prin orasele ce le-a vizitat, sa cunosaca mai aproape si viata americana iii le- gatura cu ce e rornanesc; la inapoiere, insotit de personalul con- sulatului roman din Pittsburgh, viziteaza interesantele uzine de masini-unelte "Mesta Machine Co.", in care un numar insemnat de Romani i§i castiga traiul in pribegia lor. In fine seara primeste delegatia studentilor romani, invi- tandu-i apoi sa cineze Impreuna. Astfel s'a terminat vizita printului Bibescu in coloniile ro- mane si daca evenimentele, care au urmat nu ii vor fi permis -a viziteze si celelalte centre din Chicago si Indianapolis, pe langa linistirea spiritelor intra Romani, aceasta calatorie a avut si alte consecinte; voi reveni asupra lor in capitoielc viitoa- re, dar nu pot trece cu vederea de a aminti ca dupa aceasta vizita intre Romanii din America, de cate ori acestia au vre-o serbare, inaugurarea unui local sau sfintirea vre-unei biserici, nu uita de a trimite o invitatie si Ministrului din Washington. Gest, ce arata ca inca mai pastreaza o amintire frumoasa a momentelor petrecute impreuna. STUDENTII ROMaNI IN AMERICA. PROBABIL Ca CITITORUL se va fi mirat auzind ca la Pittsburglh, printul Bibescu a primit delega^ia studentilor din America. Mirarea ii va fi foarte justificata, fiindca e pu- tina lume din 7ara care stie ca studenti romani exista si in America. Daca reprezentantul roman a fost viu interesat de acestia, este pentruca in America e un gen de studenti romani cu totul diferit de acela cu care e obisnuit publicul nostru, un gen nou, product al razboiului si consecinta teribilei lovituri ce acesta a dat-o tineretului universitar, doritor de o educatie mai Inalta, ce nu se putea capata decat la scolile speciale din strainatate. Un student, care urmeaza cursurile unei scoli superioare de peste hotarele Tarii, este privit de publicul nostru ca un tanai ai carui parinti dispun de suficiente mijloace materiale spre a sustine intretinerea lui in tara straina. Parerea era exacta inainte de razboiu, insa la tenninarea acestuia, tineri cu dorin- ta de a se educa se vazura oameni in varsta in urma a trei ani de inactivitate intelectuala, si nu puteau admite ca pentru 4 — 5 ani viitori sa mai depinda de parinti. De alta parte unii fura pusi in fata altei situatii: de unde isi incepusera studiile in strainatate, dupa razboiu erau in imposibilitate de a le mai con- tinua, din cauza schimbului ridicat dintre leul romanesc si nioneda celor^alte tari. Ce le ramanea de facut acestor tineri? Inainte de a raspunde cred ca va inteiesji pe cetitor sa afie cate-va informatiuni despre viata universitara din America: Fiecare stat al Uniunei are o universiLate de stat. pusa sub controlul departamentului educatiei, iar in afara de acestea sunt suma de institutiuni particulare (colegii, universitati, insti- tute, etc.) intocmai ca orice societate comerciala, cu exceptia ca acestea vand educatie. Multe au profesori renumiti. cele mai moderne sisteme pedagogice, laboratorii cat se poate de coni- plecte, dar in toate aceste institutii. educatiei fizice si sporturilor li se da o extensiune nemaipomenita in scolile similare din vechiul "MINISTRUL §1 ROMANII DIN STATEI.E UNITE" 109 continent. Sporturile, in special, sunt comercia^izate si sumele realizate adauga o suma insemnata la fondul de intretinere §i imbunatatire al institutiunei. Rezulta deci ca aceia, care nu au aptitudini extraordinare pentru sporturi sau nu dispun de mijloacele necesare, se bucura de mult mai mult timp liber decat colegii lor din ' Europa si, in America exista o reg-ula bine stabilita, anume ca ''munca, — ori-care ar fi felul ei, — daca e onesta, nu injoseste pe om". Astfel, mult mai multa lume poate beneficia de educatia univer- sitara decat in §coliIe noastre, pentruca cei care nu se pot ocupa decat de sportul de a-si castiga traiul au tot timpul sa o faca si totodata sa uimeze si cursurile, care sunt dupa amiaza sau seara.^ A§a fac studentii lipsiti de mijloace, care indura toate greutatile luptei pentru existenta in timp ce se educa. Un grup de studenti romani, din aceia pe care o astfel dc3 perspectiva nu i-a zdi-uncinat in dorinta lor de cultura, si-au dat seama ca singura tara unde puteau studia si se sustine singuii erau Statele Unite, si acestia si-ar fi ajuns' idealul fara vre-un ah ajutor, daca in 1921, din cauza crizei economice si finan- ciare. a gasi de lucru in America n'ar fi fost aproape o' imposi- bilitate. Cu lot entuziasmul lor de a lucra si castiga mijloacele nece- sare spre a se educa, acesti tineri erau dusi la descurajare cand vedeau ca nu puteau castiga nimic, deci nu puteau sa-si con- tmue studiile, dela parinti era cu neputinta sa primeasca un ajutor cat de mic, si chiar deca s'ar fi decis sa intrerupa stu- dii.e, mca nu ar fi scapat de situatia In care se gaseau, — peste 10 milioane de American! mureau de foame fara lucru. Ca Ministru al Romaniei. printul Bibescu, a fost infoiTOat de studentii din Pittsburgh, centrul eel mai numeros al acestora despre situatia grea, in care se gaseau si ajutorul urgent de care aveau nevoie. Orice bun Roman nu putea fi decat interesat in aceasta chestmne si ministrui le atrage atentiunea ca "unirea tace puterea", promitandu-le tot concursul sau. Imediat dupa reinapoierea ministrului la Washington stu- dentii, - desi nu intreceau 20 la numar, _ se constituira in Asociatia Studentilor Universitari Romani din America" cu sediul in Pittsburgh, in timp ce printul Bibescu isi puse la in- 110 "ROMANII IN AMERICA" cercare irifluenta sa spre a strange fondurile de ajutor de care ei.aveau nevoie. Inceputul il face tot Ministrul Roman spre a da exemplul; Regina Maria, cu generozitatea-i ce a castigat inimile intregului Romanism in timpul razboiului, se' oferi a contribui la opera de a ajuta pe fostii Sai ostasi sa se instruiasca in scolile americane. Insusi autoritat,ile din Tara sunt induplecate a ajutora studentii din America si Ministrul Bibescu in scurt timp . stranse o suma f oarte f rumoasa, — o adevarata avere in lei romane^ti, — pe care o preda in mainile "Asociatiei Stu- dentilor". Dar acesti tineri inimosi nu puteau accepta un simplu aju- tor banesc ; de indata ei au vazut ca pe langa datoria lor de a se educa, in America, — in mijlocul a 150.000 de plugari ro- mani, — ei mai au si o datorie nationals, datoria de a cauta sa lumineze pe compatriotii lor, pe care nu dorul de invatatura, ci nevoia, ii dusese in pribegie. Statutele "Asociatiei Studentilor", arata ca aceasta organizatie, pe langa ajutorarea studentului roman in America, are alte planuri patriotice si idealiste pe care numai un suflet tanar, de student, le poate formula si aplica. Fondatorii s'au legat a restitui la fondul "Asociatiei" sumele ce le-au imprumutat pentru a-si plati taxele scolare. E de sperat ca de indata ce situatia economica din Statele Unite va reveni la normal, vremuri mai bune o sa-i destepte pe acesti studenti romani, dandu-le astfel putinta de a-si realiza planurile lor. Publicul nostru sa nu se mire daca in cati-va ani va auzi ca exista in America cea mai putemica organizatie studenteas- ca romana de peste hotare: America e pMna de surprize si Romanul a dat probe evidente ca stie sa se adapteze mediului. PRINTUL ANTON BIBESCU SI EVREII ROMANI DIN AMERICA. PANa la SOSIREA Ministrului Anton Bibescu in Statele Unite, Evreii Romani pastrasera fata de autoritatile noastre o atitudine curioasa: nu de dispret si nici de indoiala; ca sa fiu cat mai aproape de adevar o voi numi o atitudine plind de rezerve. Lipsa de stiri exacte si autentice era simtita si in randunle lor. Conducatorii lor, care se ocupau de miscarea evreiasca dm Romania nu cunosteau adevarata stare de lucruri de acolo, crezand ca fagaduelile reprezentantilor tarii noastre la confermta de pace din Paris, — cele relative la acordaren drep- turi or pohtice Evreilor Romani, _ erau simple promisiuni sau fantezii. Banuiala lor mai era intarita si de caricaturi si arti- cole tendentioase despre Romania, produsul tradatoriior de origine mag-hiara, pusi in slujba propagandei anti-romanesti din America. Cetitorul isi va aminti ca in primavara anului 1921 o-u- vernul nostru era impovarat cu intretinerea a sute de mii de Evrei-Ucraniei si Rusi. toti fugiti in Basarabia de frica te- roarei bolceviste; majoritatea lor aveau rude sau prieteni in America, ansa nu puteau parasi Romania fiindca nu era nimeni care^ sa le dea pasapoarte. Bietii nenorociti sufereau de o suma de lipsuri si compatriotii lor din America, auzind despre oareSr "" """ '^'^^'''' ^^ ^ ^^ ^""^^^ ''^''' '" ''J"^^'" ^^ « ^^^^ Anuntarea sosirei printului Anton Bibescu ca Ministru al Romaniei in Statele Unite, le-a dat o raza de speranta si ndat^ fntlr^i^ Uniunei Evreilor Romani din America", rugandu-1 sa mtemna pe langa guvernul tarii sale spre a se facilita Evreilor na^^nalilor lor ce se aflau in campurile de concentrare din Ro- 112 "ROMANII IN AMERICA" Autoi'ul nu poate spune cu precizie ce s'a mai discutat la aceasta intrevedere, sau care a fost rezultatul fagadueli'or mi- nistrului, se pare insa ca el n'a intarziat de a-si castiga si sim- patia Evreiior, caci exact la implinirea unui an de cand Mi- nistrul Bibescu piisese piciorul pe pamantiil Americei, a fost rugat cu insistenta de a deschide adunarea anuala a acestei organibatii evreo-romane dela New York, la 29 Imuarie 1922, Lucru ne mai pomenit pana atunci. Voi da mai jos, in traducere, textul cuvantarei Ministrului si, cititorul va ghici cam ce se va fi petrecut cu un an mai ina- inte la intrevederea dintre Printul Bibescu si Evrei, imediat dupa debarcara acestuia: "Este mare bucurie pentru mine de a fi aici, printre D-voastra si de a fi fost in stare sa ^as pentru scurt timp, mun- ca grea dela Washington. Imi inchipui ca stiti cu totii poves- tea omului cu doi baeti, care fiind intrebat ce faceau baetii lui raspunse ca: 'Cel mai in varsta este diplomat, cat despre cele- lalt si el este tot un lenes', Mi-e frica, ori eel putin imi pare rau sa marturisesc ca au trecut zilele cand diplomatii nu prea faceau nimic si ca munca pe care esti fortat acum sa o inde- plinesti la Washington este grea, cateodata chiar obositoare. Asa ca venirea mea la New York este o delicioasa odihna". Gluma ministrului este o aluzie la unele articole din Tara, in care autorul cauta sa arate ca ''spiritul de casta" bantuie in diplomatia noastra, care s'ar reduce numai la pranzuri, ceaiuri si dansuri, "diplomatii" lucrand la birou dela 11.35 pana la 12 fara 5 minute! Sa nu mai intrerupem insa pe printul Bibescu: "Dar, a fi aci, printre Dvoastra, este o bucui'ie nu numai penti'u un motiv, ci pentru mai multe. Mai intai de toate este D aniversars in viata mea- Nu stiti, de buna seama, ca acum un an, am jucat mai TAuIt sau mai putin partea lui Columbus si am Idescoiperit America! Este un an de cand am pus picioi-ul pe aceste tarmuri si mi se pare ca ru trecea nici f'(3ua ore, cand si fusei chemat la telefon de comi- tetul asociatiunei Dvoastra, cerandumi-se sa va vad; si asa ne intalj niram. Dupa cum vedet>i. comitetul Dv. n'a pierdut mult timp sa facu cunostiri'.a cu mine si nici eu in a lua contact cu Dvoastra. Si astfel, am simtit ca nu era numai loi diatorie, ci si o bucurie de a fi la aceasta adunare, la care cu atata bunavointa ati cerut sa fiu prezent. "Am fost putin nervos cand Dl. Diamant m'a rugiat sa va vorbesc, de oarece mi-am dat seama ca aveam atat de multe lucruri de spus, Tncat nu doua ore, dar nici doua zile. ori doua saptamani, n'ar fi "MINISTRUL SI ROMANII DIN STATELE UNITE" US fost deajuns; dar Dvoastra nu trebuie sa va ingrijomti. Oricand ma due la vre-o adunare imi vine in minte intotdeauna s'otia mea, dan- du-mi un anumit sfat Odata trebuia sa ma due la o adunare, cand dansia ma intreba: "Ai de gand sa til o euvantare?" — Raspunsei: "N'as putea spune ca are sa fie o euvantare; am de gand sa spui nu- mai eateva fraze; cuvantarea nu va tine mai mult de doua sau trei mmute". — ■ "Dar bine, o euvantare, eare tine trei minute, e deja o euvantare foarte lunga ! ! !" Si, ca sa fiti lini§titi, aceasta miea re- marea mi-a fost, de atunei ineoaee, intotdeauna folositoare. Cu toate acestea, e un anumit numar de lucruri pe care trebuie sa vi le spun. "V'am spus ca primii Romani pentru care am avut ceva de facut, au fost membrii asoeiatisi Dvoastra, cari intervenisera sa ajut pe fiatii lor Ukranieni, ce erau, pe acel timp, refugiarvi in Romania si intr'o stare mizerabila. Si acest lucru imi atrage atentia asupra fap- tului ca unul dintre cele mai izbitoare si plaeute spectacole pe care cineva le vede in viat;a este legatui"a dintre ceiaee v'oi numi Evreii bogati si Evreii saraei. Am mul^i prieteni Evrei si intotdeauna am rcmarcat simt;amantul acel/a particular, intr'o familie evr'eiasea, pe eare il aveti pantru rudele Dvoastra mai sarace. Dvoastra va dati seama ca la urma urmelor, e un dram de noroc cai'e a facut pe bogar, bogat si a lasat pe sarae, sarac- Este pur si simplu roata destinului; se poate prea bine intoaree numai putin mai mult si fiece luci'u este schimbat. Aceasta este una dintre trasaturile caracterului evreiesc eare m'au miseat. "Este o pers'ciana la o ambasada din Washington care, cand ie cunoaste iti da urmatorul sfat: "Fa-te prieten numai .cu oamenii bo- gati. Sa aiba eel putin un venit de $50-000 pe an". Trebuie sa spun ca acesta este un sfat pe care nu 1-am urmat. Am printre prietemi mei din Paris, Londra si New York multi Evrei, dar nu totdeauna pe acei din clasa bogata, nu totdeauna pe acei care au reusit in vi- ata, ci si pe acei care vor reusi, dar n'au ajuns inca acolo. Si deseori am discutat cu acestia probleme care se ivesc in legatura cu chestia evreiasca. "Am fost intotdeauna intrigat de calitatile ee v'au dat o asa de adanca eunostint;a in afacerile banesti, facand ca aproape toate zia- rcle de seama din lume sa devina intreprinderi evreesti. Cred .ca u- nul din motive este ca Evreii sunt idealisti. Au dragoste pentru idei, filozofie, muzica si eifre si le place sa se invarteasca in sfera ideilor. Si asa, se intampla ca oamenii care nu-i inteleg, sunt inclina^-i sa creada ca Evreii iubesc banii. Desigur ca da, intr'un fel, — dar cui nui sunt dragi paralele? Cei face pe ei in stare, cred eu, sa fie fitat de intreprinzatori in afacerile banesti, este faptul ca ei consi- c-era. banii ca niste simple eifre care la randul lor nu reprezinta de- cat idei. "Dar nu sunt alci pentru a tine o conferinta asupra rasei evre- esti si asupra minunatei eficacitati a color 13,000 000 de Evrei care t^aiesc in timnul de fata pe acest pamant. Doresc sa va SDun ceva despre legatu)-a dintre Evrei si Romania. Daca v'as fi vorbit acum 20 de ani, as fi vorb't deosebit de cum va voiu vorbi astazi. deoarece in acei timp erau cate->^a problem^ interr? carora nu li se erasise so- luti'a necesara. Dar timpul si-a indeplinit opera sa- Romania-Marc a fost faurita de toM fii ei si fiecare s^ inc^arca la fel sa stab^leasca pu numi'i taria top^egrafica a acestei Romanii marite, ei si taria ei tconomica. 114 "ROMANII IN AMERICA" "Dvoastia cunaa^te^i ca pedeapsa cu moartea nu exista in Ro- mania. Dvoastra §tipi ca im ivomauia donxne^te un spirit inga-duitor, care lace via^a niai muit sau mai pufin u§oara fara nici o ciocnire oe rasa ori religie, ca in alte t^rlt Dar mai este altceva despre care Dvoastra aveji tot atat de bine cuno^tdn^a, ca §i mine; este aaevarata distincfie pe care atat de mul^^i Romiani-fivroi o dau ^arei de origina. Voiu face excep^ie de cei prezenti a§a ca Dvoastra sa nu sufen^i de modestie, dar vet.i sti ca Dr. Gaster marele rabin din Londra, a fost nascut in Romania; Aristide Blank, conducatorui uneia dintre cele mai importante banci, a fondat la New York, dintr'un spirit foarte patriotic, un birou de educat.ie care are scopul sa arate strainilor po- sibilitat-ile si dezvoltarea Romaniei; Consuiul General Roman la Jr'a- I'^s, Dr. Dreyfus, este Roman-Evreu- Un mare numar de doctori si avoca^i din Romania sunt Evrei. Dl. Rosenthal, reprezentantul nos- tru la Conferinta Pacoi, si unul dintre cei mai de seama avocati, a fost socotit intr'un timp ca fiind un foarte bun reprezentant al Ro- maniei in strainatate. Apoi mai sunt alt^ii, profesori, filologi ca Saineanu, cari au jucat un rol foarte important in dezvoltarea civi- liza^iei romane. Ei fac parte din sufletul si corpul Romaniei, fac parte din trupul ^arei pe care o reprezint ac/i pe cat pot mai bine. "Vorbind despre felul in care Evreii sunt trata|i in Rid mania da^i-mi voie sa va spun ca o ilustratie, povestea unui Evreu Roman pe care 1-am vazut iin Londra acum 7 sau 8 ani- Eram acolo la Le • gatie §i dansul veni in biroul meu. Vazui ca venea din America. Nu fusesem inca in America pe atunci si mi se parsa ca acolo era para- dieul, ori locul eel mai api'opiat de e^l, ca in America atunci cand iti este foame potarnichi fripte i^i zboara in gura, ca te urci seara in pat, sarac, §i a doua zi te trezesti milionar. II intrebai: "Cum se fa- ct ca D-ta, care ai fost in America, ai lucrat acolo, ai facut parale, si acum vrei sa te reintorci in Romania?" Imi inchipuiam ca poate acclo n'o fi fost atat de bine tratat, cum ar fi dorit dansul. Si chiar 1-am intrebat: "Spune-mi, te rog, de ce vrsi sa te intorci inapoi in Romania? Poate vre-o tara sa intreaca America?" El imi raspun- s?: "Viata in Romania este mai usoara ca la New York si acolo in sfarsit pot sa mananc o "fleica nationala". Aceasta arata ca intre acest Evreu §i tara lui erau reale legaturi sentimentale. Ele sunt cele mai tari legaturi nu numai in fapt ci §i in ratiune. Ele sunt acelea care v'au adus astaseara impreuna cu to^ii aici, ele sunt ace- lea care v'au facut sa antrebati de mine. Sunt legaturi de dragoste bi simpatie pentru tara Dvoastra de origine, ce sunt la fel cu^senti- mentele pe care le avefi pentru aceasta mare si ospitaliera tara care ^''a deschis poi-^ile. "Legaturile care ne fin stransi de tara noastra sunt subtile, mul- tiple. Sunt logaturi create de s'mturile n:astre, create de lucrurile pp care le-am vazut. Sunt legaturi cu lucrurile pe care le-am man- cat, privelistile la care ne-am uitat c?rd eram tineri, cu lumea care am cunosciit-o si iubit-o. Aceste legaturi sunt tari; si sunt fericit sa vad, ca ele'tiaiesc inca in inima Dvoastra. Dvoastra suntetj tnandri d^ tara de origrina si o iubiti- Doriti sa fie mai cunosucta in America si in acelas timp dorliti ca aceasta mare tai'a, care a fost atat de b'nevoit'oare cii Dvoastra, sa fie m-ai bine cunoscuta in Ro- mania. In t^ate acestea sunt dispus sa va ajut. Dvoastra veti gasi intotdeauna un nrieten si un tovaras de munca, in Ministrul Roma- niei in Statele Unite. "MINISTRUL §Ii:ROMANII DI>f .STATELE UNITE" • 115 "Au fost in trecut nem^elegeri, §i greselij dar^itoate se> schimba- RomaAia care a'suferit 'din cauza razboiului, isi revine in fire.poate prea incet, dai* ea vifth'pe to^i 'fii eiv vr6a ca energi^ 'fiecaruia^sa o ajute, pentru a fi in partea Europei. unde geografia a asezat-o, nu nuni;ai o sentinela impoti-ivk' revofutiilor, ci §i un far pentru civili- zatie §i progres." ... Printul Bibescu insa, nu-si uivii roLul si, inaiKte de a tei- mina, profitand de ocazia ca audienta se insufletise de cele spu- se mai sus, tine sa evoace^ amintiii din ultimul timp, amintiri de pe vremea cand in pressa izraelita' din America nu erau decat artico'e povestind grozaviile din Romania si alte multe nasco- ciri, inventate de unii Evrei-Unguri, ce eravi platiti de iriden- tistii Maghiari, doritori de a influenta opinia publica din Ame- rica in favoarea cauzei lor si a impiedica recunoasterea Ardealu- ]ui ca provincie romaneasca. Si Ministrul inainte de a termina le da un sfat: "Sunt fericit ca am avut prilejul de a veni aici, ca un prieten intre prieteni, si doresc ca D-voastra sa ma considerati intot- deauna ca atare. Va voiu cere insa un singur luciu: ca atunci cand cetiti rapoarte violente in ziare asupra Romaniei, sa nu le dati totdeauna crezaie. Intr'un timp scriam si eu pentru ziare. De atunci am incetat de a mai crede fiece lucru ce se spune in ele. Si cred ca ar fi un foarte bun curs pentru fie- care din D-voastra de a petrece cat-va timp intr'un oficiu de publicitate ca sa vedeti cum gazetele fabiica fapte. "Multe sunt lucruri^e despre care as dori sa va vorbesc, dar mi-e frica ca am vorbit mai mult decat cele trei minute, pe cari le mentionasem la inceput. "Fiecare tara are greselile ei, ca orice fiinta omeneasca; chiar si soarele are pete; aceste defecte pot fi vindecate prin munca, energie si dragoste. Stiu ca aveti aceste sentimente pentru tara de origine. Ele ne-au adunat aici si sper ca ne vor mai aduna si in viitor pentru binele fiecaruia, pentru in- tarirea legaturilor intre Romania si America, pentru care lucrez si pentru care va cer concursul D-voastra". Aceasta cuvantare, pe langa ca a fost prima in acest gen, tinuta de un reprezentant al Romaniei in America, dar ea isi are importanta ei i^entruca. in intregime sau in rezumat, — a fost publicata de pressa izraelita din New York, apoi reprodusa 116 "ROMANII IN AMERICA" in ce^elalte ziare ale lor din America, si, rus, roman, sau de alta natie, evi*eul se intereseaza de afacerile evreesti. Bine in^eles ca unii s'au bucurat, altii — mai putini — au critical, nu pe Ministru ci . . . audien^a, fiindca nu s'a ridicat nimeni sa protesteze contra modului cum sunt tratati Evreii in tara la noi. Voi da o proba ca discutia discursului printului Bibescu a facut obiectul a numeroase articole in presa evreo- americana; iata ce zice ziarul "The Jewish Voice" (Vocea Evre- iasca) din ora§ul St. Paul (Minnesota) : "... Un corespondent, descriind si comentand adunarea, a facut aluzie la faptul ca cei prezenti s'au multumit foarte usor cu asigurarile Reprezentantului Romaniei. Acel reporter ar fi fost de parere ca, in fata abuzurilor ce se comunica din cand in cand din Romania, precum si avand in vedere manifestatiile anti- semite din acea tara, delegatii dela conferinta romano-evreiasca ar fi trebuit sa protesteze sub o foiTna oarecare, iar nu sa se fi multumit cu simplele declaratii ale Printului. In aceasta pri- vinta sunt doua atitudini de luat. Adeseaori e mai intelept sa stai linistit decat sa provoci animozitati, — mai ales cand cauti sa cuceresti stima celeilalte partide. De ce sa te comp^aci in a raspunde cu acuzari. care ar putea duce la neintelegeri si cer- turi cu rezultatul net de a fi castigat numai reau-vointa a re- prezentantului Romaniei. Excelenta-Sa si-a aratat eel putin bunele intentii, venind la adunare si gasind o oarecare satis- factie in a aduce ceiace credea a fi noutati bune pentru noi. Daca nu toate cele spuse de Domnia-Sa erau reale, multe erau cu siguranta adevarate si foarte incurajatoare pentiu viitorui Evreului Roman. Sa nu fim prea repezi in a ataca". Unnarile acestui discurs si comentariile lui in pressa. au fost ca, nu mult timp dupa rostirea lui. "Uniunea Evreilor-Romani din America" s'a adresat printului Bibescu cu rugamintea sa intervina pe langa guvern spre a obtine permisiunea de a ri- dica un monument sau infiinta o institutie de educatie la Bucu- resti, din fondurile ce doresc sa stranga pentru acest scop. Prin acest gest Evreii nostri de cealalta parte a Atlanticului doresc sa-si exprime sentimentele si dragostea lor pentru tara in care au trait primii ani din viata. "MINISTRUL §1 ROMANII DIN STATELE UNITE" 117 Cand ne gandim ca in America Evreii comanda peste juma- tate din finantele, industria si comertul acelei tari si 90% din pressa, nu se poate sa nu punem pret pe simpatiile acestor oameni, care, — atunci cand se vor convinge ca in mod sincer cautam sa uitam trecutul, — vor fi totdeauna gata sa ne a jute, ori sa ne ape re de dusmanii ce cauta sa ne injoseasca in ocliii lumei. ■v-n^j; . Rolul politiil: al ministruiui roman in Statele Unite. Infoimarea piiblicu'iui american. PENTRU A DA CITITORULUI posibilitatea unei intelegeri depline a celor ce vor urma, cred ca e interesant a ma opri un moment asupra ziarelor americane din Statele Unite. E^e sunt foarte putin cunoscute de publicul roman desi me- rita atentia lui fie numai ca o chestiune de curiozitate In- chipuiti-va 10 "Universuri" in 4 pagini, bagate unul in altul cu fotografii, caricaturi, reclame, anunturi si mai ales articole de toate marimile, tratand fe^ de fel de subiecte, vesti, articole de reportaj, etc. La noi gazeta are un singur articol de fond, pc cand In America exista "o pagina" in cursul saptamanei si de obiceiu 6 sau 8 Dumineca, Intr'un cuvant, aproape "un sfert de kilogram de noutati" pe care le cumperi cu 2 sau Dumineca 5 centi!! Cine vede pentru prima data aceste ziare isi pune doua intrebari: cum poate Americanul, — om grabit, — sa citeasca atatea pagini si cum e posibil ca in timp mai putin ca 24 de ore, ziarul sa poata acumula atata material. Raspunsul primei in- trebari e foarte simplu: fiecare dintre cititori e inclinat sa ci- teasca un anumit fel de stiri. Unii citesc articolele de senzatie (crimele sau divorturile) , altii discutii^e in legatura cu masurile guvemamentale, altii stirile financiare sau cele sportive, etc. Toate acestea isi au "rubrica" si paginile lor stabilite asa ca nu pierzi timpul in a cauta in tot ziarul dupa ele. Cititorul acestor randuri trebuie sa mai stie ca in America putina lume locueste pe langa birourile lor sau in apropierea fabricilor; americanul nu se plange daca trebuie sa calatoreasca pana la locul unde isi castiga existenta, o ora sau chiar mai mult cu trenul sau tram- way-ul si pe drum are tot timpul sa-si citeasca gazeta. Mai "ROIiUL POUTIC AL MINISTRULUI ROMAN" 119 mult inca, in centrele mari si in general in orase, toata lumea, — directori de fabrici sau lucratori, — citesc cate doua ziare: unul dimineata, iar altul seara in drumul spre casa. Am cautat a fi cat mai concis, dar cititorul isi va putea imagina ce influenta joaca pressa si care e cauza ca numai in America au ajuns unele ziare la un tiraj zilnic de milioane de copii. Sa vedem acuma care sunt mijloacele prin care isi aduna asa de repede un material atat de imens si in acelas timp de felurit. Fiind asa de mult citite poseda fonduri colosale, statii propii de telegrafie fara fir, cabluri speciale si tot ce mintea omeneasca isi poate inchipui ca mijloace de culegerea vestilor, masinile cele mai perfectionate pentru tiparirea ziarului, cum si intreaga armata de functionari. Dar ceiace mareste tiraj ul unui ziar e reporterul american, acel microb care patrunde peste tot, care afla tot, care transmite ziarului amanuntele unui in- cendiu inainte de a fi sosit pompierii, care iti poate spune ce s'a discutat la cea mai secreta intrunire. E destul ca sa se fi vestit sosirea unei persoane mai impor- tante si acest personagiu, impreuna cu o jumatate de duzina de alti colegi vor fi pe bordul vasului inainte ca acesta sa fi anco- rat; apoi vei auzi cam aceasta introducere: "0 fotografie pentru ziare" si intr'o secunda 6 clisee au profitat de surasul D-tale. "Va rog scoateti palaria" si un a^t tir de baraj uiTneaza, pentru ca in prima editie sa te vezi in 12 diferite ziare locale, iar maine acestea sa se raspandeasca in alte 12 locale din 120 de orase ale Statelor Unite. Ai ajuns la hotel?! Inainte de a lasa bagajele din mana, te vei vedea incon jurat de o alta companie de reporteri, cu car- netele in mana, incep a-ti pune intrebari: "Ce impresie v'a fa- cut New York-ul?" — "Ce credeti despre America?" — "Care e parerea D-voastra despre . . .?" — "De ce ati venit?" — "Care-i situatia in tara D-voastra?" si sute de alte intrebari ale caror raspunsuri vor insoti fotografiile. Se Intelege ca une^e persoane teirnina prin a se enerva cand te gandesti ca filmul se repeta orisiunde s'ar indrepta ele; esti urmarit pas cu cu pas si cu cat esti mai comunicativ cu atat reporterii ameri- cani doresc sa stie mai mult! 120 "ROMANII IN AMERICA" Gazetaria americana e o istorie lunga, insa aceste cate-va amanimte vor fi deajuns spre a da cititorul o idee macar de ceiace trebuia sa prevada printul Bibescu cu ocazia calatoiiei lui prin centrele romanesti din Statele Unite. Vizita sa liind anuntata, se intelege ca^ de data aceasta, era luat in primire de leporteri, inca dela gara. Acuma, trebuic sa se ^^ie ca de modul cum se poarta cineva cu reporterii depinde in mare parte opinia ce-si creiaza in jurul lui: nu toata lumea, tot orasul, poate avea pri'ejul unei conversalii personale cu un vizitator mai de seama ce se opreste pentru un moment in acele locuri, si cu cat acesti reporteri sunt primiti cu mai mulla buDavointa, cu atat vor scri lucruri mai frumoase, deci pentru Ministrul Roman era o ocazie admirabila de a arata publicului american situatia, bogatiile tarii noastre, cum si eforturile guvernatorilor de a o ridica din haosul razboiului cu putinul ramas nedevastat de navalitorii, ce tocmai fugisera, cum si de a infoi-ma publicul american asupra dreptatei pretentiilor noastre, care, din punct de vedere istorie, erau foarte putin cunoscute In America. Pu- blicul american era alimentat numai cu stiri a caror falsitate nu desmintea nimeni. Astfel la Cleveland, intr'un interview dat ziarului "Cleve- land Plain Dealer", printul Bibescu da oarecare cifre asupra bugetului Romaniei si cauta sa arate ca situatia noastra nu e asa de rea precum si-o inchipuiau Am.ericanii. Arata bogaliiie nedesvoltate din Tara, sustinand ca nu exista pericolul bolsevis- mului in Romania pentru ca aceasta "este azi in Orientui Euro- pe!, postul inaintat al democratiei. Nici o alta tara nu e mai democratica si putin e guverne au facut pentru popoareie lor atat cat a facut guvernuJ roman pentru al lui". Discuta apoi expropierea agrara si beneficiile ce le va aduce cu sine. Prin toate orasele prin care s'a oprit, Ministrul Bibescu e ga- ta sa stea de vorba cu reporterii, insa nu scapa din vederea misi- unea sa in chestiunea recunoasterei Basarabiei de catre Guvei- nul Statelor Unite. Ocazia era nemerita, de a infoima publicul american ca unirea acestei provincii la Tara-Mama era repararea unei nedreptati, era recapatarea unei provincii smulse, sau fu- rate, de lacomia ruseasca si nu cum se credea de American! ca Romania a anexat provincia, profitand de starea haotica a Ru- "ROLUL POUTIC AL MINISTRULUI ROMAN" 121 siei sovietiste. Ministiul a inteles ca, inainte de a spune acea- sta chestiune in fata guvernatilor, trebuia sa creieze opinia in favoarea ei, aratand lucrurile in adevarata lor lumina. Din aceasta infoimare si lamurire prin ziare profitau si membrii parlamentului, deputati si senatori, care erau tot asa de "la curent" ca si restul publicului; majoritatea acestor oameni, care erau chemati sa discute si decida, — poate soarta, — uncra dintre tarile europene^ nici nu trecusera vreo-data in viata lor Oceanul, vizitand macar unele din tarile despre care disentail cu aprindere si pe care le aparau sail combateau, dupa cum avusesera norocul sa culeaga informatiile dintr'o tabara sau alta. De altfel, aceasta este una din cauze^e care 1-au facut pe fostul presedinte Wilson sa refuze recunoasterea Basarabiei. lata ce zice "Plain Dealer" in acelas articol: "Printul Anton Bibescu spune: 'Noi Romanii speram ca Statele Unite vor re- cunoaste drepturile Romaniei la Basarabia. Aceasta provincie este ca populatie si suflet, in mod covarsitor romaneasca. Po- pulatia romaneasca din Basarabia e aceia, care a alungat pe Bolsevici din tara, iar azi ea formeaza parte integranta din Ro- mania. Tresedintele Wilson (cu 18 zile inainte incetase de a mai fi presedinte) nu a gayit de cuviinta sa recunoasca dreptatea cauzei noastre, dai nadajduim ca noul guvern nu va intarzia de a repara aceasta gresala". 'The Alliance Review" din Alliance, in numarr.l din 21 Martie 1921, atrage atentia cititorilor sai cu titlul: "Ministrul Roman in Orasul Nostru" tiparit in pagian 1-a cu litere de 3 centimetri si o fotografie reprezentandu-1 in mijlocul unui giup de Romani din localitate. Amanunte^e vizitei Ministrului for- meaza subiectul unuia din articole, pe cand in al doilea se vor- beste despre interview-ul dat de printul Bibescu reprezentantu- lui ziarului; aci Ministrul da oarecare detalii asupra pretentiuni- lor noastre la Basarabia, zicand : "Inainte de 1812 provincia era o parte integranta a principatelor romane. Pe la juma- tatea secolului trecut le-a lost inapoiaia pentru ca in curand, impreuna cu aHe posesu. sa le fie smulsa in timpu] razboiului dm Crimea", exprimandu-si apoi nadejdea ca guvernul llardir.g \a recunoaste aceste adevaruri istorice. 122 "ROMANII IN AMERICA" Nu voi cita paragrafe din articolele despre Romania, apa- rute in ziarele din Detroit, Pittsburgh si altele pe unde a trecut Ministrul cu ocazia vizitei coloniilor; cu mici schimbari e^e contin aceleasi infonnatii, numai pentru alte serii de Americani si pentru ca apoi sa fie reproduse in celelalte ziare dela coasta la cealalta a Marei Republici. Cititorul isi poate insa imagina ce insemna pentru dusmanii nostri, pentru propa- gandistii anti-romani din Statele Unite, acest interes spontan al ziarelor pentru Romania si aspiratiunile ei. Lovitura era pe atat de neasteptata pe cat de violenta; niciodata pana acum nu se mai vorbise atat de mult despre aceasta tara si se pare ca interesul publicului american se oprise putin si asupra cauzei noastre. Ministrul Bibescu, in drumul spre Washington, oprindu-se in New York, este solicitat de reprezentantul marelui ziar de seara "New York Evening Post" (Posta de seara) sa-i acorde un interview. In acest ziar el are prilejul a expune in detaliu situatia tarei noastre, incercarile prin care a trecut, greutatile ce intampina in lupta ei pentru refacere si, — bazat pe refoiTnele puse in aplicare, — isi expri- ma convingerea sa in viitorul stralucit al Romaniei, pe care o reprezinta. « * * Se poate insa ca eel ce va fi citit aceste randuri, vazand mereu printul Bibescu, — acelas nume, — ca se repeta de atateii ori, sa inceapa a se intreba, sau mai bine zis sa exclame: "Bine frate! Dar n'or mai fi fost si altii care au mai lucrat in direc- tia asta, tot de un singur om vorbesti?" Intrebare foarte justi- ficata si autorul ar fi fost foarte fericit sa poata vorbi si de altii, dar din nenorocire acesti "altii" nu mai sunt. Desigur, ca se vor gasi oameni, care vor talmaci aceste articole din pressa americana ca o satisfacere a ambitiei ministrului Bibescu de a-si face pubMcitate; se poate sa fie si asa, dar nu cred ca se va gasi cineva, care sa conteste necesitatea de a spune la cat mai multi Americani cine suntem, ce putem si ce avem de gand sa facem. Una sau zece persoane, carora li s'ar fi incredmtat misiunea, trebuiau sa-si lege numele de aceasta opera, — sau orice alt nume s'ar dovedi mai apropiat, — ori ea i-a fost incredintata printului Anton Bibescu si, vorbind despre "ROLUL POLIITIC AL MINISTRULUI ROMAN" 123 lamurirea publicului american asupra tarei noastre si chestiunei romanesti, nu e cu piitinta ^de a nu aminti nutnele reprezentari- tului nostru la Waslhington. CititorUl va Vedea ca activitatea sa nu se teraiina aci. Cel mai bun mijloc pentru a ajunge la scopul propus era publicitatea, — - publicitatea pe ori-ce cale, — ziare sau reviste, — astfel ca sa patrunda in cat mai multe case. In loc de a insista mai mult asupra acestui punct, voi cita un caz autentic, care va satisface pe toti aceia care ar avea un graunte de in- doiala asupra activitatei ministrului roman. Orasul Cleveland, marele centru romanesc din Statele Uni- te, are un muzau national si directorul acestui muzau a gasit cu cale ca in rotunda cladirei sa aseze intr'un loc de onoare toate drapelele tarilor aliate, care erau in stare de razboiu cu Puteri- le Centrale la semnarea aiTnistitiului. Ei bine ! Sa nu se creada ca tricolorul nostru era si el printre drapelele "Dlui Director", care, atunci cand i se atrage atentia asupra acestei scapari din vedere, raspunse cu emfaza ca Romania nu mai era aliata State- lor Unite la semnarea amiistitiului ! ! lata cat eram de cu- noscuti in primavara anului trecut! Ministrul, odata ce vazu ca Americanii se intereseaza de chestiunile romanesti, gasi ca ar fi bine ca articole despre tara noastra sa apara si In reviste, danduli-se astfel o foi-ma mai putin trecatoare ca celor din ziare. Astfel in numarul din Mai al marei reviste "Current History" din New York, care se ocupa de chestiunile politice si istorice curente, apare un articol, "Ro- mania in Noua Europa", semnat de printul Anton Bibescu. Articolul, desi nu prea mare, arata in mod atragator si concis participarea noastra in ultimul razboiu, bogatiile tarei si care este situatia si rolul nostru economic si politic in acea parte a Europei. Exp^ica publicului american ca tot ceiace se scrie despre persecutiile romanesti contra Ungurilor sunt simple na- scociri, simple neadevaruri, citand cazul gimnaziilor unguresti care sunt de doua ori mai multe in Transilvania decat cele ro- manesti si temiina cu: 124 "ROMANII IN AMERICA" "Romania e pazitorul celei mai importante cai de comuni- catie fluviala de pe Continent; ea e pazitorul Europei la por- tile Orientului . . ." "Meternich a spus ca Asia incepe dela portile Vienei; se poate sa fie un adevar, dar atunci Romania sta ca un post ina- intat a^ Apusului in mijlocul unor conditiuni reintoarse la un nivel barbar. Guvernul si poporul roman e pregatit sa-si asume responsabilitatea destinului lor victorios." Re vista "Curent History", care publica aceste adevaruri spuse de ministrul nostru, prin insasi natura ei e o publicatie citita de oameni, care se intereseaza de diferitele chestiuni poli- tice ale tarilor de pe glob, de oameni, care poate sunt tinuti sa le cunoasca. Pe multi cititori acest articol i-a interesat, pe altii insa i-a sg'ariat ! Printre acestia a f ost si D. Teodor Wladimirof f, — autorul nu se va opri asupra originei acestui nume, — care, in numarul de lulie al aceleasi reviste, critica articolul printului Bibescu. Nu voi reda articolul dlui Wladimiroff, avand con- vingerea ca cititorul acestei lucrari nu va pierde nimic. insa trebuie sa-i spun ca Americanii sunt mari doritoii de lupte, — lupte de orice fel, fie ele chiar cu condeiul, — si ca ziarele si reviste^e din Noul Continent, in aceasta privinta, difera mult de acelea dela noi. Apare un articol, si daca o persoana are ceva de protestat contra lui. liber e s'o faca chiar in aceleasi coloane, astfel ca polemica intreaga poate fi desfasurata de doua tabere inamice in acelas ziar sau revista! Si mai e in America o libertate, care nu e acordata in alte tari, anume ca diplomatii si reprezentantii misiunilor straine pot recurge la zare si reviste, cand au de spus ceva; iar in cazul cand chestiune care il priveste pe unul din ei sau tara care 1-a trimis^ diplomatul e liber sa raspunda. Pentru American pressa e o aiTna onorabila, si e convins ca "din discutie iese lumina", deci cand o tara e criticata sau atacata, avocatul ei, — reprezentantul diplomatic, — are tot dreptul de a-i lua apararea. Ministrul Bibescu a recurs in nenumarate randuri la aceasta libertate si cititorul va aprecia singur foloasele ei in capitolul uraiator. in care voi vorbi de chestiunea Transilvaniei. De- ocamdata insa incriminarile dlui V/ladimiroff nu puteau ramane fara raspuns si din scrisoarea deschisa a trimisului nostru, apa- "ROLUL POLITIC AL MINISTRULUI ROMAN" 125 ruta in edi^ia de August 1921 a revistei "Current History" on cine va putea vedea seriozitatea afirmatiilor acestui propagan- dist dela Rusciuk! Printul Bibescu scrie editorului revistei: "... analiza a afirmarilor Domnului Wladimiroff , — dezbracate de ornamentele sentimentale, — le va reduce la ur- matoarele asertiuni substantiale si mai de seama: 1. Ca, in Romania, conditiunile nu sunt peifecte. 2. Ca sfortarea guveraului roman de a transfoiTna sistemu^. proprietatei rurale a Tarii in annonie cu spiritul democratiei moderne, nu a adus imediat rezultatul dorit. 3. Ca Romania, desi acordand drepturi depline politice si civile tuturor locuitorilor bastinasi, fara deosebire de rasa si credinta, si-a rezervat dreptul de a regulamenta naturalizarea emigrantilor. 4. Ca pressa romaneasca a capatat libertatea deplina de a critica Guvernul Roman. "Orice cititor nepartas al scrisoarei Dlui Wladimiroff va sustine ca in aceste acuzari nu e nimic specific sau injositor pentru Romania. Situatiunea generala din Romania de azi, ruinata si devastata de cati-va ani de razboiu si o stapanire fara-de-lege, nu este dintre cele mai ideale; in aceasta privinta insa, Romania nu e singura tara in asemenea conditiuni. Nu- mai un visator utopist si-ar putea inchipui ca se poate schimba intr'o noapte un sistem de stapanire al proprietatei, sistem care dureaza de mai multe secole. Primul pas a fost facut, aplicare legei este in curs si RefoiTna Agrara e un exemplu de evolutie pasnica spre o democratie complecta, putand fi dat pilda celorlalte natiuni. La urma urme^or o "oligarhie", care cedeaza vechile sale drepturi In numele dreptatei si al binelui national, procedeaza destul de bine in acest scol de ura de clase. "Cat priveste regulamentarea conditiunilor sub care se va acorda cetatenia emigrantilor. Americanii vor fi eel din urma popor din lume, care sa chestioneze dreptul unui stat de a pre- ceda astfel. "E foarte lamurit ca adevarata suparare, care se ascunde in oare cum aprinsa denuntare a Domnului Wladimiroff nu e situatia de azi a Romaniei, ci ce-a facut in 1913. In acel an Romania a intervenit in favoarea Serbiei si Greciei, atacata 126 •. . //."EOMANII IN AMERICA" atunci ixii-selje^te de-catre aliata lor Bulgaria, si a rezolvat' con- flictul ; celoi' dintaiu. -Ca rstaviHnd ar»bitia: hypertrofica a Bul- gariei, Romania a adus un serviciu Etiropei, a fost pus in evi- denta chiar prin rolul avut de Bulgaria in razboiul mondial. "Probabil Domnul Wladimiroff ar fi satisfacut cu o re- vizuire a granitelor Europe! de Sud, care ar proteja minoritatile din Transilvania trecandu-le Bulgariei. Aceste minoiitati, orisi- cum, poate vor fi mai putin entuziaste, dupa ce vor consulta pe Grecii si Sarbii din Macedonia, cari cunosc mai de aproape me- todele bulgaresti. Anton Bibescu Ministrul Romaniei." Dupa toate aparentele. scrisoarea acesta 1-a convins pe ve- cinul nostru de peste Dunare ca in cazul sau propriu "tacerea e de aur". Va fi fost poate si surprins ca nationalitatea i-a fost data in vileag; cert este insa ca d. Wladimiroff n'a mai revenit. Dar articolele tendentioase si inexacte despre Romania, nu apar in America numai ca "raspunsuri" sau "critici" ale ce^or m care se spune adevarul, dusmanii nostri au si o mare doza de initiativa si, in articole sau scrisoii publicate In pressa, "pro- testeaza" sau mai bine zis insinueaza. Trebuie deci ca in tot momentul sa fie cineva care sa "desminta", sa informeze si sa lamureasca publicul asupra adevaratelor intentii ale acestor propagandist!; si faptul ca lucrul poate fi facut chiar in mod oficial, — de insusi reprezentantii diplomatic!, — e pentru no! fericire. Ministrul roman trebuie sa fie totdeauna gata sa raspunza unui atac neasteptat si uiTnatoarea scrisoare adresata editorulu! "New York American" din New York li va da citito- rului ideie de natura acestor atacuri. Scrisoarea a aparut in pagina artico^elor de fond a ziarului: "In numarul d-voastra din 10 lunie a fost publicata o scri- soare semnata de "Comitetul contra Progromurilor" prin d. S. A. Israel, membru in comitetul executiv. Aceasta scrisoare con- tinea urmatoarea af iiinatiune : 'Suntem convinsi ca actuala administratie (Guvernul Ame- rican) va cerceta cu deamanuntul situatiunea din Polonia, Uk- "ROLUL POLmC AL MINISTRULUI ROMAN" 127 raina, Romania, Grecia si asa mai depaile, cautand sa obtina rezultate reale si sa puna capat masacrelor din aceste tari.' 'Tin sa va atrag atentiunea, ca in present ca si in trecut, nici nu a fost vorba in Romania de masaa'ul Evreilor. Se poate ca in trecut sa se fi facut oare cari greseli asupra modului in care a fost privita chestiunea evreiasca, dar este un adevar istoric incontestabil ca. Evreii din Romania nu au fost niciodata supusi la torturi si violente fizice, cu atat mai putin omorul in massa. "In timpul de fata Evreii se bucura de cetatenia complecta pe tot intinsul Romaniei-Mari. Satisfactia populatiei romane de religie mozaica se poate constata din marele numar de Evrei Romani, care incurajati de scrisorile sosite din tara, se re- inapoiaza in Romania pe fiecare vas, care pleaca spre acea tara. ^Traiul in Romania este azi mai ieftin si mai placut decat in orice alta tara din acea parte a lumei si va asigur ca nu se face absolut nici-o deosebire intre cetatenii sau locuitorii de ori- ce rasa sau credinta religioasa. "Sunt convins ca veti supune aceasta cititorilor d-voastra, corectand astfel o afiiTnatie inexacta si cat se poate de in- sultatoare pentru onoarea natiunei Romane. Primiti . . . Anton Bibescu Waslhington, 16 lunie 1921. Ministrul Romaniei." "Afirmatia printului Bibescu este confirmata de Horace G. Knowles^ fost ministru american in Romania." Aceasta scrisoare a ajuns, in traducere, si in ziarele noastre din Tara, si cei ce vor fi citit-o. vor fi ramas nedumeriti asupra rostului notitei dela sfarsitul ei; ziarul "New York American" este gazeta care nici odata nu s'a sfiit a-si arata simpatiile ei fata dti Puterile Centrale si cauza lor. Editorul ziarului, in aceasta notita, lasa sa se inteleaga ca gestul Ministrului Roman a fost cam indraznet, dar ca redactia a trebuit sa se piece in fata adevarului, intarit si de fostui ministru american la noi. In tct cazul noua ne-a facut un serviciu, aratand inca mai vadit ca d. S. A. Israel cerea guvernului suprimarea unei stari de lucruri pe care chiar Americanii stiau ca e inexistenta! CHESTIUNEA BASARABIEI DE SIGUR Ca insusi Ministnir Bibescu :iu-si mai amiiiteste cate scrisori ca aceia citata mai sus, au aparut prin zja- lele si revistele americane in cui'sul anului .'-921. Spatiul nu-mi ing-aduie a le reda pe toate si unele din ele nu prezinta un interes deosebit pentru cititorii nostri, ele combatand tot felul de stiri si proteste inventate, ce dovedeau mereu acelas lucru: de o- parte propagandisti anti-iomani, lipsiti de scrupule si cautand sa profite de ignoranta opiniei publice americane, iar de cealalia singur Ministrul nostru, care-si pusese in gand sa nu lase nede- mascat nici-unul din aceste atacuri. In capitolul precedent, am aratat ca printul Bibescu. in toate interview-urile sale, tinea sa repete mereu nedreptatea guvernului Wilson in chestiunea recunoasterei Basarabicj ; tutu- ror le spunea ca aceasta e o provincie romaneasca, explicandu-le ca regimul tarist recunoscuse el insusi acest adevar, pentruca Basarabia chiar sub Rusi avea legile ei propii, legile nicldove- nesti, si nu cele rusesti, — ca alte provincii din fosta imparatie a tuturor Rusilor, El aducea in sustinerea caurei adevarurile istorice, modul cum de doua ori aceasta provincie no a foat, odata furata si apoi smulsa de vecinii nostri. Chestiunea era cu atat mai importanta cu cat pe acea vre- me opinia publica era interesata in desbaterile pavlamentului si inca nu putea prevede rezultatul lor: se ratil'ica ori nu se rati- fied tratatul dela Versailles? Ce schimbari sau adaugirl vor fi introduse? Se putea ca de hotararile Senatului sa depinda si soarta Rusiei si in asemenea caz infoimatiJle printului Bibescu nu puteau decat zdruncina combinatii'e si speculatiile atat ale adeptilor tai'ismului cat si ale agentilor bol'^evici, care cautau sa dovedeasca americanilor ca buna parte din situatia in cii'e ajunsesera era datorita tarilor dela granita, care "pradasera'^ pe "tovarasi" de cele mai bogate provincii. "ROLUL POLIfTIC AL MINISTRULUI ROMAN" 12f) Un raspuns al Ministrului Roman la acest gen de insinuari, merita a fi citat pentruca in el, pe lang-a ca se arata Americani- lor drepturile noastre la Basarabia. printr'o analogie foarte bine aleasa, se dovedeste clar nedreptatea facuta de Wilson de a nu recunoaste unirea ei la Romania, Wilson, care nu ridicase nici o obiectie contra provinci^or anexate de Italieni dela Austriaci. Scrisoarea publicata la 18 Aprilie 1921, in ziarul "New York Tribune", a facut o impresie cu totul neasteptata si le-a oprit tendinta Rusilor de a mai specula pe aceasta chestie: "Intr'o sciisoare publicata de curand in "New York Tribune" d. Woldemar de Svesnikoff, fost membiii al comisiei militare rusesti din Statele Unite, ataca dreptul Romaniei asupra pro- vinciei Basarabia. Acest drept a fost aprobat de consiliul su- prem aliat dupa o minutioasa examinare a argumentelor istorice^ g-eografice si etnografice. Atribuirea Basarabiei la Romania este unul din cele mai clare cazuri ale triumfului autodetermi- narei, intrucat popultia Basarabiei si-a exprimat in mai multe randuri hotararea de a se uni cu vechea patrie mama. "Dar d. Svesnikoff nu critica atribuirea aliatilor din motive etnice, — probabil ca insusi cunoaste caractei-ul romanesc al acestei provincii, — ci din motive istorice. Principala sa argu- mentatie este, pe scurt, ca Rumania nu poate revendica Basa- rabia deoarece cand aceasta a fost anexata la Rusia (in 1812), Romania nu era inca o natiune, si astfel Basarabia n'a apartinut niciodata Romaniei. "Inexactitatea, ca sa nu zic absurditatea acestui argument se poate dovedi mai usor printr'o analogie. Dreptul Italiei asupra Triestului si Trentinului e recunoscut de lumea intreaga ca intemeiat nu numai din punct de vedere etnic dar si istoric. Totusi, cand Triestul si Trentinul au fost anexate de Austria, Italia "nu exista ca o natiune independenta". De fapt Triestul si Tirolul de Sud n'au apartinut niciodata Italiei "ca o natiune independenta". Cu toate acestea Italienii au fost perfect in- dreptatiti sa considere aceste tinuturi ca teritorii iredente ita- liene. "Un singur lucru nu se potriveste in aceasta analogie si acela e in favoarea Romaniei. Caci Basarabia a apartinut de fapt, Romaniei timp de 1900 de ani din 2000. In timpurile an- 130 "ROMANII IN AMERICA" tice ea a fomiat parte din teritoriul dac. Dela inceputul isto riei romane, propriu zise, §i pana in 1812, ea a facut parte din- tr'un principat roman, — mai intaiu din acel al Munteniei si apoi din acel al Moldovei. Nu stie oare d. Svesnikoff ca insu^i numele de Basarabia provine din acel al vechii dinastii domni- toare a Munteniei, casa Baaarabilor? "Dreptul Rusiei asupra Basarabiei e tot asa de justificat ca, de pilda, al Austriei asupra Lombardiei. Aceasta provincie a apartinut Austriei cand nu exista o natiune independenta italiana. "De altfel D. Svesnikoff poate obtine infoi-matii asupra temeiniciei cauzei Romaniei din excelentele editoriale ce au apa- rut asupra acestei chestiuni in coloanele ziarului dv.". In aceasta scrisoare Ministrul Bibescu arata ca noi avem Tnai mult drept la Basarabia decat Italienii la Trentin si Tirol si analogia e cu atat mai interesanta cu cat in America emi- greaza anual cam un sfert de milion de Italieni. Desi noi nu am fost direct interesati, totusi cititorii isi amintesc de importanta pe care o dadeau marile puteri in a sprijini incercarile Presedintelui Harding de a se ajunge la o ijntelegere asupra .limitarei aiTnamentyalor navale; rezumate asupra conferintei din Washington au aparut si in ziarele noa- stre. Adevarul este ca tratatul dela Versailles nu s'a ocupat aproape de loc de chestiunile din Oceanul Pacific si interesele marilor puteri ajunsesera la un asa grad de incordare ca aceasta conferinta trebuia sa aiba loc pentru a inlatura o ruptura a relatiilor dintre ele; de alta parte situatia economica generala, — Statele Unite inclusiv, — inspira serioase ingrijorari si se simtea nevoia de a reduce bugetele de razboiu ale acestor mari puteri spre a le da putinta intrebuintarei sumelor astfel eco- Tiomisite la reconstructia industriei si comertului lor. In tot cazul conferinta din Washington a captivat interesul tuturor oamenilor de stat si guvemantilor tarilor din apus. Chestiunea libertatei comertului in China era un punct vital pentru expansiunea americana in acea parte a globului si dis- cutia ei a adunat in capitala Statelor Unite pe cei mai de seama bai-bati de stat si cei mai abili expert! ai puterilor invitate ofi- cial la masa verde. Importanta subiectebr in discutie atrasese "ROLUL POLIITIC AL MINISTRULUI ROMAN" 131 §i alte persoane de seama, care desi fara misiuni oficiale, cautau sa uiTiiareasca cat mai de aproape rezultatele la care se va ajunge si, de vreme ce aveau sa se discute chestiuni privitoare la Extremul Orient, agentii rusi au gasit ca momentul ar fi ni- merit sa aranjeze chestiunile in legatura cu Siberia. Pentru un moment^ politicianii Americani si initiatorii con- ferintei nu s'au opus fatis unei astfel de perspective, insa acesti agenti avura indrazneala sa mai urce o treapta, crezand ca la conferinta din Washington vor putea aduce in discutie chestiu- nea integritatei Rusiei. Se intelege ca in asemenea caz lucru- rile luau o intorsatura extrem de importanta pentru noi: in- tegritatea Rusiei nu putea fi examinata fara a se discuta drep- turile noastre la Basarabia. Cum nu se stia care va fi hotararea guvernantilor ameri- cani, printul Anton Bibescu crezu nemerit ca ar fi bine ca de- cizia sa ne gaseasca preparati si in editia din Decemvrie a re- vistei "The Forum" publica, sub titlul "Liberarea Basarabiei", urmatorul articol: "Frederic eel Mare a spus odata ca atunci cand dorea sa anexeze provincie se ducea de o anex:i ^i dupa aceia angaja profesori care sa dovedeasca dreptul sau de posesiune. Se pioate pune pe socoteala fostului guvern imperial rusesc faptul ca nu a angajat profesori care sa dovedeasca dreptul lor asupra Basarabiei, o provincie romaneasca, ce a fost sub sceptrul tarului timp de o suta de ani, dela 1812 la 1918. In timpul acestei perioade, Romania avea dreptul asupra Basarabiei, dar Rusia avea Basarabia. Ca Rusia ar fi avut vre-un drept legal, aceasta n'a trecut prin mintea Ru§ilor decat dupa ce Basarabia in- cetase de a f i o provincie a Rusiei. "ACEASTA este faptul dominant al •eo'ntroversei care a fost miezul discu^iei cu ocazia decisiei Consiliului Suprem Aliat, in toam- na anului 1920, prin care se confirma posesiunea Romaniei asupra Basarabiei, ori mai curand se ccnfmna unirea din n'ou a acelei pro- vincii cu regatul Romaniei, adusa la indeplinire de voint.a popula(tiei basarabene, prin rezolut-ia consiliului basarabean, in 27 Martie 1918- Aceasta decizie merita aten^ie ca una din cele mai clare ilustrari a justit;iei triumfatoare in aranjarile teritoriale ce au urmat marelui razboiu. "Dela 1812 Basarabia a fost o provincie a imperiului rusesc. Nu era si n'a fost niciodata o provncie ruseasca. Poate ca in intreaga is- torie euroneana de "Machtpolitik"nu era un exemplu de o mai pura ho- tie internationala, ca aceasta anexare. Nedreptatea suferita de Ba- sarabia §i tara mama, Romania, a fost cu atat mai de nesuferit cu cat aproape nici nu se .cuniostea nimic despre dansa. Insasi existen^a Basarabiei a fost pana in zilele noastre ignorata, afara dear de ca- tiva specialisti. Aceia oameni de treaba care se deprinsesera sa creada ca Ukraina era un instrument muzical importat din insulele 132 "ROMANII IN AMERICA" havaiene §i ca atat Galipoli cat §i Gali^ia erau in Spaina, s'au gan- dit, cand vazura numela de Basarabia, ca aceasta era o parte din Arabia. "Purine ta^vi din lume au granite a§a de precis definite ca Ba- sarabia, care in realitate este o peninsula dreptunghiulara marginita la Nord-Est cu raul Nistru, la Apus cu Prutuil-, iar la Sud-Est cu Dunarea si Marea Neagra. Numai printro ingusta bucata de pa- mant la capatul ide Nord-Est se poate patimnde in Basarabia fara a trece peste apa. Dai- aceste granite naturale ale provinciei nu sunt tot atat de bune barieref ca munt:,ii sau de§erturile; ele mai mult invita decat descurajeaza invazia. Cand zorii istoriei incep sa se lamureasca, Basarabia era populata de tnburile scito-trace care fa- ceau parte din statul dae cucerit de Roma, sub Traian. Basarabia n'a fost incorporata in provincia romana Dacia, dar influenza latina se facu simtita. Zidul lui |Traian, in parte inca in existen^a, a fost zidit ca sa opreasca incursiunile barbarilor dela NIord, atra§i de boga^iiils Bizantului; si din timpul acela pana in zilele noastre, drumul istoric al Basarabiei fu determinat de faptul ca provincia constituia o use de dindos pentru Constantinopol." Ministrul Bibescu face apoi un scurt istoric al acestei pro- vincii, arata ca ea facea parte din domeniile Casei Basarab, dela care isi deriva si numele. Descrie apoi cum Bassarabia a fost invadata in nenumarate randuri de dusmanii dela hotare si cum domnitori ca Stefan Cel Mare si-au varsat sangele pentru men- tinerea si apararea manoaselor coHne dintre Siret si Nistru, accentuand ca, daca Turcii au stapanit inca din timpul marelui domnitor moldovean partea sudica a provinciei, ea a fost men- tinuta prin forta armelor. iar nu cedata de Romani. Cum au ajuns Rusii stapani pe Basarabia si incercarile lor de o rusifica sunt descrise stfel: "Anul 1812 a fost un moment de grea cumpana in istoria Basa- rabiei. Constrans de razboiul cu care era amenintat de Napoleon, Tarul Alexandru incerca mai intaiu sa faca cu orice pre^; pace cu Turcii; dar comandantul suprem Kutuzov, reusi sa mituiasca pe parlamentarii turci Moruzi si Galdb Effendi. care atunci dosira o scrisoare a lui Napoleon prin care acesta incuraja Poarta sa re- ziste cererilor rusesti. In neastamparata sa dorinta de a termina razboiul, Sultanul dadu Tarului partea MoWovei dela rasarit de Prut precum si Buceagul, cu alte cuvinte intreaga Basarabie moder- na. Pacea dela Bucuresti a fost semnata in 28 Mai 1812, si soarta Basarabiei fu astfel pecetluita pentru mai bine de un secol. Cand tradarea lor se descoperi, Moruzi si Ghalib fura decapitati "dar tot a§a fu §i Moldova", remarca cu intristare un istoric roman. "Aceasta ciopartire a tarei lor "a fost o desamagire cruda pen- gite de fagaduelile liberal? ale guvei insa. guvernul lusesc. credincios metodelor sale aplicate in Polonia si Finlanda, inaugura o politica de rusificare si opresiune. Legea "ROLUL POLBTIC AL MINISTRULUI ROMAN" 133 havaiene §i ca atat Galipoli cat §i Gali^ia erau in Spania, s'au gan- mia nationala egalitatea limbelor ruse §i romane precum §i perpe- tuarea vechilor a§ezaminte moldovene§ti fu revo-cata de Nicolae I, in 1823. Functionari ru§i fura numiti in toate slujbele- §coale si seminare rusesti fura deschise §i institut^iile roniane§ti desfiin^te; intrebuin^area caracterelor latine fu interzisa §i car^ile romanesti, daca cumva erau autorizate, trebuia tiparite cu litere cirilice." Vorbind despre rusificare Ministrul nu se sfieste a spune adevarul adevarat, afimiand ca printre cei mai zelo^i partizani ai reactunei tariste, printre cei, care constesta mai ales prin pressa americana drepturile Romaniei la Basarabia, sunt chiar familii romanesti din Basarabia, oameni fara suflet pe care fa- vorurile si rublele tariste i-au ademenit la tradarea patriei lor. Din fericire numai cate-va familii romanesti din Basarabia intra in aceasta categorie caci: "Au fost totusi oameni, atat din nobilime cat §i din clasa pro- fesionala, care §i-au pastrat natioi^alitatea lor romana impotriva op- resiunei si persecu^iei; §i ace§ti adevara^i patrio^i basarabeni pas- trara tradUiia romaneasca a t^arei neatinsa,, pana in timpul nostru. "Politica de rusificare continua pana la razboiul Crimeii, la terminarea caruia puterile europene decisera ca Rusia sa nu aiba o baza la delta Dumarei. Pacea dela Paris, prin urmare, recunoscu dreptul Moldovei asupra Basarabiei; insa numai trei jude^e din Sud; Ismail, Cahul §i Bolgrad, cu popula^ia lor amestecata, fura de drept anexate. Aceasta planuita asezare a lucruriLor, a lasat partea de nord §i centrul Basarabiei, cu masa lor compacta de populat;ie ro- maneasca sub suveranitatea ruseasca; totusi ea nutrea sperant:a u- nei desavarsite uniri. Aceste sperant;e fura spulberate de rezulta- tul razboiului Ruao-Turc din 1877-78. Desi politiciani romani banu- iau dela imceput ca unul din scopurile principale ale Rusiei era re'c fabricant in parte, insa o incercare izolata nu putea schmiba o situatie de asa mare importanta intemationala. Toti fabricantii din Statele Unite^ — mari si mici, — sunt constituiti Intr'o societate, "Asociatia Nationala a Fabiicantilor" (National Association of Manufacturers), care dispune de mi- lioane de dollari pentru studii economice si comei'ciale, chestiuni- le ce se ivesc lintre capital si munca, perfectionarea metoadelor si sistemelor pentru inbunatatirea situatiei economice si repar- titia stiintifica a produselor, etc. Aceasta Asociatie, -- in ur- ma cererilor si plangerilor primite din partea membrilor ei, — "ROLUL ECONOMIC SI FINANCIAR" 179. in scopul de a-i servi pe acestia, a lansat tuturor reprezentan- tilor strain! din Statele Unite o invitatie spre a participa la adunarea generala a organizatiunei^ in ziua de 17 Main 1921, la New York. La aceasta sedinta trimisii diplomatici au fost rugati a arata situatia tarei ce o reprezentau si a discuta mij- loacele, prin care s'ar putea inlatura aceasta stare de lucruri intolerabila : De o parte Hpsa de materiale si masini, iar de cealalta lipsa de cumparatori. Seriozitatea sitiiatiei se poate vedea clar din insusi textul invitatiei Asociatiunei fabricantilor, care invita pe diplomati "in speranta sincera ca schimbul de vederi" dintre acesti re- prezentanti si fabricantii americani va avea ca reziiltat avan- tagii peiTTianente si reciproce." ''Statele Unite depind de pietele straine spre a piitea conti- nua fara intrerupere dezvoltarea lor economica. Alte natiuni au nevoe de materiale brute sau fabricate din Statele Unite si pe care ar trebui sa le schimbe cu produse^e lor. Aceste na- tiuni ofera Statelor Unite sanse mari in diferite intreprinderi, ce sunt serioase si avantajoase din punct de vedere economic, si care, pe langa aceasta, vor ajuta celelalte natiuni a birui piedi- cile ce se opun progresului lor". Bine inteles ca Romania, de care se vorbea asa de mult prin ziarele americane, a fost invitata si ea §i e tot atat de clar ca printul Bibescu^ ca Ministru Roman, s'a folosit de aceasta minunata ocazie spre a-si face tara cunoscuta unei audiente, compusa din cei mai mari fabricanti din Statele Unite, oameni. de afaceri, deputati si senatori, cum si persoane care se intere- seaza de chestiunile economice Internationale. La aceasta adu- nare au vorbit reprezentantii diplomatici a ce^or mai importante tari si venind si randul nostru dl. Bibescu isi incepe vorbirea prin a le promite fabricantilor ca va fi pe cat se poate de concis, iar apoi discuta doua din principalele chestiuni, care, pe vremea aceea, interesau in primul rand persoanele fara cuno§tiinta mai adanca a tarii noastre: Una din aceste este: "Exista in Romania pericolul bolsevis- mului?" Pentru a va raspunde o sa trebuiasca sa vorbesc putin despre trecut. 180 ^ "ROMANII IN AMERICA" "Acum doua mii de ani Traian, Imparatul Romanilor, spre a-si sa^va imperiul si civilizatia de pe atimci, a coloiiizat cu soldatii sai regiunea ce constitue azi Romania. Acesti soldati cultivau pamantul si in acelas timp formau un zid de aparare contra barbarilor ce cautau sa pravaleasca prin acele parli in Imperiul Roman. "lata azi Rusia e molipsita de o boala ingrozitoare^ — Bol- cevismul, si iata ca de cealalta parte plugarul roman^ taranul loman cu bunul simt mostenit de^a stramosii sai Latinii, se opune cu toata taiia ori carui spirit revolutionar, care in timpul de fata a distrus toata puterea de viata a Imperiului Rusesc. "Sa nu credeti ca Romania n'a avut prilej sa fie cuprinsa de bolcevism. L-au avut chiar in tara in timpul razboiului. Dupa a doua revolutie^ trupele rusesti care ocupau o parte din teri- toriul romanesc, adresandu-se atasatilor romani le spuneau. "In loc de a va bate cu Nemtii^ de ce nu va impuscati ofiterii vostri?" "Cu toate acestea soldatul roman a refuzat sa faca asa ceva, .si nu numai ca s'a batut cu Gennanii, dar trupele rusesti in- puscandu-si ofiterii lor, au fost dezarmate de armata romana si trimese in tara in care se afla azi. Acesta-i unul din motivele pentru care Romania nu e bolcevica. "Mai e insa un altul. Guvernul roman si-a dat seam.a ca la urma urmelor bolcevismul este produsul foametei, ruinei si a desordinei, deci trebuia sa inlature aceste cauze, — cum le-a inlaturat? Cumparand, pe un pret oare care, pamant dela ma- rele proprietar si vanzandu-1 micului proprietary taranului caie nu avea pamant. Cu chipul acesta rnareste interesu^ tuturor in progresul tarei, cu timpul marind puterea de productie a taiei. "V'am raspuns la chestiunea ce mi s'a pus de atatea ori: "Cum stati cu Bolcevismul in Romania?" "Va voi raspunde de acum la cealalta chestiune cu care sunt intampinat tot asa de des: "De ce Romania nu e azi intr'o si- tuatie mai favorabila?" Dunarea uda plaiurile Romaniei, una din cele mai bogate granare ale lumei, bogate in lemn^ petrol, minerale si cu o populatie de oameni harnici, — muncitori, cari numara 17,000,000. Cat sunt de muncitori poate constata chiar fabricantu^- american. In diferite centre din America sunt co- "ROLUL ECONOMIC SI FINANCIAR" 181 lonii romanesti, spre exemplu in Ohio. Am fost si eu sa-i vad si trebue sa maiturisesc ca lucrurile frumoase ce am auzit de ei mi-au umplut inima de bucurie. Toata lumea lauda energia, cumpatarea si spiritul lor bland. Asta ca o simpla digresie. "Dar sa revenim asupra chestiunei de ce Romania nu e intr'o situatie mai inf loritoare ? De ce schimbul romanesc e asa de jos? De ce? Ei bine, raspunsul e foaite simplu. Lumea intreaga sufera de o boala, pe care sa-mi dati voie s'o chem^ efectele razboiului. Romania sufera de boala asta mai muU decat ori care aHa tara; nu pentru ca a fost si ea in batalie, ci fiind ca a fost ocupata de GeiTnani. "Nemtii au despuiat-o dela clantele dela usi la asternuturi- le dela pat, dela vite la locomotive. Au luat totul. Chiar aco- perisurile dupa case, cand s'au intamplat sa fie de bronz sau de arama. Acum, inainte de a intra intr'o casa, trebue sa o grijesti, sa repari acoperisul sub care traesti. Insa odata aceasta inplinita, nu exista motiv pentru ca Romania, — o tara extrem de bogata, o tara mare, — sa nu-si revina la vechea ei bogatie. Romania n'are nevoe de credit, ci de incredere. "In adevar ea are nevoe de locomotive si masini, dar se poate ca ajutorul sa-i vina daca fabricantii americani ar fi aH- fel organizati, — in asa fel ca sa poata satisface nevoile; unele sunt chiar urg-ente. Va voi da un exemplu. 'Tara indoiala ca sunt eel putin cati-va fabricanti de buni- bac In Asociatiunea D-voastra. Ei bine! bumbacul brut de aci e exportat in Ang-lia, acolo e prelucrat si apoi exportat inca oda- ta in Romania. Drept sa va spun nu vad de ce acest bumbac nu ar putea fi lucrat aci si expediat direct in Romania cu va- poarele, care merg direct dela New York la Constanta^ marele poii: romanesc. Voi fi cat se poate de fericit daca prin aceste cate-va cuvin- te voi fi ajutat intru cat-va la apropierea Intre tara si fabri- cantul american." Dupa lectura acestei cuvantari desigur ca cititorul va zice: "Bine dar acesta nu e un discurs ce ar fi trebuit tinut fabrican- tilor americani. Ministrul Roman in loc de a le expune boga- tiile tarii noastre, in loc de a le arata cu cifre granele si mar- furile ce Romania producea inainte de razboiu si ce va produce 182 "ROMANII IN AMERICA" dupa ce se va restabili, el le vorbeste despre bolcevism si de ce tara nu e intr'o situatie mai buna." Motivul e simplu. La aceasta adunare au vorbit cam 20 reprezentanti dip^omatici a diferitelor natiuni si singurul lucru ce i se putea imputa prin- tului Bibescu este ca a cautat sa evite greselie facute de colegii sai in discursurile lor. Cand douazeci de oratori se perinda in fata unei audiente si fiecare insira cifrele ce el le crede foarte interesante si convingatoare, acele relative la tara sa, audienta asculta, insa la plecare fie ca nu-si mai aduce aminte de nici una, fie ca le confunda, rezultatul e insa acelas. Nu importa ce a produs odata o tara: Austria nu va mai atinge nici odata productia dinaintea razboiului; ce vor fi sa produca diferite tari ramane sa se constate in viitor. Asociatia Fabricantilor invitase pe diplomati in dorinta de a ameliora si- tuatia economica de atuncl (1921) si cat mai curand posibil. Cam toate tarile erau in aceas situatie cu Romania, dollarul avand schimbul eel mai ridicat si deci nu era nevoe ca repre- zentantul nostru sa se planga de aceasta; Americanii singuri isi dadeau foarte bine seama si sufereau de pe urma unei astfel de situatii. Printul Anton Bibescu, in putine cuvinte, a cautat a spune fabricantilor americani doua lucruri ce nu se puteau uita usor: a) Ve^ti^e inexacte si zvonurile ce se raspandeau despre Roma- nia erau simple inexactitati, ce nu meritau nici o crezare. b) Situatia economica a tarei noastre se datoreste si razboiului, dar in cea mai mare parte jefuirei sistematice din timpul ocupatiei. Acestea erau suficiente a insufla fabricantului american incre- derea ca a face comert cu Romania nu risca mai mult decat cu alta tara civilizata. Cifrele desigur ca si ele intereseaza foarte mult pe omul de afaceri, bancher sau fabricant, insa ele nu se discuta intr'un discurs ci se scriu pe hartie. Date exacte despre Romania fi- nanciara nu existau aproape de loc pana in 1921, vorbesc dc date de actualitate si care sa fie usor accesibile publicului sau oamenilor de afaceri, vorbind numai limba engleza. Ministrul Roman, dl. Bibescu dupa cuvantarile adresate bancherilor si fa- bricantilor a gasit ca era nevoe sa le dea acestora si cifre de- spre productia Romaniei, si nu dupa mult timp publica in cea "ROLUL ECONOMIC SI FINANCIAR" IS.*^ mai importanta revista financiara americana, un articol despre tara noastra, in revista "The Wall Street Magazine". Avand in vedere caracterul pur comercial al acestei publi- catiij printul Bibescu, in articolul sau nu putea face apel la sen- timental cetitorilor ei, toti oameni de afaceri, ci in cate-va pa- gini si ajutat de cate-va tablouri statistice enumera izvoarele de bogatie, cantitatea lor si a zacamintelor diferitelor minerale, cantitatiie produse dupa razboi, indicand inbunatatirile ce sunt de asteptat intr'un viitor foarte apropiat. Printul Bibescu da §i un tablou comparativ intre leu, marca germana si coroanele ceho-slovace, pe care discutandu-1, intre altele adauga: "Nu vreau sa trag vre-o concluzie in ce priveste valoarca leului, mi vreau sa indemn pe cine-va la jocul de bursa, dar eu cred ca diferenta dintre leu si marca (Gei-mana) ar trebui sa fie mult mai mare. In adevar Romania este una din tarile din lu- me, a carei bogatie economica intrinseca nu a fost schimbata de razboi. Cu cerealele, lemnul si petrolul sau ea e una din cele mai bogate tari din lume ?i singura nevoe a ei este de a mi§ca aceste bogatii, trimitandu-le pe pietele straine. Problema trans- portarei este cheia inbunatatirei economice a Romaniei si in acelas timp aceea de care depinde urcarea valoarei leului". Cat priveste modul cum a fost primit pe piata americana, autorul a avut ocazia de a vedea acest articol dupa luni de zile dela aparitia lui, in mainile unui advocat al unei firme america- ne, ce a achizitionat obligatiuni romane§ti in valoare de mai multe milioane. * * * La inceputul acestui capitol spuneam ca legaturile noastre comerciale au inceput a suferi o schimbare de directie ?i ea va fi mult mai simtita atunci, cand va veni timpul de a ne intre- ce la desvoltare cu celelalte tari vecine. Desvoltarea noastra economica inseamna punerea in valoare a bogatiilor neexploata- te, transfoiTnare ce depinde de capitalul de care se va dispune. NOTA: — In traducere, "Revista Strazii Zidului". Wall Street, din New York e strada in care s'au adunat toate boga^iile lumei; pe aceasta strada sun^t cele mai mari institu^iuni financiare, banci, bursa din New York, banca de stat a Statelor Unite, in care se ^i^ rezervele in aur, etc. 184 "ROMANII IN AMERICA" Cu alte cuvinte, de indata ce Romania va reveni "la normal", va trebui sa contractam imprumuturi pentru a obtine capitalul necesar expansiunei economice. In ce tara vom face in viitor asemenea imprumuturi? In Germania? Fara indoiala ca nu. Pe viitor ne vom adresa fi- nanciarilor de peste Atlantic si daca acest lucru pare ca se va adeveri cand-va, atunci e de datoria noastra sa ne pregatim din timp. Ca aceasta afinnatiune nu e profetie, cred ca e destul a aminti ca la ,inceputul anului 1921, una din cele mai importante banci romanesti a incercat un imprumut in Statele Unite. Daca cei, asupra carora cadea sarcina de a infaptui acest imprumut, n'au reusit, nu e din cauza neindemanarilor sau lipsei de cu- nostinte financiare. Imprumutul nu a reusit din cauza ca ma- sina financiara americana lucreaza in mod cu totul deosebit de- cat cea din Europa. Un Imprumut In una din tarile europene, depinde in primul rand de negocierile diplomatice dintre cele doua tari; in America e o simpla afacere comerciala, succesul depinde de numarul de subscriitori, care e format de bancile mai mici si marele public. Dela inceput se poate vedea ca un impru- mut romanesc in America nu poate fi lansat de o banca din Tara sau sucursala ei de peste ocean; imediat se constata ne- voia de a fi cat mai bine cunoscuti, pentru ca publicul ameri- can sa fie convins ca banii lui sunt investiti intr'o afacere pro- fitabila si in obligatiuni sau actiuni u?or convertibile In moneda tarei, la o Institutie care se bucura de increderea indiscutabila a acestui public. Convins ca aceasta chestiune intereseaza pe oamenii no^trii, care conduc finantele Romaniei si au toata dragostea de a pre- gati rolul ce e chemata sa-1 joace. in randurile de mai jos voi cauta sa expun modul cum s'ar putea inca de acum prepara te- renul pe piata americana pentru viitoarele imprumuturi. In timpul razboiului mondial, — atunci cand America esise din neutral itate, — Guveniul American a avansat "credite de razboiu" tarilor aliate si in acest fel am obtinut si noi suma de 25,000,000.00 de dollari. Aceasta suma ne-a fost avansata pen- tru achitarea diferitebr comenzi de razboiu in Statele Unite si ea a fost eliberata contra chitantei date de comisiunea romana din Statele Unite, sub conditia de a fi achitata la prima cerere. "ROLUL ECONOMIC SI FINANCIAR" 1S5 Toate celelalte state aliate si-au obtinut imprumuturile pe aceas cale, iar azi, cand America ar dori sa-?i incaseze aceste datoriij constata ca fondurile disponibile, — daca exista si ele, — ale guvernelor aliate sunt necesare pentru reconstructia tarilor re- spective, Pacea odata incheiata, pentru ori ce alte imprumu- turi, tarile straine trebue sa se adreseze bancilor americane si nu guverrmlui. Cum se contracteaza un imprumut european in America? Pentru a fi mai bine inteles voi descrie pe scurt cum a obtinut Franta in vara anului 1921, un imprumut american de 100 mi- lioane de dollari. De?i are in Statele Unite cate-va sucursale importante ale bancilor mari franceze, pentru contractarea im- prumutului, Guvernul francez s'a adresat uneia din cele mai mari banci americane, "J. P. Morgan & Co." din New York. Cu cate-va luni inainte de lansarea imprumutului atunci cand chestiunea era negociata, au inceput a apare prin ziarele ame- ricane mici notite si articole anuntand ca un consortiu de banci, — in frunte cu Morgan, — au de gand sa acorde un imprumut Frantiei. Banca Morgan isi prepara terenul cautand sa sondeze daca imprumutul ar putea fi clasat, caci e clar ca nu Morgan era acela, care sa plateasca cele 100 de milioane din boltele sale. In acelas timp, prin influenta de care se bucura, Morgan a grupat in jurul sau pe cele mai puternice institutii financiare americane; sub aceasta forma s'a adresat Ministerului de Pi- nante American^ cerandu-i opinia asupra acestei noi emisiuni straine si odata ce a obtinut consimtamantul oficial, prin aju- torul complexei si intinselor organizatii, prin banci subsidiare sau afiliate. ziare, reclame, conferinte, publicatii, circular!, etc., au lansat o reclama intinsa cu privire la acest imprumut fran- cez, reclama care a patruns pana in cele mai departate colturi ale Americei, educand publicul asupra rentabilitatei si siguran- tei subscriptii. Imprumutul odata lansat^ a fost plasat in intregime. Si p^asat e tocmai termenul propriu fiind ca banca Morgan se angajase fata de guvernul francez sa plaseze in mainile publi- cului american obligatiuni pana la 100 milioane de dollari, avan- sandu-i suma realizata. S'ar fi putut tot asa de bine ca aceas banca sa ia asupra-si intreaga suma, obligandu-se a o avansa 186 "ROMANII IN AMERICA" in intregime guvernului francez. Daca piesupunem ca Morgan ar fi platit 100 de milioane Frantei, insa nu ar fi fo:st in stare sa plaseze decat 80, u§or se poate vedea rizicul bancei. Conditia nu e deloc exclusa in cazul cand banca americana are toate asi- gurarile si certitudiniile ca suma va fi acoperita cu usurinta. In acela? mod, inainte de intrarea Statelor Unite in raz- boiu, Anglia si Franta au mai contractat un imprumut prin J. P. Morgan & Co. Acesta e aproape platit, datorita faptului^ ca atunci cand acea emisiune se obtinea pe piata americana cu un pret foarte redus, J. P. Morgan a rascumparat obligatiunile, — probabil ca englezii si francezii dispuneau de oare care rezei-ve pentru efectuarea cumpararei, — realizand astfel un profit pe langa ca se achitau de datorii. Din cele spuse mai sus se vede ca banca J. P. Morgan & Co., reprezinta guvemele francez si englez pentru contractarea de imprumuturi pe piata americana. In termeni financiari, aceasta banca este Agentul Fiscal a celor doua guveme straine. Alte tari europene isi au si ele cate un agent fiscal la New York centrul financiar al lumei §i deci in curand va trebui §i noi sa ne gandim serios la alegerea unuia. Exemplu citat arata in mod practic unele din operative exe- cutate de Agentul Fiscal, ?i care pot fi rezumate astfel: 1) Agentul Fiscal reprezinta un guvem strain in Statele Unite, avand depline puteri !n ori ce transactii financiare fie cu guvernu^ american, sau casa particulara, — comerciala sau industriala. — 2) Pregateste, lanseaza ?i plaseaza pe piata americana im- prumuturile statului ce reprezinta; aceasta operatie o efectueaza fie luand asupra-?i intreaga emisiune, avansand suma respecti- va, fie obligandu-se numai a plasa obligatiunile si plati princi- palului sau suma realizata din plasamente. 3) Prin renumele de care se bucura el stabileste legatura intre guvernul strain si publicul american tinandu-1 la curent cu situatia economica $i financiara a \siYei ale carei interese le reprezinta ; achita cupoanele ^i, • cand e cazul preschimba obli- gatiunile, dand ast-fel incredere publicului ca !n ori ce moment exista chiar in Statele Unite o institutie de banca, la care sa se adreseze pentru ori ce chestiune privitoare la obligatiunile in "ROLUL ECONOMIC SI FINANCIAR" 187 care ?i-a imobilizat economiile. Agentul Fiscal mai joaca si rolul de stabilizator al valutei in cazul cand guvernul sau, — dispunand de fonduri libere, — cauta sa mic§oreze stokul mo- nedei sale in circulatie in America. Consider de prisos a mai insista asupra importantei acestor operatiuni §i cititorul va intelege acum ca numirea unui Agent Fiscal al Romaniei in Statele Unite este un proect ce va deveni realitate intr'un viitor apropriat. Americanii au inteles acest lucru si banchetul dat de bancherii americani In onoarea prin- tului Anton Bibescu poate fi considerat §i ca un gest semnifi- cativ. O institutie financiara devine Agentul Fiscal al unui gu- vem numai in urma semnarei unui contract; aceasta poate fi pe timp indefinit sau pentru o operatie specifica, de ex. plasarea unui singur imprumut. A^egerea unui Agent Fiscal Roman in Statele Unite de- pinde atat de prevederea ?i indemanarea guvernantilor din Ta- ra cat ?i a reprezentantului diplomatic roman in America. Ur- mand pilda celorlalte state, si noi vom trebui sa avem ca repre- zentanti financiari una din cele mai man banci americane, una, din acele institutiuni, care nu sunt prea mult ocupate cu alte tari ?i a carei renume, influenta ?i respect sunt mai presus de ori ce discutie nu numai in noul continent, dar §i In alte centre financiare ale globului. Activitatea sociala a reprezentantului Roman in America. NU VE MULT citeam un articol, in care autorul lui cauta sa schiteze indatoririle unui diplomat si sustinea ca singula meniie a acestuia e de a face patria sa cunoscuta masselor pc- porului din tara unde e acreditat si a infonna pe ai sai despre nazuintele si interesele acelei tari. Activitatea sociala a diplo- matului era cu inver^unare combatuta sub cuvant ca a trecut vremea cand "insusirile de salon" mai contau in diplomatie, "azi trebue sa vorbesti poporului si nu guvernantilor". Eu cred ca azi pentru a infaptui ceva e nevoe sa vorbesti si cu unii si cu ceilaiti! Si articolu^ ar fi fost mult mai aproape de adevar daca ar fi spus ca insusirile unui diplomat trebue sa fie in cat mai perfecta armonie; el trebue sa-si faca tara cunoscuta masselor si in acelas timp si guvernantilor, Scopul poate fi ace- las, insa ori cine va admite ca mijloacele, prin care se ajunge la el. sunt cu totul diferite. In general indatoririle unei diplomat pot fi impar^ite in doua categorii. Unele sunt ace^ea pe care le cunoaste toata lu- mea: de a fi la curent cu tot ce se petrece in tara unde ii e postul, cat si in lumea intreaga; de a-si face tara lui cunoscuta strainilor prin scris sau prin vorba si de a apara interesele com- patriotilor sai. Diplomatul poate fi instruit de guvernul sau a- supra modului cum sa-si indeplineasca functiunile sale; i se pot da sfaturi cam ce declaratii sa faca la o anumita ocazie^ sau i se pot cere informatii asupra unei chestiuni, ce intereseaza gu- vernul sau. Intr'un cuvant toate acestea sunt indatoriri pentru executarea carora diplomatu^ ori-cand poate primi un sfat, o indicatie sau un ajutor; unele sunt scrise chiar in carti. A doua categorie de indatoriri ale diplomatului sunt ace^ea asupra carora nu exista texte. Sunt mult mai importante, de- spre care nu se pot da sfaturi si nimeni nu-i poate veni intr'aju- "ACTIVITATEA SOCIALA A DIPLOMATULUI" 189 PRINCESA ELISABETA A. BIBESCU 190 "ROMANII IN AMERICA" tor. Pe acestea diplomatul singur trebue sa le gaseasca, sa.si le impuna, sa le studieze si apoi sa fie omul, care sa le indeplineasca. Ele isunt ceea ce s'ar putea ohema "latura sociala a diplomatu^ui" ; o chestiune foarte delicata si a carei insemna- tate apare imediat cand ne gandim ca ea depinde de calitatile inascute ale omului chemat sa reprezintt o tara, iar nu de titlu- rile si diplomele cerute de legi pentru- a ocupa un astfel de post. Un om poate fi extraordinar de destept, cat se poate de bor gat si cu toate acestea compania lui sa fie evitata chiar de aci^i care vizeaza o masa mai costisitoare ! De sigur ca cea mai im-- portanta dintre cerintele clasate in categoria a doua, este ca diplomatul sa lase o impresie placuta si sa se faca iubit de ori-ce persoana, cu care vine in contact, — dela eel mai umil muritor^ la cei mai inalti demnitari ai tarei unde e trimis. Aci $tiinta lui nu-i poate fi de mare folos. Unele persoane isi inchipuie ca a fi diplomat inseamna a duce o viata de "far niente", a fi Invitat la baluri, receptii si banchete ?i a incasa din visteria statului sume mari pentru a raspunde cu acela§ fel de petreceri. Daca ar fi a?a ori cine ar putea fi diplomat. In definitiv ori cine dispune de mijloace po- ate da un banchet, poate p^ati o masa; important e de a face pe invitati sa se simta fericiti ca pot petrece cate-va ore intra companie placuta, amuzanta, acolo unde se discuta chestiuni de-i intereseaza, lucruri ce nu le mai aud in alta parte, Dar la urma urmelor care-i rostul acestor mese? Nu s'ar putea face diplomatic ?i fara baluri ?i banchete? Voi raspunde indirect cu un exemplu din viata de toate zilele, practicat de fie care din noi: Cuno^ti o persoana a carei prietenie si sentimente bune tii sa ti le apropii si sa le cultivi, II inviti la o petrecere iBau la o masa In familie, el raspunde cu acela? gest. Daca vrei sa afli dela acea persoana o informatie importanta, ceva ce nu 1-ai putea obtine ducandu-te la el la birou, de sigur ca la o ast-fel de ocazie, cand prietenul e niai dispus ?i fara indoiala mai co- municativ, vei incerca sa-ti ajungi scopul. Ori acela^ lucru il face ?i diplomatul. numai sub o forma mai elaborata, avand in vedere caMtatea prietenilor ce trebue sa-?i aproprie. Ca trebue sa faca acest lucru. il admit indirect chiar si cei mai mari du?mani ai "diplomatiei de salon", — cum o numesc ei. "ACTIVITATEA SOCIALA A DIPLOMATULUI" GENERALUL PERSHING, PRINCESA SI PRINTUL BIBESCU cu oca.ia prezentarei cupei sportive romane "Societatei Nationale de Tir" din Statele Unite. 102 "ROMANII IN AMERICA" sau mai exact a activitatei sociale a diplomatului. Ei sustin ca diplomatul are indatorirea de a informa guvemul sau asupra nazuintelor, intereselor si lucrurilor ce se petrec In tara unde e trimis. Daca prin aceasta se intelege buletinele, publicatiile, legi^e §i amendamentele, — care sunt promulgate, abrogate sau modificate, — rolul diplomatului ar lua aspectul de colectionar ?i expediter al unor chestiuni ce le poate obtine ori cine. Nu astea sunt informatiunile ce intereseaza un guvern si pentru ca- re trebue sa puna toata grija in selectionarea reprezentantilor sai, trimi^i peste hotare, ci acele care nu se scriu si sunt §tiute numai de cati-va dela carma ^arei straine, informatiile care nu se pot afla decat dupa ce diplomatul si-a castigat simpatia si in- crederea demnitari^or tarei unde a fost detasat. De multe ori diplomatul e silit sa invite o suta de oaspe^i. Din ace§tia insa poate numai doi il intereseaza §i carora cauta sa le prinda mo- mentul sa le puna o intrebare, ce intereseaza guvemul sau; o chestiune la care nu i s'ar raspunde daca s'ar duce a doua zi la biroul sau Ministerul acelor persoane, ?i al carei raspuns depinde numai abilitatea diplomatului de a sti cand §i cum sa o puna. « * * In special in Statele Unite, — o putere de primul ordin, o tara unde toate natiunile isi au un numar mare de supusi, care transplanteaza controversele si interesele lor contrarii de acasa, cautand a influenta opinia americana intr'un sens sau altul, — reprezentantul diplomatic roman trebue sa fie straje neadormita,. gata in tot momentul a prinde de veste si face front ori-carei surprize; el trebue sa apere interesele Romaniei^ sa o faca cunoscuta marelui public si sa o reprezinte. In capitolele an- terioare am vazut cum a inteles printul Anton Bibescu sa-si in- deplineasca indatoriile sale pentru a apara cauza noastra si a ne face cunoscuti publicului american, Acum sa ne oprim pu- tin si asupra modului in care reprezentantul roman a cautat sa-si reprezinte Tara, Gratie cunostintei perfecte a limbei engle^e si personali- tatei sale, dl Bibescu imediat dupa sosirea sa la Washington si-a castigat simpatiile atat ale colegi^or sai, — printre care avea de la inceput numeroase prietenii, legate in alte centre mari, — cat si ale demnitarilor americani. Legatia Romana din Wa- "ACTIVITATEA SOGIALA A DIPLOMATULUl" 193 shington, — desi tanara printre cele^alte Legatii si Ambasade, — a devenit un colt cautat si apreciat de toti reprezentantii straini, persoanele oficiale^ incepand cu Secretarul de Stat (Ministrul de Externa), cum si intreaga clasa intelectuala din capitala Statelor Unite. Cu toate ca Romania nu a luat parte, nu a fost membru sau delegat la Conferinta pentru ]imitarea armamentelor^ tinu- ta in iarna trecuta la Washington^ care sa nu fi fost invitat la Legatiunea Romana: Dl. Balfour, seful delegatiei engleze era §i un bun si vechiu prieten a familiei ministrului roman, domnii Briand si Schantzer, sefii francez si Italian, precum si alte per- sonalitati cu reputatie internationala, pe care importanta deose- bita a scopului conferintei li concentrase in acel oras. * * * Rolul special al diplomatului poate fi si el pus in foiosul tarei sale, fiind ca a face cunoscut un popor nu se margined le numai in a vorbi in dreapta ?i in stanga despre drepturile sale istorice, bogatiile sale, etc.^ sau a le comunica In scris. Sunt atatea lucruri de spus pentru o natiune ca a noastra incat totul depinde de persoana care ne reprezinta, spre a atrage interesul strainilor asupra Tarei noastre si in alte directii. Un exemplu : in vara anului 1921 aproape toate revistele de mode din Ameri- ca au avut articole cu fotografii despre broderiile si tesaturile romane§ti. Ce se intamplase? Biroul romanesc de educatiune, deschis sub auspieiile bancei Marmorosch, Blank & Co., deschi- sese in localul muzeului de arta francez, din New York^ o expc- zitie de tesaturi romane§ti, aduse din tara. Printul Bibescu, ca reprezentant al Romaniei in Statele Unite, a fost invitat sa deschida aceasta expozitie si in cuvantarea sa a gasit prilejul de a face mai intaiu elogiul tesaturilor romanesti si asi exprima bucuria de a vedea arta noastra nationala trecand peste gra- nite^ e Europei in centrele mari ale lumei noi. Vorbeste apoi Americanilor despre femeia romana, darurile si calitatiile ei inascute. Oratorul, din timiditate, nu poate vorbi de calitatiile fizice^ insa lauda cultura femeei romane, interesul ei in miscarea literara si artistica din strainatate cum si talentul cu care ta- ranca noastra nu numai ca a intretinut de secole arta casnica nationala, dar mereu a inbogatit-o si infrumusetat-o. Ministrul 194 "ROMANII IN AMERICA" Roman crede ca broderia si tesatoria merita a fi puse in randul artelor plastice, facand astfel justitie acestor talente pur feme- nine. Pentru a fi inpartial, — zice printul Bibescu, — trebue re- cunoscut ca gustul, cu care se inbraca Americanca nu e intre- cut de nici o alta femeie, din cele patruzeci de tari ce a vizitat si e sigur ca frumusetea si delicatetea broderiilor romane§ti va fi adoptata cu entuziasm de femeia Americana. Pentru cei ce sunt familiari cu spiritul american, modul, in care se ocupau revistele de mode despre multiplele aplicatii si adaptari ale artei noastre nationale, lasa sa intrevada posibili- tatea unei "vogue" de broderie romaneasca in America si cred ca greu nu ar fi fost daca initiatorii expozitiei ar fi adus un nu- mar mai mare de broderii, — in special bluzele cu tesaturi ro- manesti, care au fost foarte admirate. In tot cazulj chiar daca prima incercare a biroului roman de educatie a avut de scop numai sa atraga atentia femeiei ame- .ricane asupra frumusetilor acestei manifestari artistice roma- nesti, ea a reu?it, dand toate indicatiunile ca o a doua expozitie, — aranjata anume pentru a desface astfel de broderii, — va avea un succes cu mult mai mare si de sigur ca va deschide In lumea noua un frumos debu§eu pentru accasta Industrie natio- nala. « * 4 Arti?tii romani, — pictori si sculptori, — inca ar gasi in America o tara unde talentul apreciat, ar realiza profituri fru- moase si in acelas timp ar fi un alt mod de a ne face tara cunos- cuta. Bine inteles ca pentru asa ceva va fl nevoe ca artistii sa se uneasca spre a injgheba o expozitie care sa conttina cele mai bune lucrari romanesti. In Septembrie 1921 doi inseparabili prieteni, — pictori ro- mani, — Rubin si Kolnik, au venit in America, aducand cu ei o colectie de tablouri si sculpturi mai toate reprezentand peisa- gii romanesti si au deschis o expozitie. Era pentru prima data cand artele plastice romanesti si-au facut aparitia in lumea noua si Ministrul roman a fost invitat sa rosteasca cuvantarea de deschidere, Vorbind despre picturi, — ce erau in stil realistic, — si, ca "ACTIVITATEA SOCIALA A DIPLOMATULUI" 195 sa zic a?a, rezerva publicului fata de noul gen de arta^ printul Bibescu zice: "Totdeauna mi-au placut picturile. Eie rn-au invatat sa-mi schimb orele mele libere in o adevarata comoara. Astfel am ajuns la convingerea ca arta de azi o judecam prin comparatie cu lucrarilor marilor maestrii din trecut. Traim intr'o lume in care oamenii nu se multumesc merea cu acelas lucru. A venit insa timpul cand spiritul de azi simte nevoia de a gusta ?i o mancare noua, de a asimila idei noi. Aceasta e motivul care a adus arta noua printre noi. "Liga Natiunilor a fost aplaudata de unii si criticata de altii, insa Inainte ca cine-va sa se fi gandit eel putin la ea, exista de mult o alta mare liga, li^a crealiei prin arta, aceia care a infaptuit apropierea dintre popoaiw Ea nu varsa sange si nu are nici invingatori si nici invmsi. Arta este o tara in- tinsa, careia i se pot adauga ori cand provincii noi, fara a le smulge de la altii. Ca arti§ti roniani. — in felul lor, — eu cred ca lucrarile domnilor Rubin $i Kolnik sunt cat sel prate de reusite si sper ca ele vor avea succes. hi adevar e extrem de interesant ?i totodata important ca succesul lor sa se infaptuias- ca in New York. Acest ora§ nu e numai centrul nervos al Americei; incepe a deveni centrul nervos al lumei intregi." Ziarele din Metropola Statelor Unite au scris despre acea- /&ta expozitiune, citand in parte si discursui Ministrului Roman. Si el reprezinta una din manifestarile activitatei sociale ale diplomatului, pentru ca si aceasta e un mijloc de a ne face cu- noscuti strainatatei, — Americanilor, — sub o noua lumina. Tata dar ca pe langa celelalte calitati si cunostiinte. diplomatului i se cere a cunoaste si ceva din arta pentru a putea aprecia si critica inovatiile. In cazul dlor Rubin si Kolnik, ministrul Bi- bescu le lauda si nadajdueste ca ele vor avea succes. In adevar ca panzele si sculpturile acestor artisti romani erau foarte reusi- te; in special picturile ce reprezentau scene realiste de dupa razboi.